Decizia nr. 1613/2016 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 73/2014 a Curții de Apel Suceava

Obiectul acțiunii deduse judecății Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Alba Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 18 noiembrie 2013, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. 49412/G/II din 31 octombrie 2013 întocmit de pârâtă și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința civilă nr. 73 din 15 aprilie 2014, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat, în parte, Raportul de evaluare nr. 49412/G/II din 31 octombrie 2013 întocmit de pârâtă, în sensul menținerii doar a pct. 2 din dispozitivul raportului referitor la "Sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava în vederea verificării indiciilor privind săvârșirea infracțiunii e conflict de interese". Totodată, a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Agenția Națională de Integritate, ca nefondată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Agenția Națională de Integritate a formulat recurs, invocând motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., republicat, prin care a solicitat casarea sentinței recurate și rejudecând, să se dispună respingerea, în tot, a contestației reclamantului A., ca fiind nefondată. A opinat recurenta pârâtă A.N.I. că instanța de fond a făcut o greșită aplicare și interpretare a legii, atunci când a reținut că semnarea dispozițiilor de numire a persoanei fizice B. în diferite funcții publice reprezintă doar o chestiune de formă, iar nu de fond în ceea ce privește raporturile de muncă ale acestei persoane cu autoritatea publică angajatoare, aceasta promovând concursurile organizate potrivit legii pentru ocuparea respectivelor funcții. În susținerea acestui motiv de recurs a arătat recurenta A.N.I. că primarul cercetat, care a semnat dispozițiile de numire în funcție publică a afinei sale de grad I, putea delega oricare dintre atribuțiile sale către viceprimar sau altă persoană competentă din cadrul primăriei, pentru a nu se afla astfel în situația unui conflict de interese, așa cum este acesta reglementat de prevederile art. 70, 75 și 76 din Legea nr. 161/2003. Înțelegând însă să nu uzeze de instituția delegării de competențe, permisă de prevederile art. 57 alin. (2) din Legea nr. 215/2001, persoana cercetată, intimatul recurent din prezenta cauză, s-a aflat într-un conflict de interese ce a fost creat prin semnarea unor acte care au determinat producerea unui folos material pentru rudele sale de gradul I (respectiv fiul său și soția acestuia, persoana care a beneficiat de actele semnate de primarul A.). Prin urmare, a solicitat recurenta A.N.I. să fie admis recursul declarat și, în interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor ce reglementează conflictul de interese al aleșilor locali, să fie casată sentința atacată, iar în rejudecare să se respingă ca neîntemeiată acțiunea reclamantului, cu menținerea ca legal și temeinic întocmit a raportului de evaluare ce a fost contestat în cauză.

Apărările formulate de intimatul A. Prin întâmpinarea depusă în cauză, intimatul-reclamant A. a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, în principal, pentru următoarele motive: Normele legale ce reglementează conflictul de interese au fost corect aplicate și interpretate de către instanța de fond, alegațiile recurentei pârâte având doar un caracter general, de examinare a unui potențial pericol de corupție, fără elemente concrete, iar pentru fiecare dintre dispozițiile de numire în funcție publică ce au fost verificate de A.N.I. s-au respectat prevederile legale referitoare la respectarea principiilor privind imparțialitatea, integritatea, transparența deciziei și supremația interesului public. Apreciază intimatul că prezintă relevanță faptul că persoana beneficiară a dispozițiilor de numire în funcția publică a promovat concursurile organizate în acest sens, ale căror rezultate au fost validate de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici, iar împrejurarea că aceste dispoziții ar fi putut fi semnate de alte persoane decât cea a primarului nu era de natură să schimbe cu ceva conținutul acestor acte administrative analizate în raportul întocmit de A.N.I. Un ultim argument al intimatului reclamant a fost acela că, în opinia sa, un conflict există și trebuie sancționat numai în măsura în care s-a făcut dovada concretă a exercitării abuzive a funcției publice, ceea ce nu rezultă în cauză.

