ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 667/2017

Decizia nr. 667/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată;

Prin acțiunea înregistrată la data de 12 iunie 2014 pe rolul Curții de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B., a solicitat să se dispună anularea Raportului de evaluare nr. 22030/G/II din 26 mai 2014 întocmit de B.

1.2. Soluția instanței de fond;

Prin sentința civilă nr. 26 din 3 noiembrie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins, ca nefondată, acțiunea în contencios administrativ având ca obiect „conflict de interese” promovată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta B.

1.3. Cererea de recurs;

Împotriva sentinței menționate la pct. 1.2 a declarat recurs reclamanta A., prin avocat Simona Solcanu, invocând motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea în totalitate a sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea contestației sale, cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. 22030/G/II din 26 mai 2014 întocmit de intimata-pârâtă B.

În susținerea motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că prima instanță a aplicat greșit normele de drept material incidente, respectiv dispozițiile, art. 79 alin. (1) lit. a) și c) și ale art. 96 din Legea nr. 161/2003, iar în referire la motivul de casare reglementat de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., s-a menționat că trimiterile instanței de fond la dispozițiile art. 12 din O.G. nr. 65/1994 și la cele ale art. 46 C. fiscal, precum și la principiul independenței profesiei de expert contabil, materializează o motivare străină de obiectul cauzei.

A susținut recurenta-reclamantă că prin Decizia nr. 63 din 16 iulie 2012 a Casa de Asigurări de Sănătate Suceava i-au fost delegate atribuțiile de director executiv al Direcției economice din cadrul acestei instituții, iar starea de incompatibilitate a fost reținută atât de intimata-pârâtă B., cât și de prima instanță, din cumulul calității de funcționar public (în perioada 10 februarie 2011 - 15 noiembrie 2011) cu cea de expert contabil, precum și din cumulul funcției de consilier superior la Serviciul financiar-contabil din cadrul Consiliului județean Suceava simultan cu calitatea de expert contabil, calitate ce s-ar afla în legătura directă cu atribuțiile din fișele postului persoanei evaluate de B.

A mai precizat recurenta-reclamantă că, prin excepție de la regimul incompatibilităților, reglementat de art. 96 din Legea nr. 161/2003, funcționarii publici pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului, aceste text de lege permițând, astfel, cumulul calității de expert contabil cu atribuțiile exercitate în cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Suceava ori cu cele din cadrul Consiliului Județean Suceava.

Tot în susținerea motivelor de casare invocate, a menționat recurenta-reclamantă că, în perioada evaluată (16 iulie 2012-15 noiembrie 2013), a efectuat în calitate de expert contabil mai multe expertize în care a fost desemnată de instanțele judecătorești anterior acestei perioade, iar diferența de venituri obținute de PFA A. o reprezintă contravaloarea a 33 de rapoarte de evaluare a unor proprietăți imobiliare, lucrări ce nu au legătură directă sau indirectă cu Casa de Asigurări de Sănătate Suceava ori cu Consiliul Județean Suceava.

Consideră recurenta că aceste activități de exercitare a calității sale de expert contabil nu determină o incompatibilitate cu funcțiile publice deținute în perioada evaluată, intenția legiuitorului, în opinia sa, fiind aceea de a interzice exercitarea concomitentă a funcției publice și a unei activități conexe ce implică atribuțiile funcției publice concrete, ceea ce apreciază aceasta că nu este incidentă în cazul său. În privința reținerii, de către prima instanță, a prevederilor referitoare la independența profesiei de expert contabil, precum și a dispozițiilor art. 12 din O.G. nr. 64/1994, în justificarea sării de incompatibilitate în care s-ar fi aflat persoana evaluată, A., aceasta a susținut că respectivele norme legale interzic experților contabili și contabililor autorizați să efectueze lucrări pentru operatorii economici sau pentru instituțiile la care sunt salariați și pentru cei cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale ori se află în concurență. O altă interdicție a profesiei de expert contabil se referă la efectuarea de lucrări pentru operatorii economici la care sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv, ori soți ai administratorilor.

În referire strictă la principiul independenței profesiei de expert contabil, a precizat recurenta-reclamantă că acesta trebuie să se manifeste, potrivit art. 130 din Regulamentul de organizare și funcționare a Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România, în raport de părțile care au interes în efectuarea expertizei, nicidecum față de o altă profesie sau funcție publică, fiind străină motivarea instanței de fond de chestiunile ce trebuiau a fi verificate în examinarea contestației sale.

