ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2169/2017

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Hotărârea supusă revizuirii

Prin Decizia nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată contestația formulată de A. împotriva Hotărârii nr. 1074 din 27 octombrie 2015 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.

Prin contestația respectivă, contestatoarea A. a solicitat anularea parțială a Hotărârii nr. 1074 din 27 octombrie 2015, în ceea ce privește punctul 3, și, pe cale de consecință, obligarea intimatului Consiliul Superior al Magistraturii la invalidarea parțială a examenului de capacitate al judecătorilor și al procurorilor stagiari din 2015, cu privire la proba scrisă la drept penal și drept procesual penal- procurori și personal asimilat magistraților.

În esență, în cuprinsul Deciziei nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a reținut ca măsura dispusă la punctul 3, în sensul respingerii cererii de invalidare parțială a examenului de capacitate în ceea ce privește proba scrisă la disciplina drept penal-drept procesual penal, a fost adoptată cu respectarea prezumției de legalitate a actelor emise de comisiile de concurs în examinarea căilor de atac specifice fiecărei etape prevăzute prin regulament până la stabilirea notei finale a unui candidat, fiind avute în vedere și cerințele respectării marjei de apreciere a fiecărei comisii în îndeplinirea atribuțiilor asumate contractual.

Înalta Curte, în exercitarea propriului control asupra legalității Hotărârii CSM nr. 1074/2015, a reținut că aceasta a fost adoptată cu respectarea cerințelor legale prin care i-au fost stabilite intimatului CSM competențele asupra atribuțiilor cuvenite în organizarea și desfășurarea examenului de capacitate pentru judecători și procurori în sesiunea iulie- noiembrie 2015.

1.2. Revizuirea formulată de A. și motivele invocate

La data de 03.03.2016, împotriva Deciziei nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a formulat cerere de revizuire dna A. care a solicitat admiterea cererii și schimbarea în tot a deciziei atacate.

În esență, revizuenta, arătând că în cauză este incident motivul de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. ("s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut") a înfățișat următoarele în susținerea cererii de revizuire formulate:

- Prin decizia atacată, instanța nu s-a pronunțat asupra cererii de anulare a actului administrativ pentru încălcarea principiilor echității și bunei credințe și a uzanțelor generale în materie de examene, explicitate prin cerere și prin înscrisurile depuse la dosar; Înalta Curte nu s-a pronunțat pe cererea de anulare a actului administrativ pentru acest motiv și nici măcar nu le-a reținut printre argumentele de fapt și de drept relevante (pct. 3.1 din decizie);

- Deși instanța a analizat aparent cererea de anulare pentru încălcarea art. 23 pct. 1 lit. f) și h) din Regulament, aceasta nu s-a pronunțat în fond, constatându-și de fapt necompetența de a cenzura aceste aspecte;

- Înalta Curte nu s-a pronunțat asupra unui lucru care s-a cerut și care era în competența sa întrucât a refuzat să verifice respectarea normelor privitoare la examenul de capacitate, verificări cu privire la care toate organele s-au declarat necompetente să o efectueze, în esență fiind vorba de o denegare de dreptate;

- Înalta Curte s-a pronunțat, în schimb, asupra unor lucruri care nu s-au cerut, întrucât contrar celor afirmate, contestația nu a tins la reformarea soluțiilor avute în vedere de comisiile de soluționare a contestațiilor, solicitarea vizând anularea actului administrativ întocmit cu încălcarea legii.

1.3. Apărările formulate în cauză și excepțiile invocate

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care, în principal, a invocat (i) excepția tardivității, cu consecința respingerii cererii de revizuire ca fiind tardiv formulată, în măsura în care, raportat la art. 511 pct. (1) și 509 alin. (1) C. proc. civ., revizuenta a formulat prezenta cerere cu nesocotirea termenului de o lună de la momentul comunicării Deciziei nr. 3976 din 09 decembrie 2015 și (ii) excepția inadmisibilității cererii de revizuire, cu consecința respingerii acesteia ca inadmisibilă, în esență pe considerentul că motivul invocat nu poate fi incident în speță. Motivele de anulare parțială a Hotărârii Plenului CSM invocate de parte prin contestația formulată, nu reprezintă cereri distincte care, în situația nesoluționării de instanța de judecată, să atragă incidența cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1), pct. 1 C. proc. civ. De altfel, se observă că instanța nu s-a pronunțat prin decizia atacată asupra unei cereri, în sensul de pretenție dedusă judecății, pe care partea nu a formulat-o.

În subsidiar, intimatul CSM a solicitat respingerea cererii de revizuire ca neîntemeiată.

