ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2486/2017

Asupra admisibilității în principiu a recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

Recursul declarat de reclamanta Fundația Convergențe Europene

Analizând, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, recursul declarat de reclamanta A., Înalta Curte constată că este inadmisibil, pentru considerentele arătate în continuare.

Critica adusă sentinței atacate prin cererea de recurs formulată de reclamantă constă în aceea că, instanța de fond a omis să se pronunțe asupra cererii accesorii privind obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată, deși acestea au fost solicitate cu ocazia dezbaterilor asupra cauzei și au fost dovedite cu factură fiscală privind plata onorariului de avocat pentru reprezentarea juridică în fața curții de apel în prezentul dosar.

Potrivit dispozițiilor art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri".

Prin urmare, legiuitorul a înțeles să instituie o procedură specială și obligatorie de urmat pentru părțile unui litigiu, în situația în care instanța de judecată a omis să se pronunțe asupra unei cereri formulate legal și procedural în fața acesteia.

Situația din speță, invocată de reclamantă prin cererea de recurs, se încadrează în ipoteza textului procedural prevăzut de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, astfel încât singura cale pe care reclamanta o avea la îndemână pentru a obține cheltuielile de judecată solicitate în fața instanței de fond, era aceea a completării sentinței pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Recurenta-reclamantă A. a înțeles să solicite complinirea omisiunii primei instanțe de a se pronunța asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată, prin intermediul căii de atac a recursului, procedură inadmisibilă în raport de dispozițiile art. 444 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, având în vedere și că motivele de casare limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) punctele 1 - 8 din același cod nu reglementează și nu pot fi incidente situației de fapt și de drept reclamate de fundația recurentă.

În sensul acestei interpretări este și doctrina de specialitate care a stabilit că "Dacă însă partea care a câștigat procesul a solicitat și a dovedit în fața primei instanțe cheltuielile de judecată efectuate, iar acestea nu i-au fost acordate pentru că instanța a omis să se pronunțe asupra acestei cereri accesorii, va trebui să formuleze o cerere de completare a hotărârii, întrucât nici în această situație nu vor putea fi cerute pe calea apelului sau recursului, procedura completării hotărârii fiind obligatorie" (C. Negrilă în Noul C. proc. civ. - comentat pe articole, vol. I, Art. 1 - 526, coordonator prof. dr. G. Boroi, Editura Hamangiu 213, p. 843).

Pentru argumentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul declarat de reclamanta A., ca inadmisibil.

Prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate de pârâtul B. Regiunea București-Ilfov și chematul în garanție Ministerul Dezvoltării Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, ce formează obiectul prezentei cauze, în urma verificării îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 486 și ale art. 487 din C. proc. civ., s-a constatat că cererile de recurs întrunesc cerințele de admisibilitate.

Prin încheierea din camera de consiliu de la 12 iulie 2017, completul de filtru a analizat raportul, a constatat că acesta este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat și a dispus comunicarea actului către părți.

Părțile din dosar nu au depus punct de vedere asupra raportului.

Având în vedere faptul că cererile de recurs formulate de pârâtul B. Regiunea București-Ilfov și chematul în garanție Ministerul Dezvoltării Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice, îndeplinesc condițiile de admisibilitate, completul de filtru apreciază că, față de obiectul pricinii, neexistând o jurisprudență constantă la nivelul secției de contencios administrativ și fiscal, a Înaltei Curți de Casație și Justiție, recursurile nu pot fi soluționate potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (5) sau (6) din C. proc. civ.

Pentru aceste motive, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.,

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta A., împotriva Sentinței civile nr. 626 din 6 martie 2015 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil.

Fără cale de atac.

Admite în principiu recursurile declarate de pârâtul B. Regiunea București-Ilfov și chematul în garanție Ministerul Dezvoltării Administrației Publice și Fondurilor Europene reprezentat de Ministerul Finanțelor Publice și stabilește termen de judecată pentru soluționarea acestora la data de 30 octombrie 2017, cu citarea părților.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 septembrie 2017.

Procesat de GGC - LM