ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 675/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin Cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2016, din data de 3.08.2016, reclamantul Municipiul Iași a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Notei de neconformitate cu nr. 31849/24.07.2015, referitoare la Contractul de lucrări x/24.02.2015 încheiat cu A. S.A. și S.C. C. S.A., precum și a Deciziei nr. 96/9.03.2016.

În motivare, reclamantul a arătat că pârâtul a constatat faptul că ofertantul câștigător nu a îndeplinit cerința de calificare din cadrul Fișei de date, respectiv nu a depus certificatul de atestare fiscală eliberat de organul de administrare fiscală al unității administrativ teritoriale de pe raza căreia societatea își are sediul social privind plata obligațiilor la bugetul de stat din care să rezulte lipsa datoriilor scadente în luna anterioară celei în care este prevăzut termenul limită de depunere a ofertelor. Fapta a fost apreciată ca neregulă și s-a aplicat reducerea procentuală de 5% din valoarea contractului de lucrări.

A mai susținut reclamantul că potrivit art. 11 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare de la art. 176 din O.U.G. nr. 34/2006, ofertantul are dreptul de a prezenta inițial doar o declarație pe proprie răspundere prin care confirmă că îndeplinește cerințele de calitate astfel cum au fost solicitate în documentația de atribuire. Există această declarație, formularul 12B. Potrivit art. 11 alin. (5), în cazul în care ofertantul se folosește de dreptul prevăzut la art. 11, este obligat să prezinte certificatul prin care probează îndeplinirea cerințelor de calificare atunci când primește din partea autorității contractante o solicitare în acest sens. Lipsa unei solicitări exprese din partea autorității contractante absolvă operatorul economic ofertant de la prezentarea documentelor edificatoare, iar declarația dată conform alin. (4) al art. 11 din H.G. nr. 925/2006 acoperă cerința de calificare din fișa de date. Din art. 11 alin. (5) nu rezultă o obligație imperativă a autorității contractante de a formula o solicitare operatorului economic ofertant. Consideră astfel că operatorul economic a respectat fișa de date și reducerea aplicată nu este întemeiată. Mai arată reclamantul că unul dintre membrii asociației câștigătoare, S.C. B., a prezentat un certificat de atestare fiscală care atestă inexistența datoriilor fiscale până la data de 31.12.2014, cel solicitat în fișa de date fiind până la data de 31.01.2015. Conform art. 9 alin. (2) din Ordinul nr. 509/2011, raportarea se va face la inexistența datoriilor față de bugetul de stat la o dată corelată cu termenul legal al scadenței de plată și nu la termenul de valabilitate al documentelor la data depunerii sau deschiderii ofertelor. Or, conform certificatului prezentat de B., se arată lipsa datoriilor la 31.12.2014. Obligațiile către buget devin scadente la data de 25 a lunii în curs, urmând a fi plătite la data de 25 a lunii următoare. Termenul de depunere a ofertelor a fost de 9.02.2015. Se prezumă așadar că datoriile către bugetul de stat atestate de certificat sunt aceleași și în luna următoare, ianuarie 2015.

În drept, a invocat Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 66/2011.

Prin Sentința nr. 192 din 07 noiembrie 2016, Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul Municipiul Iași, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și, pe cale de consecință, a anulat Decizia nr. 96/9.03.2016 și Nota de neconformitate cu nr. 31849/24.07.2015, emise de pârât.

Împotriva Sentinței nr. 192 din 07 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, în condițiile art. 483 C. proc. civ.

Deși recurentul-pârât nu a invocat niciunul dintre motivele de casare prevăzute de lege, Înalta Curte constată că motivele de recurs invocate pot fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 8 din C. proc. civ.

În acest sens, recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, rejudecând în fond cauza, respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant Municipiul Iași a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, susținând, în esență,că incidența alin. (2), (6) al art. 11 din H.G. nr. 925/2006 este prezentă numai în situația în care autoritatea contractantă a solicitat de punerea certificatului fiscal.