1.4 Procedura derulată în fata instanței învestită cu soluționarea cererii de revizuire

1.4.1 La termenul de judecată din data de 22 aprilie aprilie 2016 (a se vedea încheierea la fila 19 din dosarul de revizuire), Înalta Curte a acordat cuvântul părților asupra excepțiilor invocate, reprezentantul intimatului CSM precizând că hotărârea atacată a fost comunicată la data de 27 ianuarie 2016, iar cererea de revizuire a fost depusă la 1 martie 2016, data poștei, cu încălcarea termenului imperativ prevăzut de lege, fiind totodată susținută și excepția de inadmisibilitate, pentru motivele arătate distinct în întâmpinare.

Revizuenta A. a solicitat respingerea excepției tardivității precizând că la dosar se află atașat procesul-verbal încheiat la data de 27 ianuarie 2016, dar acesta nu este semnat de destinatar ori de o persoană însărcinată cu primirea corespondenței, ori în conformitate cu art. 165 C. proc. civ. termenul curge la data semnării dovezii de comunicare, respectiv a procesului-verbal de afișare.

Toate celelalte susțineri ale revizuentei, despre comunicarea deciziei și în legătură cu modalitatea luării la cunoștință, în mod efectiv, au fost consemnate în încheierea de la acea dată.

La aceleași termen de judecată, revizuenta a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, indicând că nu poate depune și motivarea scrisă, astfel că instanța a apreciat că se impune acordarea unui termen în vederea depunerii la dosar, în scris, a excepției de neconstituționalitate invocată, spre a fi comunicată și intimatului CSM pentru a-i da posibilitatea de a formula un punct de vedere cu privire la aceasta, fiind astfel prorogată discutarea, respectiv pronunțarea asupra celor două excepții, invocate de intimat.

1.4.2. Excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, a fost depusă la dosar, în scris la data de 28.04.2016, iar intimatul CSM a formulat un punct de vedere prin care a apreciat că cererea de sesizare a Curții Constituționale este inadmisibilă, solicitând respingerea acesteia ca atare.

Asupra acestei excepții instanța s-a pronunțat prin încheiere, în ședința publică de la 17 iunie 2016, în sensul respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, motivarea acestei soluții fiind inserată în cuprinsul încheierii de la acea dată.

1.4.3. Împotriva acestei încheieri, revizuenta, a declarat recurs în termenul legal, iar la termenul din data de 21.10.2016 a formulat cerere de recuzare împotriva completului de judecată, cât și o cerere distinctă de îndreptare a unei erori materiale, strecurata în cuprinsul încheierii din 17.06.2016, referitoare la cererea sa precizatoare și la amânarea discutării acesteia.

1.4.4. Cererea de recuzare a fost respinsă în ședința publică din camera de consiliu de la 25 octombrie 2016 iar cererea de îndreptare a erorii materiale a fost soluționată prin încheierea de la 2 februarie 2017, în camera de consiliu, în lipsa părților a căror citare nu a fost dispusă, în conformitate cu dispozițiile art. 442 alin. (2) C. proc. civ. (a se vedea încheierea de la dosar).

1.4.5. La termenul de judecată din data de 17.02.2017, revizuenta a invocat o nouă excepție de neconstituționalitate, a dispozițiilor art. 509 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ., cauza fiind din nou amânată pentru a da posibilitate intimatului CSM să ia cunoștință de conținutul excepției comunicată în ședință publică și-n vederea pregătirii apărării și a depunerii la dosar a unui punct de vedere. Acesta din urma a fost depus la data de 6.03.2017, intimatul reiterând împrejurarea că excepția de tardivitate a formulării cererii de revizuire a rămas nesoluționată, solicitând pronunțarea cu prioritate asupra acesteia, înainte de punerea în discuție a noii cereri de sesizare a Curții Constituționale, cerere apreciată a fi inadmisibilă.

1.4.6. La termenul de judecată de la 26 mai 2017, Înalta Curte a acordat cuvântul revizuentei asupra excepției tardivității formulării cererii de revizuire și asupra excepției inadmisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 509 alin. (1), pct. 1 din C. proc. civ., rămânând în pronunțare pe aceste chestiuni, cu acordarea unui termen pentru a da posibilitatea părților de a formula note scrise, astfel cum s-a și solicitat.

Raportat la conținutul dezbaterilor orale asupra cărora instanța a acordat părților cuvântul la termenul de judecată de la 26 mai 2017, și în conformitate cu prevederile art. 248 C. proc. civ., Înalta Curte se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de procedură precum și de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi, ori după caz, cercetarea în fond a prezentei cereri de revizuire.