Procedura de soluționare a recursului 5.1 Cu privire la examinarea recursului în completul de filtru Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 8 iulie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ., republicat. Prin încheierea din data de 2 martie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului. II. Soluția instanței de recurs Examinând recursul prin prisma motivelor invocate și a prevederilor legale incidente, Înalta Curte reține caracterul său fondat pentru următoarele considerente: 1. Argumente de fapt și de drept relevante În esență, intimatul reclamant A. a semnat, în calitate de primar al, mai multe dispoziții de numire în diferite funcții publice a persoanei fizice B., aflată în relații de afinitate cu cel verificat de către recurenta pârâtă A.N.I., fiind reținută starea de conflict de interese în cuprinsul raportului de evaluare contestat în prezenta cauză. Prima instanță, contrar celor cuprinse în actul administrativ atacat, a susținut că simpla semnare a Dispozițiilor nr. 28 din 01 februarie 2010, 29 din 01 februarie 2010, 30 din 01 februarie 2010, 291 din 13 iulie 2011, 293 din 13 iulie 2011, 323 din 29 august 2011, 131 din 29 februarie 2012 și 288 din 29 august 2012 au reprezentat doar chestiuni de formă, nu de fond, fără un caracter determinant în crearea raporturilor de muncă între B. și autoritatea publică reprezentată prin persoana celui verificat, dată fiind procedura de numire în funcție prin concurs și validarea rezultatelor de către Agenția Națională a Funcționarilor Publici. În dezacord cu cele exprimate de judecătorul fondului prin hotărârea recurată, Înalta Curte reține că persoana verificată, A., s-a aflat într-un conflict de interese, astfel cum este definită această noțiune în prevederile Legii nr. 161/2003, prin semnarea unor dispoziții ce au avut ca obiect numirea persoanei fizice B. în anumite funcții publice în cadrul Primăriei, în perioada în care intimatul reclamant avea calitatea de primar în cadrul unității administrativ teritoriale respective. Potrivit prevederilor art. 70 din Legea nr. 161/2003, "prin conflict de interese se înțelege situația în care persoana ce exercită o funcție de demnitate publică sau o funcție publică are un interes personal de natură patrimonială, care ar putea influența îndeplinirea cu obiectivitate a atribuțiilor care îi revin potrivit Constituției și altor acte normative." Definind noțiunea de interes de natură patrimonială, dispozițiile art. 76 alin. (1) din Legea nr. 161/2003 stipulează că "primarii și viceprimarii, primarul general și viceprimarii municipiului București sunt obligați să nu emită un act administrativ sau să nu încheie un act juridic ori să nu emită o dispoziție, în exercitarea funcției, care produce un folos material pentru sine, pentru soțul său ori rudele sale de gradul 1." Aceste prevederi legale se coroborează cu cele cuprinse în Legea nr. 393/2004 privind statutul aleșilor locali, ce prevede la art. 75 lit. a) că "aleșii locali au un interes personal într-o anumită problemă, dacă au posibilitatea să anticipeze că o decizie a autorității publice din care fac parte ar putea prezenta un beneficiu sau un dezavantaj pentru sine sau pentru soț, soție, rude sau afini până la gradul al doilea inclusiv." Dispozițiile semnate de intimatul reclamant A. în calitatea sa de primar au avut ca obiect numirea persoanei fizice B. în diverse funcții publice, acesta din urmă fiind în relații de afinitate de gradul I cu alesul local verificat de A.N.I., căsătorită fiind din data de 18 iulie 2009 cu numitul C., fiul persoanei evaluate. Din totalul celor 8 dispoziții ce au fost identificate de recurenta pârâtă A.N.I. ca fiind determinante în reținerea conflictului de interese, Înalta Curte constată că nu toate sunt susceptibile de a fi apte în crearea premiselor necesare pentru existența acestui conflict, circumstanțele factuale care au determinat semnarea lor fiind diferite. Astfel, Dispoziția nr. 28 din 01 februarie 2010 a privit încetarea prin acordul părților a contractului individual de muncă al numitei B., angajată pe perioadă determinată în funcția de consilier personal al primarului, act administrativ ce nu a produs consecințe de natură patrimonială asupra persoanelor vizate de sfera de aplicare a art. 75 din Legea nr. 393/2004. În privința actelor de numire în funcție publică în urma validării concursurilor organizate cu respectarea legislației privind recrutarea funcționarilor publici, Înalta Curte reține argumentul judecătorului fondului, potrivit căruia, ocuparea acestor funcții publice s-a realizat de o manieră transparentă, cu respectarea garanțiilor de competiție deschisă și egalitate la accesul în funcția publică pentru cei interesați, astfel că emiterea dispozițiilor cu acest obiect se încadrează în exercițiul normal al funcției publice pentru alesul local verificat, fără a fi incidente limitările aduse prerogativelor acestei funcții prin raportare la cerințele existenței unui conflict de interese în acest sens. Este vorba, în cuprinsul acestei categorii, de Dispoziția nr. 29 din 01 februarie 2010, ce a avut ca obiect numirea în funcția publică de execuție de consilier juridic, a numitei B., ca urmare a promovării de către aceasta a concursului organizat conform legii. Conflictul de interese reținut în cuprinsul raportului de evaluare contestat în cauză s-a materializat prin semnarea Dispozițiilor nr. 30 din 01 februarie 2010, nr. 323 din 29 august 2011, nr. 293 din 13 iulie 2011 și nr. 131 din 29 februarie 2012, prin care intimatul reclamant a dispus numirea sau prelungirea temporară a numitei B. în funcția publică de conducere de secretar al comunei, fapt ce a condus la o majorare corespunzătoare a salariului aferent acestei funcții, în raport cu cel avut anterior, pentru funcția de execuție de consilier juridic numit prin concurs. Actele emise de alesul local în exercitarea funcției publice de primar nu au avut la bază criterii transparente sau proceduri de selecție care să confirme obiectivitatea unei astfel de numiri într-o funcție de conducere, iar consecința acestor numiri sau promovări a fost cea a creării unui interes de natură patrimonială pentru persoana aflată în relații de afinitate de grad I cu intimatul reclamant A., acesta aflându-se, prin semnarea dispozițiilor amintite, într-un conflict de interese, corect reținut prin raportul de evaluare contestat în cauză. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în aplicarea dispozițiilor art. 496 noul C. proc. civ., va admite recursul declarat de pârâta A.N.I., va casa în tot sentința atacată și, rejudecând, va respinge ca neîntemeiată contestația formulată de reclamatul A. împotriva Raportului de evaluare nr. 49416/G/II din 31 octombrie 2013.