Din perspectiva incidenței prevederilor referitoare la conflictul de interese reținut asupra sa, a arătat recurenta-reclamantă că sunt greșite statuările primei instanțe, întrucât nu erau îndeplinite premisele încălcării art. 79 alin. (1) lit. c) și d) din Legea nr. 161/2003.

Astfel, potrivit aserțiunilor sale din recurs, susține titulara căii de atac că, în perioada în care a deținut funcția de conducere și apoi cea de execuție la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Suceava, a precizat în cuprinsul declarațiilor de interese și de avere pe care le-a completat calitatea de membru în cadrul asociațiilor profesionale și/sau sindicale CECCAR (expert contabil), CAFR (auditor financiar), CCF (consultant fiscal) și UNEVAR (evaluator autorizat), precum și contractul al cărui beneficiar în raporturile cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Suceava în perioadele 01 iulie 2011-31 decembrie 2012, respectiv 30 aprilie 2013-31 decembrie 2013, a fost SC C. SRL Suceava.

Precizează recurenta-reclamantă că acest contract de furnizare medicamente cu și fără contribuție personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, a fost încheiat în conformitate cu contractul cadru privind condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2011-2012, care prevede, la art. 96 alin. (2), că toate farmaciile care dețin autorizație de funcționare (distribuție cu amănuntul) în vigoare, sunt eligibile în ceea ce privește încheierea contractului de furnizare medicamente cu casele de asigurări de sănătate.

Totodată, mai arată că, odată încheiate contractul de furnizare medicamente și actele adiționale, Casa de Asigurări de Sănătate are obligația să deconteze contravaloarea medicamentelor eliberate cu sau fără contribuție personală, obligație prevăzută la cap. V, lit. a), art. 6 alin. (1) lit. c) din acest contract.

În acest context, a susținut recurenta-reclamantă că era exclusă în privința sa ipoteza conflictului de interese, încheierea contractului și a actelor adiționale fiind, în opinia sa, o decizie de angajare a unei cheltuieli bugetare, conform prevederilor cuprinse în Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 1792/2002, acestea nefiind semnate de persoana sa la nicio rubrică.

În referire la lichidarea cheltuielilor, aferentă fazei de execuție bugetară, solicită recurenta a se observa că facturile reprezentând contravaloarea compensată a medicamentelor eliberate, depuse de SC C. SRL, nu au fost vizate pentru ”bun de plată” de către persoana sa.

Ordonanțarea de plată, reprezentând documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispoziție conducătorului compartimentului financiar-contabil să întocmească instrumentele de plată a cheltuielilor, poartă viza controlului financiar preventiv, viză pe care recurenta susține că nu a acordat-o niciodată, în referire la contractul încheiat între Casa Județeană de Asigură de Sănătate Suceava și SC C. SRL.

În ceea ce privește întocmirea ordinelor de plată, a menționat recurenta-reclamantă că acestea conțin două semnături, a sa și a altei persoane din contabilitate, arătând care sunt efectele legale ale acestor proceduri.

Conflictul de interese a fost reținut asupra recurentei-reclamante pentru semnarea de către aceasta a ordonanțărilor de plată din data de 29 august 2012, a ordonanțării de plată din 30 august 2012, precum și a ordinelor de plată din 20 iulie 2012 și din 20 iulie 2012, pentru SC C. SRL, societate al cărei unic asociat și administrator este D., soțul său, valoarea totală a acestor cheltuieli fiind de 16 556,51 lei.

A arătat recurenta că a semnat respectivele ordonanțări de plată în calitate de președinte director general, fiindu-i delegate atribuțiile acestei funcții pentru perioada 23 august 2012-19 septembrie 2012, nefiind o altă persoană desemnată cu aceste atribuții, iar ordonanțările se întocmesc pentru toate farmaciile din județ implicate în raporturi cu Casa de Asigurări de Sănătate, nesemnarea acestor documente echivalând cu sistarea plăților către toate aceste farmacii. A mai susținut recurenta că facturile decontate acestei societăți erau unele din perioada septembrie-noiembrie 2011, încadrându-se în termenul de plată de 9-10 luni de la depunerea facturilor, uzitat de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Suceava, iar ordonanțările de plată și ordinele de plată anterior menționate trebuiau semnate de orice persoană care ar fi avut atribuțiile sale, conform obligațiilor legale și de serviciu, nefiind vorba despre o ”decizie” luată în privința societății SC C. SRL.

A făcut trimitere recurenta la verificările efectuate în materie penală asupra noțiunii de ”conflict de interese”, ce au fost finalizate prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 253

1

C. pen., pentru că fapta nu există, soluție pronunțată în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de la lângă Curtea de Apel Suceava, scopul acestei trimiteri fiind cel de invocare a principiului ”ne bis in idem”, ce se opune sancționării sale în raport de prevederile Legii nr. 176/2010.