Analizând astfel excepția de tardivitate a formulării cererii de revizuire invocată de intimatul CSM, Înalta Curte reține că este întemeiată, față de prevederile legale aplicabile și raportat la dovezile existente la dosar.

Potrivit art. 511 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., termenul de revizuire este de o lună și se socotește, în cazul prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 1, ce constituie temeiul de drept al cererii de revizuire de față, de la comunicarea hotărârii, respectiv a Deciziei nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ce formează obiectul prezentei cereri de revizuire.

Din cuprinsul procesului-verbal de înmânare, datat 27 ianuarie 2016, aflat la fila 310 din dosarul de fond, în care s-a pronunțat Decizia nr. 3976 din 9 decembrie 2015, rezultă că la data de 27 ianuarie 2016 s-a realizat comunicarea deciziei la domiciliul din Sibiu al contestatoarei, conform mențiunilor de la dosar, fiind bifate de către agentul însărcinat cu înmânarea actelor de procedură căsuțele corespunzătoare ce atestă absența destinatarului de la domiciliu și depunerea actelor comunicate în cutia poștală a acestuia.

Totodată, din cuprinsul dosarului de față, rezultă că cererea de revizuire a fost expediată poștal la data de 1 martie 2016, conform ștampilei aplicate pe plicul depus la fila 4 dosar.

Din perspectiva dispozițiilor art. 511 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., cu referire la art. 181 alin. (2) și (3) C. proc. civ., privind calculul termenelor, Înalta Curte constată că ultima zi de depunere a cererii de revizuire era 29 februarie 2016.

Revizuenta a susținut însă ca nu este tardiv depusă cererea de revizuire, întrucât în cazul său nu au fost respectate prevederile art. 163 C. proc. civ., în sensul că se impunea efectuarea procedurii înștiințării și apoi a ridicării actului comunicat de la primărie, nefiind în localitate la acea dată. Astfel a apreciat că termenul legal de introducere a cererii de revizuire nu a curs de la data de 27 ianuarie 2016, excepția de tardivitate fiind neîntemeiată.

Înalta Curte arată însă că nu poate primi susținerile revizuentei și nici nu împărtășește argumentația înfățișată de aceasta, întrucât este contrară dispozițiilor procedurale incidente, respectiv art. 163 alin. (12), cu referire la art. 163 alin. (8) și alin. (3) ce prevăd, fără echivoc, depunerea actului de procedură în cutia poștală, așa cum, de altfel, corect a și procedat agentul însărcinat cu înmânarea actelor, fiind deplin aplicabilă norma de trimitere, în ipoteza persoanelor care lipsesc de la adresa la care s-a făcut comunicarea (incidenta art. 163 alin. (3)-(5) C. proc. civ.).

Concluzionând așadar în sensul că, raportat la argumentele mai sus înfățișate, procedura de comunicare a Deciziei nr. 3976 din 9 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a realizat în mod corect, cu respectarea dispozițiilor procedurale corespunzătoare aplicabile, conform celor arătate și în cuprinsul procesului-verbal de înmânare, la data de 27 ianuarie 2016, susținerile contrare ale revizuentei nefiind întemeiate și de altfel străine de situația de fapt dar și de drept din cauză, Înalta Curte constată că depunerea cererii de revizuire la data de 1 martie 2016 apare ca fiind tardiv realizată.

Prin urmare, se va admite excepția de tardivitate invocată de intimatul CSM, ca fiind întemeiată, și în consecință, în temeiul art. 513 cu referire la art. 511 alin. (1) pct. (1) și art. 509 alin. (1) C. proc. civ., va fi respinsă cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3976 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.

Dată fiind soluția adoptată în ceea ce privește excepția de tardivitate invocată dar și asupra cererii de revizuire, Înalta Curte constată totodată că au rămas fără obiect excepția inadmisibilității cererii de revizuire invocată de intimatul CSM dar și cererea revizuentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., nemaifiind necesară și examinarea acestora.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității cererii de revizuire invocată de intimatul Consiliul Superior al Magistraturii și, în consecință, respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva Deciziei nr. 3976 din 09 decembrie 2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, ca tardivă.

Constată ca fiind rămase fără obiect excepția inadmisibilității cererii de revizuire și cererea revizuentei de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Definitivă în ceea ce privește excepțiile invocate.

Cu recurs în termen de 48 ore de la pronunțare, în ceea ce privește cererea de sesizare a Curții Constituționale.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 iunie 2017.

Procesat de GGC - NN