ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 871/2017

Decizia nr. 871/2017 Asupra contestației de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin Încheierea penală nr. 495 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2017, s-a dispus respingerea, ca inadmisibilă, a contestației formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. F/CP din data de 31 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017), cu obligarea acesteia la plata sumei de 200 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva acestei încheieri, petenta A. a formulat, la data de 26 mai 2017, o cerere intitulată ”contestație la executare”, întemeiată pe dispozițiile art. 597 - art. 600 C. proc.

pen. referitoare la cheltuielile judiciare la care a fost obligată prin hotărârea atacată, precizând că instanțele nu au avut în vedere lipsa actelor de stare civilă, dar și că ”există o nelămurire în efectuarea probei toxicologice” (art. 598 lit. c) C. proc. pen.) și solicitând reunirea Dosarelor nr. x/303/2016 al Tribunalului București, secția I penală, nr. x/302/2015 l Curții de Apel București, secția a II-a penală, și nr. x/2/2017 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală.

La interpelarea Înaltei Curți, la termenul din 21 septembrie 2017, contestatoarea petentă A., prezentă personal, a arătat că cererea cu care a investit instanța este o contestație formulată împotriva Încheierii nr. 495 din 10 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu o contestație la executare, precizând, totodată, că nemulțumirile sale vizează modul în care s-a efectuat cercetarea judecătorească, soluția pronunțată prin hotărârea atacată și obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare. A solicitat admiterea contestației, desființarea încheierii atacate și rejudecarea cauzei.

La același termen de judecată Înalta Curte a pus în discuție admisibilitatea contestației formulate de petenta A. Examinând contestația, prin prisma excepției invocate, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Dând eficiență principiilor legalității căilor de atac și liberului acces la justiție, reglementate de dispozițiile art. 129 și art. 21 din Constituție, precum și exigențelor determinate prin art. 3 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, admisibilitatea acestora fiind condiționată de exercitarea lor potrivit legii, în termenele și pentru motivele reglementate de normele incidente în materie.

Din economia textelor menționate rezultă că hotărârile judecătorești, sunt supuse căilor de atac determinate de lege, legea procesual penală, prin norme imperative, stabilind un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces. Potrivit dispozițiilor art. 551 pct. 1 C. proc. pen., hotărârea primei instanțe rămâne definitivă la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației.

Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului se constată că, în cauză, prin încheierea atacată, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii nr. F/CP din data de 31 martie 2017 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017 (nr. x/2017), astfel încât Înalta Curte constată că aceasta este definitivă, conform textelor legale sus menționate. În prezenta cauză, Înalta Curte a fost sesizată cu contestația formulată de petenta A. împotriva unei hotărâri definitive, respectiv Încheierea nr. 495 din 10 mai 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2/2017. Astfel, petenta A. și-a exercitat dreptul la contestație, contestație formulată împotriva unei hotărâri definitive, cale de atac care nu întrunește cerințele textelor menționate și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Or, recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesuală penală, constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept. În consecință, în temeiul art. 425 1 alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., se va respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentă. Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatoarea petentă va fi obligată la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de petenta A. împotriva Încheierii penale nr. 495 din 10 mai 2017 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2/2017. Obligă contestatoarea petentă la plata sumei de 50 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi, 21 septembrie 2017.