1.4. Apărările intimatei;

Legal citată, intimata-pârâtă B. a depus la dosar întâmpinare (filele 25-31), prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările expuse în cuprinsul întâmpinării depuse la dosarul de fond.

2.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru;

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 09 noiembrie 2016 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat,și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

2.2 Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Examinând recursul prin prisma motivelor de casare invocate și prin raportare la criticile formulate, Înalta Curte reține caracterul său nefondat, pentru următoarele considerente:

2.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Sentința primei instanțe a validat raportul de evaluare întocmit de intimata-pârâtă B. pentru persoana verificată, recurenta-reclamantă A., confirmând că aceasta a încălcat regimul juridic al incompatibilităților și al conflictului de interese, prin cumulul calității de funcționar public cu cea de expert contabil, precum și prin atribuțiile îndeplinite în calitate de director executiv la Direcția economică din cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate, de semnare și aprobare la plată a ordonanțărilor de plată din 29 august 2012, respectiv a celei din 30 august 2012, și a ordinelor de plată din 20 iulie 2012 pentru SC C. SRL, al cărei unic asociat și administrator este soțul recurentei, numitul D.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de prevederile art. 488, pct. 6 C. proc. civ., reține instanța de control judiciar că sentința primei instanțe cuprinde o motivare adecvată soluției pronunțate, cu arătarea considerentelor care au condus la adoptarea acestei soluții și indicarea temeiului de drept pentru dezlegările date.

Trimiterile făcute de judecătorul fondului la dispoziții legale care definesc principiul independenței profesiei de expert contabil au avut ca scop evidențierea diferențelor de statut profesional între profesia liberală exercitată de recurenta-reclamantă și funcția publică deținută de aceasta în perioada evaluată.

Este de menționat, în acest sens, că starea de incompatibilitate reținută asupra recurentei-reclamante prin raportul întocmit de intimata B., confirmată de prima instanță, nu s-a fundamentat pe prevederile O.G. nr. 65/1994, ori pe cele ale Hotărârii Consiliului Superior al Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România nr. 115/2008, ci pe interpretarea și aplicarea în cauză a prevederilor art. 94 și 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, acesta fiind temeiul de drept al situației factuale examinate în cauză.

Prin urmare, criticile recurentei-reclamante circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488, pct. 6 C. proc. civ. sunt neîntemeiate, hotărârea atacată conferind garanțiile necesare pentru asigurarea dreptului la un proces echitabil și pentru exercitarea controlului judiciar asupra sa, în acord cu prevederile art. 6 din Convenția europeană a Drepturilor Omului.

În privința motivului de casare reglementat de prevederile art. 488, pct. 8 C. proc. civ., criticile recurentei-reclamante sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Starea de incompatibilitate reținută asupra recurentei-reclamante este definită de prevederile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 161/2003, în care se arată că ”

funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții sau activități în domeniul didactic, al cercetării științifice, al creației literar-artistice. Funcționarii publici, funcționarii publici parlamentari și funcționarii publici cu statut special pot exercita funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care nu sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate ca funcționar public, funcționar public parlamentar sau funcționar public cu statut special, potrivit fișei postului.”

Recurenta A., în perioada în care a deținut funcția publică de director executiv - Direcția economică din cadrul Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Suceava (10 februarie 2011-25 noiembrie 2013), respectiv de consilier superior la Serviciul financiar-contabil din cadrul Consiliului Județean Suceava (10 mai 2013 -15 noiembrie 2013), a îndeplinit și activitatea de expert contabil, fiind înregistrată cu venituri din profesii liberale, obiectul principal de activitate fiind ”Activități de contabilitate și audit financiar, consultanță în domeniu”, figurând, totodată, și în evidența Biroului local pentru expertize judiciare tehnice și contabile din cadrul Tribunalului Suceava, pe lista experților tehnici judiciari, din data de 15 aprilie 2011.

Prin dispozițiile art. 96 din Legea nr. 161/2003, în interpretarea per a contrario a ultimei teze a alin. (1), s-a interzis cumulul funcției publice cu funcții în alte domenii de activitate din sectorul privat, care sunt în legătură directă sau indirectă cu atribuțiile exercitate potrivit fișei postului în funcția publică deținută.

