Decizia nr. 2393/2017 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 2587/2014 a Curții de Apel Galați

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. Galați S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Local Galați: - în principal, anularea în parte a Hotărârii Consiliului Local Galați nr. 141 din 22 noiembrie 2012 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013, în ceea ce privește taxa stabilită pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari - art. 2.3 al pct. 1.8. - Alte taxe locale - din cuprinsul Anexei nr. 1 la H.C.L. nr. 141 din 22 noiembrie 2012; - în subsidiar, modificarea în parte a Hotărârii Consiliului Local Galați menționate, în sensul stabilirii unei taxe substanțial diminuate.

Hotărârea Curți de apel Prin Sentința nr. 2587 din 18 decembrie 2014, Curtea de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal: - a admis în parte acțiunea reclamantei și a anulat în parte Hotărârea Consiliului Local Galați nr. 141 din 22 noiembrie 2012 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013, în ceea ce privește taxa stabilită pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari - art. 2.3 al pct. 1.8 - alte taxe locale - din cuprinsul Anexei nr. 1 la H.C.L. nr. 141/2012; - a respins ca nefondat capătul de cerere privind modificarea în subsidiar a actului administrativ contestat, în sensul stabilirii unei taxe substanțial diminuate.

Cererile de recurs împotriva Sentinței nr. 2587 din 18 decembrie 2014 a Curții de Apel Galați, secția de contencios administrativ și fiscal, au declarat recurs ambele părți. 3.1. Recurenta- reclamantă A. Galați S.A. a criticat considerentele sentinței invocând motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. procedură civilă. În opinia recurentei, considerentele reținute de instanță la filele 15 - 16 din sentință, în sensul că taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie face parte din categoria taxelor de mediu, respectiv taxa asupra poluării, fiind o contribuție obligatorie percepută în considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului, nefiind necesară o contraprestație a autorității locale, sunt nelegale întrucât sunt date cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice. 3.2. Recurentul-pârăt Consiliul Local Galați a criticat hotărârea în temeiul art. 488 pct. 4, 6 și 8 din C. proc. civ., susținând, în esență, că: prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești, cenzurând în mod nelegal dreptul discreționar de care beneficiază puterea legiuitoare în domeniul fiscalității; obligația de a motiva nivelul tuturor taxelor echivalează cu o știrbire a puterii legiuitoare iar stabilirea nivelului taxei reprezintă o chestiune legată de oportunitatea emiterii actului normativ, care excede analizei instanței; hotărârea nu îndeplinește cerințele prevăzute de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. nu au fost arătate motivele pentru care au fost respinse argumentele pârâtei; cunoscând soluția pronunțată în cealaltă speță similară (Dosarul nr. x/2012, Decizia nr. 1415 din 26 martie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție) instanța s-a mulțumit a prelua în integralitate considerentele hotărârii pronunțate, contribuția personală a instanței de fond fiind aceea de a actualiza actul administrativ contesta și o serie de cifre. Recurentul -pârât susține că față de constatarea instanței de fond în sensul nemotivării actului administrativ apare ca inutilă încuviințarea probei cu expertiza tehnică de specialitate, având în vedere că cel puțin aparent aceasta nu avea nici relevanță pentru cauză. hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea normelor de drept material prevăzute în art. 36 alin. (2) lit. b), art. 36 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 215/2001, instanța recunoscând doar formal dreptul autorității pârâte de a stabili o taxă de tipul celei în discuție.

