ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2691/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională pentru Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x din 01.07.2014 emis de pârâtă.

Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 27 din 3 noiembrie 2014, a respins acțiunea formulată de reclamant, ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut, în esență, că prima instanță a făcut o aplicare greșită a normelor de drept material (art. 76 din Legea nr. 161/2003), în cauză nu se confirmă ipoteza că ar fi încălcat prin actele și faptele sale regimul juridic al conflictelor de interese, iar motivarea sentinței este străină de natura apărărilor invocate și de obiectul verificărilor pe care trebuia să le întreprindă prima instanță.

În opinia recurentului, nu s-a verificat îndeplinirea premizelor încălcării regimului juridic al conflictului de interese, prin prisma cerinței ca actele încheiate și faptele săvârșite să producă un folos material pentru soția sa, presupunându-se că demersurile și deciziile sale, luate în virtutea demnității, ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau soția sa, cu trimitere la prevederile art. 75 din Legea nr. 393/2004.

Prima instanță a tratat elementele constitutive generice ale conflictului de interese exclusiv prin prisma obligației de anticipare a consecințelor deciziilor luate de aleșii locali și a prejudiciului ipotetic cauzat prin aceste acte și fapte, fără a verifica dacă s-au produs efectiv și concret, ca o consecință, foloase materiale și tratând ca "nerelevante" argumentele sale.

Așa fiind, soluția adoptată apare, pe de o parte, ca nemotivată, iar pe de altă parte, materializează interpretarea eronată a art. 76 din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește folosul material invocat, recurentul a afirmat că nu erau îndeplinite premizele presupusului conflict de interese, pentru că nu a participat la luarea niciunei decizii în ceea ce o privește pe soția sa, neavând nici măcar cum anticipa că demersurile sale ar fi putut fi apte să producă un beneficiu soției sale.

Referitor la contractul de închiriere nr. 1849 din 03 iulie 2001, recurentul a precizat că acesta a fost reziliat imediat după încheierea actului adițional la acest contract, spații din cămin fiind închiriate și altor persoane juridice de drept privat, iar căminul cultural nu este amplasat pe terenul de 811 mp, ci pe terenul de 1.753 mp care nu a format obiect al procedurilor de vânzare prin licitație publică.

Recurentul a susținut că terenul în discuție nu are nicio tangență cu Căminul cultural Oniceni, fiind lipsit de relevanță faptul că este inițiator și semnatar al proiectului de hotărâre privind trecerea respectivului teren în domeniul privat, respectiv inițiator și semnatar al proiectului de hotărâre privind vânzarea prin licitație publică a terenului de 813 mp. (811 mp în fapt), că a semnat expunerea de motive la fiecare din cele două proiecte, că a susținut în ședința de consiliu rapoartele și că a desemnat membrii comisiei de licitație.

În opinia recurentului, argumentul că ar fi obținut un folos material în urma emiterii (sau că ar fi putut anticipa realizarea de beneficii pentru soția sa), încheierii și semnării actelor care au stat la baza contractului de vânzare-cumpărare, folos care ar consta în "realizarea activității comerciale de către PFA B.", este străin de obiectul de reglementare a regimului juridic al conflictelor de interese.

În plus, toate aceste acte emise, încheiate și semnate fac parte dintr-o documentație care stă la baza unui act administrativ normativ, nu individual, și sunt anterioare licitației, la care, de altfel, nu a participat și nu a semnat din partea Comunei Forăști contractul de vânzare-cumpărare cu persoana declarată adjudecatar, iar ulterior încheierii contractului a completat în declarațiile de avere mențiunile referitoare la dobândirea acestui teren de către soția sa, bun comun în condițiile art. 30 din C.fam.

Conchizând, recurentul a arătat că nu era îndeplinită cerința unui interes personal și a unui eventual avantaj patrimonial pretins urmărit, de vreme ce acțiunile sale s-au circumscris exclusiv treburilor publice din comună, gestionate prin emiterea unor acte normative având ca unic scop realizarea interesului public și nevoile de administrare corespunzătoare a bugetului local.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În esență, intimata a susținut că recurentul, în exercitarea funcției de primar al Comunei Forăști, județul Suceava, a emis, încheiat și semnat acte administrative și juridice care au stat la baza Contractului de vânzare-cumpărâre autentificat cu nr. 1705 din 01 septembrie 2009, prin care Primăria Comunei Forăști, în baza H.C.L. nr. 19 din 26 martie 2009, a vândut soției acestuia bunul imobil proprietatea privată a comunei, teren, curți - construcții în suprafață măsurată de 811 mp, situat în intravilanul satului Oniceni, comuna Forăști, teren aferent Căminului Cultural Oniceni, încălcând astfel prevederile art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Raportul întocmit, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 aprilie 2016, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 16 iunie 2016.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma susținerilor părților, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului, ca rămas fără obiect.

