Decizia nr. 495/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cererea de chemare în judecată; Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul B. - C., să se dispună anularea Deciziei de impunere nr. 629978 din 29 septembrie 2012 și a Procesului verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare ce a stat la baza emiterii Deciziei de impunere precum și a deciziei nr. 147 din 20 noiembrie 2011 privind soluționarea contestației administrative.

Soluția primei instanțe; Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 334 din 4 decembrie 2013, a respins excepția inadmisibilității acțiunii și a respins ca nefondată acțiunea în contencios administrativ promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul B. - C.

Cererea de recurs; Împotriva sentinței civile nr. 334 din 4 decembrie 2013 a declarat recurs reclamanta A., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în urma rejudecării, pe fond, admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurenta invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, arătând că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Procedura derulată în recurs; Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în cauză potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost comunicat părților conform încheierii din data de 10 noiembrie 2015, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din data de 11 decembrie 2015, completul de filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză. Intimatul D., reprezentat de B. a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, fără a invoca excepții. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului; 1. Motivele de fapt și de drept relevante; Recursul conține critici la adresa ambelor nereguli constatate. 1.În ceea ce privește nelegalitatea achiziționării unui tractor prin cererea de recurs sunt reiterate aspectele invocate și în fața instanței de fond, respectiv faptul că în raport de perioada de implementare a contractului de finanțare, ce se sfârșea în 21 decembrie 2009, abia în data de 18 decembrie 2009 s-a semnat contractul de furnizare nr. 219, cu SC Topautocom SA Brașov și s-a emis factura proformă din 18 decembrie 2009. Contractul prevedea un termen de 100 zile pentru furnizor pentru livrarea tractorului însă nici acest termen nu a fost respectat. Astfel, la data de 04 mai 2010, beneficiarul proiectului (prin director executiv - dna Semiramida Bălan) a informat furnizorul tractorului, respectiv SC E. SA Brașov cu privire la posibilitatea ca suma aferentă achiziției acestuia să fie declarată neeligibilă de către C., în cazul în care nu este susținută de factură fiscală, solicitându-i rezilierea contractului de furnizare. Prin adresa din data de 06 mai 2010 emisă de SC E. SA Brașov (nesemnată/neștampilată) furnizorul comunică beneficiarului proiectului următoarele: „Având în vedere că a fost depășit cu mult termenul de livrare din contract vă informăm că înțelegem contractul reziliat de drept". În plus, pentru a achiziționa tractorul, beneficiarul proiectului încheie un nou contract de vânzare/cumpărare cu SC E. SA Brașov - contract din data de 17 martie 2010. Astfel, prin încheierea acestui contract, beneficiarul proiectului a încălcat inclusiv regula de eligibilitate conform căreia, pentru a fi eligibile costurile trebuie să fi fost angajate în perioada de implementare a proiectului (data angajării cheltuielii fiind 17 martie 2010 - ulterior finalizării contractului de grant). Rezultă astfel fără dubiu că achiziția, în sensul de a avea în proprietate tractorul pentru efectuarea lucrărilor agricole, nu s-a realizat în perioada de implementare a contractului, factura unei plăți proforme neechivalând cu o achiziție deplină. Cât privește cea de-a doua neregulă ce se referă la suma de 1.835,33 euro a fost considerata neeligibila motivat de lipsa documentelor justificative, deoarece achiziția de lucrări și materii