Scopul instituirii unei astfel de interdicții este acela de a permite funcționarului public să-și exercite atribuțiile care-i revin cu respectarea principiilor statuate în cuprinsul art. 3 din Legea nr. 188/1999/R, nefiind permis ca natura activității derulate în sectorul public să poată fi afectată, chiar și numai la un nivel potențial, de exercitarea aceleiași activități în sfera privată, în cadrul unei profesii liberale.

Recurenta A. a considerat că nu se află într-o stare de incompatibilitate rezultată din exercitarea activității de expert contabil pe perioada îndeplinirii atribuțiilor specifice funcțiilor publice deținute în cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate și Consiliul Județean Suceava, susținând că activitățile desfășurate în calitate de persoană fizică autorizată nu au legătură directă sau indirectă cu atribuțiile inserate în fișele posturilor aferente acestor funcții.

Premisele unui asemenea argument sunt, în opinia instanței de control judiciar, eronate, cât timp se poate reține, în sfera legăturilor indirecte, o similitudine a activității desfășurate atât în funcția publică deținută, cât și în cadrul profesiei liberale exercitate concomitent cu calitatea de funcționar public, activități ce corespund aceluiași domeniu de formare profesională, cel de contabilitate și audit financiar.

Or, legiuitorul a reglementat interdicția unui cumul între funcția publică și activitatea din sectorul privat și pentru situația în care s-ar putea identifica legături indirecte între această activitate și atribuții ale fișei postului de funcționar public, pentru a împiedica pe cel chemat să îndeplinească responsabilitățile stabilite în sarcina sa, în cadrul autorității publice din care face parte,concomitent cu exercitarea unor lucrări similare în activitatea privată, prin raportare la factorul comun al contextului public-privat, cel reprezentat, în cauză, de pregătirea profesională a persoanei fizice în materia contabilității.

Așadar, regimul juridic al incompatibilităților funcționarilor publici urmărește să restrângă cumulul funcției publice cu activitățile din sectorul privat, pentru a permite doar practicarea îndeletnicirilor care nu pot interfera cu atribuțiile prevăzute în fișa postului, scopul fiind acela de a

asigura, în conformitate cu dispozițiile legale, un serviciu public stabil, profesionist, transparent, eficient și imparțial, în interesul cetățenilor.

Prin urmare, în deplin acord cu judecătorul primei instanțe, Înalta Curte va valida raționamentul intimatei-pârâte expus în raportul de evaluare contestat, reținând că a fost dovedită starea de incompatibilitate în care s-a aflat persoana verificată, A., în perioadele în care, fiind numită într-o funcție publică la Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Suceava și Consiliul Județean Suceava, a exercitat concomitent și calitatea de expert contabil.

În ceea ce privește conflictul de interese reținut asupra recurentei-reclamante, aceasta a susținut că nu erau îndeplinite premisele încălcării prevederilor art. 79 alin. (1), lit. a) și c) din Legea nr. 161/2003, soluția primei instanțe fiind, în opinia sa, greșită și sub acest aspect.

În calea de atac a recursului reține instanța de control judiciar că situația factuală descrisă în cuprinsul Raportului de evaluare nr. 22030/G/II din 26 mai 2014 nu a fost contestată în cauză, chestiunea în discuție fiind cea a calificării juridice a faptelor îndeplinite de recurenta-reclamantă în exercitarea atribuțiilor specifice funcției de director executiv la Direcția economică din cadrul Casei Județene de Asigurări de Sănătate Suceava pentru SC C. SRL, al cărei unic asociat și administrator era soțul său, numitul D.

Potrivit prevederilor art. 79 din Legea nr. 161/2003, ”

(1)

funcționarul public este în conflict de interese dacă se află în una dintre următoarele situații:

a)

este chemat să rezolve cereri, să ia decizii sau să participe la luarea deciziilor cu privire la persoane fizice și juridice cu care are relații cu caracter patrimonial;

c) interesele sale patrimoniale, ale soțului sau rudelor sale de gradul I pot influența deciziile pe care trebuie să le ia în exercitarea funcției publice.”

(2)

În cazul existenței unui conflict de interese, funcționarul public este obligat să se abțină de la rezolvarea cererii, luarea deciziei sau participarea la luarea unei decizii și să-l informeze de îndată pe șeful ierarhic căruia îi este subordonat direct. Acesta este obligat să ia măsurile care se impun pentru exercitarea cu imparțialitate a funcției publice, în termen de cel mult 3 zile de la data luării la cunoștință.”