Recurentul-reclamant a învestit instanța de contencios administrativ cu anularea Raportului de evaluare r.27310/C/II din 01.07.2014, emisă de intimata-pârâtă, prin care s-a reținut că recurentul a încălcat regimul juridic al conflictelor de interese, conform art. 76 din Legea nr. 161/2003.

Astfel, acesta a emis, a încheiat și semnat acte administrative și juridice care au stat la baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 1 septembrie 2009, prin care Primăria Comunei Forăști, în baza H.C.L. nr. 19 din 26 martie 2009, a vândut către soția sa, B., bunul imobil proprietatea privată a comunei, teren curți-construcții în suprafață măsurată de 811 mp, situat în intravilanul satului Oniceni, comuna Forăști, teren aferent Căminului Cultural Oniceni.

Dispozițiile avute în vedere la reținerea situației de conflict de interese sunt cele ale art. 70, art. 71 și art. 76 din Legea nr. 161/2003, conform cărora:

"Art. 70. - Prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative.

Art. 71. - Principiile care stau la baza prevenirii conflictului de interese în exercitarea demnităților publice și funcțiilor publice sunt: imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public.

Art. 76. - (1) Primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul I."

Curtea de apel a reținut că recurentul-reclamant nu a respectat dispozițiile legale privind regimul juridic al conflictelor de interese.

Soluția Curții de apel este corectă, fiind adoptată și de instanța de control judiciar, în urma propriului demers de aplicare a dispozițiilor legale la situația de fapt.

În cauză, soția recurentului, B., Persoană Fizică Autorizată, a închiriat de la Primăria Comunei Forăști, prin Contractul de închirire nr. x/2001, prelungit prin Actul adițional nr. 4339 din 22 decembrie 2009, suprafața de de 55,3 mp, situată în incinta Căminului Cultural Oniceni, având destinația de spațiu comercial, folosul material constând astfel în realizarea unei activități comerciale.

Contrar susținerilor recurentului, cum corect a reținut și prima instanță, la dosar nu s-au depus dovezi din care să rezulte rezilierea contractului de închiriere ulterior încheierii actului adițional la acest contrat.

În speță, terenul în discuție, de 811 mp, a trecut din domeniul public în domeniul privat al comunei Forăști potrivit H.C.L. din 24 februarie 2009 al cărui inițiator este recurentul, iar la adoptarea H.C.L. nr. 19 din 26 martie 2009 a participat și recurentul, în calitate de primar, conform procesului-verbal al ședinței ordinare a consiliului Local al comunei Forăști din 26 martie 2009.

Totodată, se reține că recurentul a desemnat și comisia de licitație, potrivit Dispoziției nr. 128 din 18 mai 2009.

Prin actul contestat s-a reținut că recurentul, în calitatea sa de primar, a emis, încheiat și semnat acte administrative și juridice care au stat la baza încheierii contractului de vânzare-cumpărare menționat și care au adus un folos material soției sale și implicit acestuia.

În acord cu cele reținute de judecătorul fondului, deși recurentul nu a participat "in personam" la încheierea efectivă a contractului de vânzare-cumpărare cu privire la terenul licitat de către soția sa, toate demersurile anterioare întreprinse de acesta, (inițierea adoptării H.C.L. pentru transferul terenului din proprietatea publică în proprietatea privată a localității și ulterior pentru vânzarea terenului, desemnarea comisiei de licitație) au fost derulate sub egida și responsabilitatea Primăriei Forăști, al cărui primar este recurentul.

Prin urmare, recurentul avea posibilitatea reală și obligația morală să anticipeze că demersurile și deciziile sale luate în virtutea demnității deținute ar putea prezenta un beneficiu pentru sine sau pentru o altă persoană, în speță, pentru soția sa.

Se constată astfel că în cauză au fost încălcate principiile enumerate de art. 71 din Legea nr. 161/2003, respectiv imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public, existând în ceea ce îl privește pe recurent un interes în sensul art. 75 alin. (1) din Legea nr. 393/2004, conform cărora "Aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru: a) soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv (…)".

Prin urmare, sunt lipsite de relevanță apărările recurentului referitoare la inexistența unui folosul material în sensul art. 76 din Legea nr. 161/2003.

În ceea ce privește criticile privind nemotivarea hotărârii atacate, se apreciază că aceasta respectă cerințele art. 425 alin. (1) din C. proc. civ., judecătorul fondului expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 27 din 3 noiembrie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.