prime de la SC F. SRL a fost atestată prin factura din 17 iulie 2009. Așa cum a reținut si instanța de fond, deși prin actul atacat sunt evidențiate mai multe disfuncții în ceea ce privește achiziția de lucrări și materii prime - reclamanta a formulat critici numai cu privire la factura mai sus indicata, document care însă nu vizează achiziția de sămânță sau îngrășăminte ci lucrări de arat, discuit și semănat. In concret prin actul atacat s-a reținut ca în ceea ce privește achiziția de lucrări și materii prime (sămânță, îngrășământ) de la SC F. SRL, conform facturilor din data de 17 iulie 2009 (valoare de 24.990,00 lei cu T.V.A.) și din data de 19 iulie 2009 (valoare 22.908,00 lei cu T.V.A.), s-a constatat faptul că acestea au fost raportate pe linii bugetare diferite, astfel Șublinia 4.1 - Cheltuieli cu autovehiculele - valoare de 12.475,00 lei cu T.V.A. (valoarea fără T.V.A. fiind de 10.483,19 lei) - factura din data de 17 iulie 2009; - Șublinia 6.1 - Achiziție sămânță, îngrășământ - valoare 32.109,97 lei cu T.V.A. (valoarea fără T.V.A. fiind de 26.983,17 lei); - facturi din 17 iulie 2009 (valoarea 10.516,81 lei fără T.V.A.) și 19 iulie 2009 (valoare 16.466,36 lei fără T.V.A.); - Sublinia 6.2 - Cheltuieli generale și comune - valoare 3.313,03 lei cu T.V.A. (valoarea fără T.V.A. fiind de 2.783,64 lei); - factura din data de 17 iulie 2009. Cu toate acestea, factura din data de 17 iulie 2009 - a fost emisă pentru lucrări arat (8.400 lei fără T.V.A.), lucrări discuit (8.400 lei fără T.V.A.) și lucrări semănat (4.200 lei fără T.V.A.) - niciunul din aceste servicii nu cuprind achiziția de sămânță și/sau îngrășământ, după cum a raportat beneficiarul prin raportul financiar final, conform sublinie 6.1. Susținerile recurentei in sensul ca factura nr. 2357/17 iulie 2009 ar atesta achiziția de materii prime nu pot fi luate în considerare prin prisma următoarelor argumente: Conform contractului din data de 29 iunie 2009, încheiat cu SC F. SRL, pct. IV prețul contractului, pentru serviciile efectuate de prestator s-a perceput suma de 1.150 lei/ha (astfel încât, pentru 35 ha, prețul contractului a fost stabilit la 40.250,00 lei la care se adaugă T.V.A. în valoare de 7.648,00 lei). Singura prevedere în contract cu referire la plata prețului acestuia este cea referitoare la modalitatea de efectuarea a plății, respectiv eșalonat în 2 (două) tranșe egale a câte 23.949,00 lei. Beneficiarul a depus la C. ca justificare a cheltuielilor efectuate facturile emise de prestator, în baza contractului, pentru suma totală de 47.898,00 lei (astfel: din 19 iulie 2009 - valoarea de 22.908,00 lei cu T.V.A. și din 17 iulie 2009 - valoarea de 24.990,00 lei cu T.V.A.). Conform acestor documente, prețul total al lucrărilor și a produselor achiziționate a fost de 1.150 lei/ha (astfel: sămânță porumb 232 lei/ha, ierbicidat 50 lei/ha, ierbicid porumb 268 lei/ha, lucrări arat 240 lei/ha, lucrări discuit 240 lei/ha și lucrări semănat 120 lei/ha). Rezultă că factura s-a emis în mod corespunzător, și nu din eroare cu s-a susținut în fața instanței de fond, însă față de lucrările facturate, decontarea lor nu este posibilă neîncadrându-se în achiziții de sămânță sau îngrășământ. Cele analizate, contrar criticilor din recurs se încadrează în noțiunea de neregulă astfel cum este ea definită în art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011, devenind astfel incidente dispozițiile art. 6 din O.U.G. nr. 66/2011 referitoare la recuperarea sumelor avansate în situația descoperirii unei nereguli. În raport de cele mai sus analizate hotărârea primei instanțe apare ca temeinică și legală. 2. Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs; În raport de argumentele invocate, recursul nu se încadrează în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că, Înalta Curte în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. și art. 20 din Legea nr. 554/2004 urmează a-l respinge ca nefondat.