II. Analiza cererii de recurs

Cererea de recurs reia Nota de Neconformitate x/24.07.2015 emisă de către Direcția Generală Programe Europene din cadrul MDRAP, pentru proiectul cod 19419, cu titlul "Axa de dezvoltare nord sud pasaj D." autoritatea cu competențe în gestionarea fondurilor europene a constatat abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale în domeniul achizițiilor publice și în conformitate cu prevederile art. 6 și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011 a aplicat o reducere procentuală de 5% din valoarea Contractului de lucrări nr. x/24.02.2015 încheiat între UAT Municipiul Iași și Asocierea dintre S.C. B. S.A. Iași și S.C. C. S.A., în baza O.U.G. nr. 66/2011 și H.G. nr. 519/2014, lit. B) - Evaluarea ofertelor, punctul 1.

Procedura aleasă de către UAT Municipiul Iași pentru atribuirea Contractului de lucrau nr. x/24.02.2015 a fost "cerere de ofertă".

Aspectele de critică concretă a sentinței se raportează la faptul că în situația fondurilor europene nu se impune probarea unui prejudiciu.

Acest aspect, real de altfel, nu are influența soluția în cauză întrucât, cum de altfel a reținut și instanța de fond, potrivit art. 11 alin. (4) - (6) din H.G. nr. 925/2006, pentru demonstrarea îndeplinirii criteriilor de calificare prevăzute la art. 176 din Ordonanța de urgență, ofertantul are dreptul de a prezenta inițial doar o declarație pe propria răspundere, semnată de reprezentantul sau legal, prin care confirmă că îndeplinește cerințele de calificare astfel cum au fost solicitate în documentația de atribuire. (5) În cazul în care uzează de dreptul prevăzut la alin. (4), ofertantul are obligația de a prezenta/completa certificatele/documentele edificatoare care probează/confirmă îndeplinirea cerințelor de calificare, atunci când primește din partea autorității contractante o solicitare în acest sens, în termenul prevăzut în respectiva solicitare. Acest termen nu poate fi mai mic de 3 zile lucrătoare. (6) Autoritatea contractantă trebuie să se asigure că ofertantul a cărui ofertă este declarată câștigătoare a prezentat, nu mai târziu de încheierea raportului procedurii de atribuire, certificatele/documentele prevăzute la alin. (5), acestea fiind incluse în dosarul achiziției publice. Dosarul achiziției publice trebuie să includă și certificate/documente ale altor ofertanți numai dacă, în cadrul procesului de evaluare, au fost adoptate decizii de respingere a respectivelor oferte care s-au bazat pe informațiile din respectivele certificate/documente.

Potrivit procedurii instituite de art. 11, ofertantul poate produce ca dovadă, inițial, doar o declarație pe proprie răspundere că îndeplinește cerințele legale. Dacă oferta sa este câștigătoare, autoritatea contractantă are obligația de a se asigura că la dosarul de achiziție se va afla și documentul solicitat prin fișa de date a achiziției, depus de ofertant până cel târziu la încheierea raportului procedurii de atribuire. Aceasta se traduce în obligația autorității contractante de a solicita ofertantului completarea documentelor, urmată ulterior de obligația ofertantului de a le depune. În speță, autoritatea contractantă a omis a mai solicita un document completator privind obligațiile ofertantului față de bugetul de stat și local la momentul 31.01.2015.

Rezultă că această eroare, datorită faptului că aceasta s-a manifestat pe de o parte în partea secundă a procedurii, iar pe de altă parte întrucât câștigătorii procedurii au fost singurii ofertanți, nu a produs niciun fel de prejudiciu nici măcar potențial.

Pe de altă parte este de remarcat că în cazul de față verificarea situației fiscale a S.C. B. S.A. Iași putea fi verificată de autoritatea contractantă, UAT Municipiul Iași, fiind și cel care avea abilitatea de a elibera certificatul de atestare fiscală.

Penalizarea autorității contractante putea fi realizată în alt context nu în cel al contractului de lucrări.

În concluzie în raport de aspectele analizate hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum motivele invocate de recurentă nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. urmează a respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva Sentinței nr. 192 din 07 noiembrie 2016 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 februarie 2019.

Procesat de GGC - NN