S-a reținut în sarcina recurentei-reclamante aprobarea și semnarea, de către aceasta, în calitatea sa de director executiv al Direcției economice din cadrul Casei Județene de Asigură de Sănătate Suceava, a Ordonanțărilor de plată

din data de 29 august 2012, a ordonanțării de plată din 30 august 2012, precum și a ordinelor de plată din 20 iulie 2012, pentru SC C. SRL, societate al cărei unic asociat și administrator este D., soțul persoanei verificate de intimata-pârâtă B.

În deplin acord cu judecătorul fondului, fără a fi reluate dispozițiile legale cuprinse în Ordinul ministrului Finanțelor Publice nr. 1792/2002 pentru aprobarea Normelor metodologice privind angajarea, lichidarea, ordonanțarea și plata cheltuielilor instituțiilor publice,

precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, reține Înalta Curte că ordonanțarea cheltuielilor și semnarea ordinelor de plată nu reprezintă o simplă formalitate, ci o operațiune asumată de verificare a legalității plății care se solicită, ce incumbă răspunderea persoanei semnatare pentru angajamentul bugetar afectat relației contractuale dintre autoritatea publică al cărei reprezentant este funcționarul public în cauză și SC C. SRL, la care aceeași persoană are un interes de natură patrimonială, dată fiind calitatea sa de soț al celui care este unic asociat și administrator al societății menționate.

În aceste condiții, recurenta-reclamantă avea obligația legală de a se abține de la luarea deciziilor cu efecte patrimoniale către SC C. SRL și de a înștiința pe șeful ierarhic de potențialul conflict de interese ce ar fi putut surveni în ipoteza semnării și aprobării actelor prin care se efectuau plăți către firma soțului său, obligație legală pe care numita A. nu a respectat-o.

Nu pot fi primite susținerile recurentei-pârâte în referire la imposibilitatea semnării ordonanțărilor de plată de către o altă persoană, întrucât aceasta fusese desemnată în calitate de președinte director general prin Decizia nr. 79 din 22 august 2012, iar ceilalți factori de decizie se aflau în concediu de odihnă, cât timp această situație era una temporală, ce putea fi rezolvată la întoarcerea din concediu a persoanelor cu drept de semnătură pe actele financiar-contabile ale instituției publice în cauză.

În conduita recurentei-reclamante se relevă, în raport de maniera în care aceasta și-a îndeplinit atribuțiile conferite pe durată limitată, (fiind desemnată ca președinte director general în perioada 23 august 2012 - 19 septembrie 2012), prin semnarea și aprobarea plăților către SC C. SRL, interesul patrimonial pe care aceasta l-a urmărit, de a fi decontate sume de bani către firma administrată de soțul său, fără întârziere, ceea ce a creat conflictul de interese corect identificat de intimata-pârâtă B. prin raportul de evaluare contestat în cauză.

În referire la verificarea conflictului de interese în materie penală și infirmarea existenței acestei infracțiuni prin rezoluția de neîncepere a urmăririi penale în Dosarul nr. x/P/2012 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, ceea ce, în opinia recurentei-reclamante, conduce la aplicarea principiului ne bis in idem, ce se opunea sancționării sale potrivit Legii nr. 176/2010, se reține caracterul neîntemeiat al acestei critici.

Fără a relua concluziile instanței de fond, pe care Înalta Curte le împărtășește în tot, se observă că,

pentru a fi aplicabilă garanția instituită de principiul

non bis in idem

, ambele proceduri trebuie să fie desfășurate în urma formulării unei „acuzații în materie penală”, întrucât

principiul se opune cumulului a două „pedepse” în sensul art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În privința conflictului de interese, nu există un impediment de sancționare a faptei reglementate de Legea nr. 161/2003, ce reprezintă o abatere disciplinară, conform dispozițiilor art. 25 din Legea nr. 176/2010 și, totodată, de sancționare penală, în măsura în care fapta săvârșită îmbracă forma infracțiunii reglementate de art. 253

1

C. pen.

Prin urmare, criticile aduse sentinței de fond sunt neîntemeiate, fiind reținută corect atât incidența stării de incompatibilitate în care s-a aflat recurenta-reclamantă în raport de prevederile art. 96 din Legea nr. 161/2003, cât și existența conflictului de interese reglementat de prevederile art. 79 alin. (1), lit. a) și c) din același act normativ, ivit prin aprobarea și semnarea de către aceasta a deciziilor cu caracter patrimonial către SC C. SRL, la care asociat unic și administrator era soțul acesteia, D.

2.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru

considerentele expuse,

în temeiul art. 496 C. proc. civ., republicat, raportat la dispozițiile art. 488, pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 26 din 03 noiembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, pe care o va menține ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 26 din 03 noiembrie 2014 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 februarie 2017.