Procedura derulată în recurs Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și alin. (3) Cod procedură a fost comunicat părților prin încheierea din 8 decembrie 2016. Prin încheierea din data de 23 februarie 2017, completul filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul ca admisibil în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (7) din C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor Examinând sentința atacată prin prisma motivelor de casare invocate de ambele părți, ce se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6, 8 C. proc. civ., a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursurile sunt fondate în sensul și pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Recurenta-reclamantă a investit instanța de contencios administrativ cu examinarea legalității Hotărârii Consiliului Local Galați nr. 141 din 22 noiembrie 2012, mai precis art. 2.3 al pct. 1.8, prin care s-a majorat taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari. Plângerea prealabilă formulată de reclamantă împotriva Hotărârii Consiliului Local, înregistrată sub nr. 125664 din 17 decembrie 2012, a fost respinsă, soluția fiind comunicată cu adresa la data de 23 ianuarie 2013. Curtea de apel, soluționând cauza a admis în parte acțiunea și a anulat în parte Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Galați nr. 141 din 22 noiembrie 2012, privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2013, în ceea ce privește taxa stabilită pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari - art. 2.3 al pct. 1.8 - alte taxe locale - din cuprinsul Anexei nr. 1 la HCL nr. 141/2012. Soluția instanței de fond se fundamentează pe concluzia că actul administrativ contestat este nemotivat, împrejurare ce atrage anularea, nemaifiind necesară examinarea și a celorlalte condiții de legalitate ale respectivului act. Concluzia instanței de fond cu privire la lipsa motivării actului administrativ contestat nu este împărtășită de instanța de control judiciar. Este adevărat că motivarea reprezintă o condiție esențială de legalitate a unui act administrativ având o dublă finalitate, și anume: • asigură respectarea principiului transparenței actului administrativ față de subiectul de drept vizat; • din perspectiva instanței de judecată permite demarcația între actul administrativ adoptat de o autoritate publică în cadrul marjei de apreciere pe care legea i-o conferă și cel adoptat prin exces de putere. Art. 41 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene consacră dreptul la o bună administrare, care include, printre altele obligația administrației de a-și motiva deciziile. Atât în jurisprudența comunitară, cât și în cea națională s-a reținut în mod constant că amploarea și detalierea motivării depinde de natura actului emis și de circumstanțele fiecărui caz, scopul obligației de motivare fiind acela de a evita abuzurile administrației, prin indicarea transparentă a mecanismului emiterii sau adoptării deciziei administrative. În cauză, examinând Hotărârea Consiliului Local al Municipiului Galați nr. 141 din 22 noiembrie 2012 rezultă că în preambulul acesteia se face trimitere la Expunerea de motive nr. 100664 din 22 octombrie 2012 și la Raportul de specialitate nr. x din 22 octombrie 2012 al Direcției Impozite, Taxe și Alte Venituri Locale și al Direcției Economice, înscrisuri aflate la filele 332 - 333 dosar fond. În cuprinsul acestor două lucrări tehnice sunt expuse pe larg scopul și motivele instituirii unei astfel de taxe, algoritmul de calcul al respectivei taxe, cu indicarea cotelor de impozitare. De altfel, o astfel de taxă a fost stabilită încă din anul 2005, prin H.C.L nr. 586 din 22 noiembrie 2015, iar cuantumul acesteia a fost calculat anual. Art. 283 alin. (3) Codul fiscal prevede că taxele se plătesc în conformitate cu procedurile aprobate de autoritățile deliberative interesate. Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal aprobate prin H.G. nr. 44/2004 precizează la pct. 205 că procedurile prevăzute de art. 283 alin. (3) Codul fiscal vor fi aprobate de autoritățile deliberative interesate pentru anul fiscal următor. H.C.L. nr. 141 din 22 noiembrie 2012 a fost emisă în baza unor acte tehnice, Raportul de specialitate al Direcției Impozite, Taxe și Alte Venituri Locale și al Direcției Economice, și a fost întemeiată pe expunerea de motive a inițiatorului, dar și pe hotărâri anterioare ale Consiliului Local al Municipiului Galați. În aceste condiții împrejurarea că emitentul actului administrativ atacat nu a reluat in extenso elementele cuprinse în lucrările tehnice ce au precedat adoptarea hotărârii nu poate justifica sancțiunea extremă a anulării actului administrativ. Însă, având în vedere că instanța de fond a analizat exclusiv aspectul de nelegalitate invocat de recurenta-reclamantă A. Galați S.A., privind nemotivarea actului administrativ fără a examina celelalte motive de nelegalitate expuse, nu a lămurit pe deplin raporturile juridice deduse judecății, din perspectiva impactului asupra mediului înconjurător al activității desfășurate. Noțiunea de "activitate cu impact semnificativ asupra mediului" prevăzută de art. 5 din Legea nr. 359/2004 nu este similară cu noțiunea de "activitate cu impact asupra mediului înconjurător", prevăzută de art. 283 alin. (2) Codul fiscal. În cauză, pentru a determina dacă activitatea de metalurgie și siderurgie desfășurată de reclamantă are un impact semnificativ asupra mediului înconjurător al localității Galați a fost încuviințată proba cu expertiză tehnică în specialitatea "Ecologie și protecția mediului", raportul întocmit de expertul B. fiind depus la, dosar fond. Or, prima instanță a soluționat cauza fără să lămurească pe deplin împrejurările de fapt, limitându-se la considerații generale cu privire la nemotivarea actului administrativ, fără a analiza efectiv toate motivele de nelegalitate invocate și astfel a dat doar o aparență de motivare a hotărârii pronunțate. Astfel, deși a încuviințat proba cu expertiză tehnică de specialitate, judecătorul fondului nu a făcut nicio referire la concluziile acesteia în sensul de a le da relevanță sau de a le înlătura. Pentru adoptarea unei soluții judicioase asupra fondului raportului juridic, este necesară examinarea punctuală a situației de fapt fiscale cu luarea în considerare a prezumției de legalitate de care se bucură actele administrative-fiscale atacate, dar și a motivelor de nelegalitate și a apărărilor formulate, astfel încât justul echilibru care trebuie să existe între interesul public și cel privat să fie asigurat. Pentru a nu priva părțile de un grad de jurisdicție, în condițiile în care se impune analizarea tuturor argumentelor invocate de ambele părți, argumente ce nu au fost examinate de judecătorul fondului, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și al art. 497 C. proc. civ., vor fi admise ambele recursuri, casată sentința și trimisă cauza spre rejudecare.