ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3479/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I.Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială - Județul Giurgiu a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, modificarea Deciziei nr. 304/13.10.2014 privind soluționarea contestației formulate, în sensul menținerii deciziei de admitere a contestației și de anulare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. X din data de 06.08.2014, emisă de către Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli, Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli-Programe Cooperare Teritoriala Europeana și Programe PHARE din cadrul MDRAP și respingerea deciziei prin care s-a dispus refacerea acesteia cu aplicarea corecției financiare, conform temeiului legal in vigoare la data constatării abaterilor.

Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1027 din 8 aprilie 2015, a admis acțiunea formulată de reclamantă, a anulat Decizia nr. 304 din 13 octombrie 2014, emisă de pârât, obligând pârâtul să soluționeze contestația reclamantei împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. X/06.08.2014, prin emiterea unei decizii motivate.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În motivarea căii de atac, recurentul a susținut că hotărârea atacată este dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

În esență, a susținut că acțiunea dedusă judecății a rămas fără obiect, având în vedere că nota de constatare atacată nu mai produce efecte juridice, întrucât a fost anulată prin actul emis ulterior, respectiv prin Nota de constatare nr. x.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii iar, în rejuducare, să fie respinsă acțiunea, în principal, ca rămasă fără obiect și, în subsidiar, ca neîntemeiată.

Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 25 mai 2017, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Totodată, completul de filtru a apreciat incidența în cauză a prevederilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., pronunțând în acest sens încheierea de admitere în principiu din data de 28 septembrie 2017.

II.Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor formulate de intimată și, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat.

Intimata-reclamantă a învestit instanța de contencios administrativ cu o cerere vizând modificarea Deciziei nr. 304/13.10.2014 privind soluționarea contestației formulate, în sensul menținerii deciziei de admitere a contestației și de anulare a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. X din data de 06.08.2014, emisă de recurentul-pârât, și respingerea deciziei prin care s-a dispus refacerea acesteia cu aplicarea corecției financiare conform temeiului legal in vigoare la data constatării abaterilor.

În cauză, s-a a dispus refacerea notei de constatare atacate, ca urmare a Deciziei nr. 304/13.10.2014, emisă de recurentă, prin care a fost admisă contestația reclamantei.

Astfel, actul contestat în prezenta cauză (X/06.08.2014) a fost anulat prin Decizia de soluționare a contestației administrative, nr. 304/2014, fiind emisă o nouă Notă de constatare, nr. x/24.11.2014, notă cu privire la care intimata-reclamantă a formulat plângere prealabilă, care a fost respinsă, ca neîntemeiată, prin Decizia nr. 30 din 16 februarie 2015.

În speță, se reține că a fost achitată creanța, iar intimata-reclamantă nu a contestat în contencios administrativ cea de-a doua notă de constatare, nr. x/24.11.2014, emisă ulterior, ca urmare a anulării primei note de constatare (x/06.08.2014).

Așa fiind, în cauză se pune problema subzistenței interesului în promovarea demersului judiciar.

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., una din condițiile necesare pentru existența dreptului la acțiune este cea privind interesul de a promova acțiunea, condiție generală care vizează orice cerere formulată în justiție și care se impune a fi îndeplinită în cadrul oricărui proces civil, pe tot parcursul soluționării cauzei, atât la momentul introducerii cererii de chemare în judecată, cât și la momentul exercitării căilor de atac.

Interesul este definit ca fiind folosul practic urmărit de cel care a pus în mișcare acțiunea, respectiv oricare dintre formele procedurale ce intră în conținutul acesteia.

Conform art. 33 din C. proc. civ., interesul trebuie să fie determinat, legitim, personal, născut și actual.

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că, în speță, intimata-reclamantă nu mai justifică un interes în promovarea acțiunii, în condițiile în care nu a înțeles să atace și cea de-a doua notă de constatare, cu privire la care s-a respins, ca neîntemeiată, contestația administrativă formulată.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va saca sentința atacată și va respinge acțiunea, ca lipsită de interes.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale, Administrației Publice și Fondurilor Europene împotriva sentinței nr. 1027 din 8 aprilie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, respinge acțiunea ca fiind lipsită de interes.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 9 noiembrie 2017.