ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3184/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli - Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli - POR, a solicitat anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20 decembrie 2013 privind contractul de finanțare nr. 2376 din 20 octombrie 2011, cod SMIS 21662 "Proiect Wise (Construire clădire de birouri și spații multifuncționale cu destinația servicii și producție S+P+ll și împrejmuire teren), beneficiar S.C. A. S.R.L., precum și a Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 privind soluționarea contestației formulate de către reclamantă împotriva notei sus menționate, ambele acte fiind emise de pârât.

Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 388 din 05 noiembrie 2014 a admis contestația formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP) și a dispus anularea Deciziei nr. 88 din 27 februarie 2014 și a Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x din 20 decembrie 2013 privind contractul de finanțare din 20 octombrie 2011.

Împotriva sentinței civile nr. 388 din 05 noiembrie 2014 a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, solicitând admiterea acestuia și casarea hotărârii recurate în sensul respingerii acțiunii formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L.

Reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs incident împotriva sentinței civile nr. 388 din 05 noiembrie 2014, apreciind că o parte din considerentele sentinței sunt rezultatul aplicării greșite a normelor de drept material.

Recursul MDRAP, întemeiat în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. vizează greșita interpretare a instanței de fond asupra cerințelor apreciate ca restrictive în legătură cu lucrările de construcții anterioare pe care trebuia să le realizat ofertantul, precum și a unor cerințe de vechime în specialitate pentru inginerul CCIA și inginerul de instalații.

Recursul incident a indicat ca temei de drept de asemenea dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și vizează respingerea constatării nulității Notei de Constatare pentru lipsa motivării acesteia în fapt și în drept, precum și a respingerii susținerilor privind înrăutățirea situației în propria cale de atac cu referire la faptul că în decizia de soluționare a contestației s-ar fi indicat și o altă condiție apreciată ca restrictivă, față de cea menționată în notă.

II. Soluția instanței de recurs

O primă cerință apreciată ca restrictivă este aceea potrivit căreia ofertantul avea obligația de a face dovada executării și recepției în ultimii 5 ani de lucrări similare cu cele ofertate incluse în cadrul unui/unor contract/contracte de lucrări similare, respectiv:

- lucrări de construcții reprezentând centre de afaceri, clădiri de birouri și/sau centre comerciale, construcții social - culturale, lucrări de instalații, de natura și complexitatea lucrărilor prezentului contract - contracte, a căror valoare cumulată să fie mai mare sau cel puțin egală cu 18.000.000 RON fără TVA. Valoarea de 18.000.000 RON pot fi realizate din maxim 3 contracte cumulate.

Instanța de fond și-a bazat soluția aprecierii ca nerestrictivă a acestor cerințe pe un raport de expertiză extrajudiciară, apreciind că ar fi fost vorba despre o construcție complexă a cărei realizare presupune un înalt grad de specialitate. Fără a intra într-un domeniu tehnic o arie de 321 mp a construcției nu înseamnă mai mult decât echivalentul a două scări de bloc de dimensiune medie, iar construcția de clădiri cu mai mult de 10 etaje nu a fost străină inginerilor și constructorilor români de peste 90 de ani.

De asemenea, soluțiile pentru a construi pe un teren argilos sunt de mult timp aplicate la clădirile edificate, iar fațada nu diferă cu a multora dintre construcțiile realizate în ultimii ani.

Astfel în lipsa unor aprecieri obiective, folosirea unor termeni de specialitate străini celor folosiți în mod curent în instanțe, a dat posibilitatea respectivelor interpretări.

În fond, este vorba despre o construcție normală iar faptul realizării ei la intersecția a două bulevarde poate avea legătură cu accesul la spațiul de construit, fluiditatea aprovizionării nefiind nicicum aspect care să ridice probleme având în vedere "natura și complexitatea construcției".

În atare situație, lipsind acest amănunt de specificitate, cerința încalcă în mod evident prevederile art. 2 din H.G. nr. 759/2002 precum și a contractului de finanțare - Anexa VI. Cât privește cerința ca inginerul CCIA și inginerul de instalații să aibă o vechime în specialitate de minim 5 ani, instanța de fond a apreciat-o ca nerestrictivă în raport de aceeași "natură și complexitate a construcție".

În realitate o lucrare de construcții se realizează după perioada de detaliu atât pentru construcții propriu zisă, cât și pentru instalații termice, electrice, sanitare, etc. Or, în materie de construcții noi normativele impun un diriginte de șantier cu responsabilitatea supravegherii.

Câtă vreme, cu precădere în domeniul instalațiilor, materialele sunt standardizate, nu există și nici reclamanta nu a indicat vreo justificare asupra impunerii acestei cerințe de 5 ani experiență.

De aceea trimiterea judecătorului fondului la Ordinul nr. 777/2003, care de altfel nu are aplicabilitate în speță, citând exemple când se impun experiențe de minim 8 sau 12 ani, invalidează și mai mult acceptarea ca nediscriminatorie a experienței de 5 ani în specialitate, în raport de prevederile atât la Anexa VI pct. 2 din contractul de finanțare cât și ale art. 2 din H.G. nr. 755/2007.

Cât privește recursul incident, referitor la lipsa motivării în drept a Notei de constatare, din cuprinsul acesteia aceasta exista, trimiterile la legislație dar și la contractul de finanțare (legea, părților) fiind prezente.

Interpretarea reclamantei precum că ar fi vorba doar despre constatări prin similitudine ale echipei de verificare, nu se regăsește în textul Notei această modalitate de verificare.

Cât privește o așa zisă înrâurire a situației în propria cale de atac, acest principiu judiciar nu se extinde și în alte domenii neextând o prevedere în acest sens.

De altfel, menținându-se cuantumul corecției aplicate, nu s-a produs o înrâurire a "sancțiunii" aplicată.

În concluzie Înalta Curte apreciază că Nota de constatare și Decizia de soluționare a contestațiilor sunt temeinice și legale.

În raport de cele mai sus expuse Înalta Curte va admite recursul pârâtei întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (11) pct. 8 C. proc. civ., urmând ca în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. să caseze sentința recurată și să respingă acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Cât privește recursul reclamantei S.C. A. S.R.L. acesta neîncadrându-se în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., urmează a fi respins, ca nefondat, în conformitate cu art. 496 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice - Direcția de Constatare și Stabilire Nereguli P.O.R. împotriva sentinței nr. 388 din 05 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Respinge acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., ca neîntemeiată.

Respinge recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 388 din 05 noiembrie 2014 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 noiembrie 2016.