ÎCCJ, Decizia nr. 19/2018

Asupra contestației de față;

În baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Decizia penală nr. 871 din data de 21 septembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a respins ca inadmisibilă contestația formulată de petenta A. împotriva încheierii penale nr. 495 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017.

Pentru a decide astfel, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prin Încheierea penală nr. 495 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2017, s-a respins ca inadmisibilă contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. F/CP din data de 31 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (x/2017).

Împotriva acestei încheieri, la data de 26 mai 2017, petenta A. a formulat o cerere intitulată inițial "contestație la executare", întemeiată pe dispozițiile art. 597 - art. 600 C. proc. pen. referitoare la cheltuielile judiciare la care a fost obligată prin hotărârea atacată, precizând că instanțele nu au avut în vedere lipsa actelor de stare civilă, dar și că "există o nelămurire în efectuarea probei toxicologice" (art. 598 lit. c) C. proc. pen.) și a solicitat reunirea Dosarelor nr. x/2016 al Tribunalului București, secția I penală, nr. x/302/2015 a Curții de Apel București, secția a II-a penală și nr. 2243/2/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

Ulterior, la termenul din 21 septembrie 2017, petenta A., la solicitarea instanței, și-a precizat cererea ca fiind o contestație formulată împotriva Încheierii nr. 495 din 10 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu o contestație la executare, arătând, totodată, că nemulțumirile sale vizează modul în care s-a efectuat cercetarea judecătorească, soluția pronunțată prin hotărârea atacată și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, examinând contestația, prin prisma excepției inadmisibilității acesteia, excepție invocată din oficiu, a constatat că este inadmisibilă pentru următoarele considerente:

Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, s-a apreciat că legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. În același sens, s-a menționat că admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

S-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 551 pct. 1 C. proc. pen., hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție a constatat că petenta A. a formulat contestație împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 495 din 10 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în dosarul nr. x/2017 (prin care a fost respinsă ca inadmisibilă contestația formulată de aceasta împotriva încheierii nr. F/CP din data de 31 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală pronunțată în dosarul nr. x/2017 (898/2017)).

S-a conchis că petenta A. a exercitat o cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun, iar pe cale de consecință, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., contestația a fost respinsă, ca atare.

Împotriva Deciziei penale nr. 871 din data de 21 septembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2017, petenta A. a formulat la 7 noiembrie 2017 din nou contestație, înregistrată pe rolul Completului de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 20 decembrie 2017, sub nr. x/1/2017, cu prim termen de judecată la 29 ianuarie 2018.

La termenul fixat, deși a fost legal citată, petenta nu s-a prezentat în fața instanței, dar a transmis la dosar un memoriu în susținerea contestației formulate solicitând reunirea unor dosare, suspendarea sau amânarea judecății cauzei pentru imposibilitate de prezentare, fără a depune și înscrisuri doveditoare criticând și împrejurarea că a fost obligată la cheltuieli judiciare către stat, pe care le-a denumit "taxe".

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, punând în discuție cererile formulate în scris de petentă, le-a respins, astfel cum rezultă din cuprinsul părții introductive a prezentei decizii, în care sunt redate în detaliu și susținerile reprezentantului Ministerului Public, motiv pentru care nu vor mai fi reluate.

Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, examinând contestația formulată, cu prioritate în ceea ce privește admisibilitatea acesteia, constată că este inadmisibilă și urmează a fi respinsă ca atare pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Dând eficiență principiului stabilit prin art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și principiului referitor la liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Revine așadar, părții interesate obligația sesizării instanțelor de judecată în condițiile legii procesual penale, prin exercitarea căilor de atac apte a provoca un control judiciar al hotărârii atacate.

Potrivit dispozițiilor din Partea specială, Titlul III, Capitolul III1 din C. proc. pen., admisibilitatea căii de atac a contestației este condiționată de exercitarea acesteia potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Astfel, potrivit art. 4251 din C. proc. pen., calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, dispozițiile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel.

În cauză, petenta a exercitat calea de atac a contestației împotriva unei decizii definitive (Decizia penală nr. 871 din 21 septembrie 2017 a secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție) prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația pe care a formulat-o anterior împotriva Încheierii penale nr. 495 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, hotărâre nesusceptibilă de a face obiectul unei noi căi de atac ordinare sau extraordinare.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, a principiului unicității căilor de atac reglementate de lege și a dispozițiilor ce stabilesc tipul de hotărâri susceptibile a fi atacate, și din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Având în vedere cele mai sus arătate, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul de 5 Judecători, în temeiul art. 4251 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 871 din data de 21 septembrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în Dosarul nr. x/2017.

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Deciziei penale nr. 871 din data de 21 septembrie 2017, pronunțată de secția penală a Înaltei Curți de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2017.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen. obligă contestatoarea la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 29 ianuarie 2018.

Procesat de GGC - CL