ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1415/2015

Decizia nr. 1415/2015

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei;

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/44/2012, reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâtul B. Galați a solicitat instanței, în principal, anularea în parte a Hotărârii B. Galați nr. 462 din 24 noiembrie 2011 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2012, în ceea ce privește taxa stabilită pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari - art. 2.3, pct. 1.8. - Alte taxe locale - din cuprinsul Anexei nr. 1 la Hotărârea B. nr. 462/2011. În subsidiar a solicitat modificarea în parte a Hotărârii B. Galați menționate, în sensul stabilirii unei taxe substanțial diminuate.

În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat în esență că, prin Hotărârea nr. 462 din 24 noiembrie 2011 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2012, B. al Municipiului Galați a decis cu privire la cuantumul taxelor și impozitelor locale, inclusiv cu privire la taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari.

Potrivit prevederilor art. 2.3 al pct. 1.8. - Alte taxe locale - din cuprinsul Anexei nr. 1 la Hotărârea B. nr. 462/2011, se prevede un cuantum al taxei de 7.885.100 lei (peste 1.85 mil euro) pentru anul 2012, colectarea sa urmând a se constitui venit la bugetul Municipiului Galați.

Împotriva acestui act administrativ cu caracter normativ, reclamanta SC A. SA a formulat plângere prealabilă, în temeiul prevederilor art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Plângerea a fost înregistrată sub nr. 36054 din 10 aprilie 2012, reclamanta neprimind nici până în prezent un răspuns din partea autorității publice emitente a actului.

Pârâtul B. Galați a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

Prin sentința nr. 207 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, s-a admis în parte acțiunea reclamantei SC A. SA în contradictoriu cu pârâtul B. Galați, s-a anulat în parte Hotărârea B. Galați nr. 462 din 24 noiembrie 2011 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2012, în ceea ce privește taxa stabilită pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari - art. 2.3. al pct. 1.8 - Alte taxe locale - din cuprinsul Anexei nr. 1 la Hotărârea B. nr. 462/2011, s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind modificarea în subsidiar a actului administrativ contestat, în sensul stabilirii unei taxe substanțial diminuate.

Pentru a pronunța această hotărâre s-a reținut că prin Hotărârea nr. 462 din 24 noiembrie 2011 privind stabilirea impozitelor și taxelor locale pentru anul 2012, B. al Municipiului Galați a decis cu privire la cuantumul taxelor și impozitelor locale, inclusiv cu privire la taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari. Potrivit prevederilor art. 2.3 al pct. 1.8. - Alte taxe locale - din cuprinsul Anexei nr. 1 la Hotărârea B. nr. 462/2011, cuantumul Taxei este de 7.885.100 lei pentru anul 2012, colectarea sa urmând a constitui venit la bugetul Municipiului Galați.

În opinia instanței, reclamanta SC A. SA îndeplinește condițiile cumulative instituite pentru a putea fi considerată persoană vătămată potrivit art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 întrucât are un interes legitim în legătură cu desfășurarea activității sale economice, în calitate de societate care desfășoară activități de siderurgie și metalurgie și care, așadar, se încadrează în categoria societăților care cad sub incidența art. 2.3 al pct. 1.8. - Alte taxe locale - din cuprinsul Anexei nr. 1 la Hotărârea B. nr. 462/2011.

Susținerea reclamantei potrivit căreia taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie este nelegală deoarece are în vedere o sumă de bani pe care un contribuabil trebuie să o achite pentru serviciile prestate acestuia de către un operator economic, o instituție publică sau un serviciu public, nu a fost reținută.

S-a mai reținut că, taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari face parte din categoria taxelor de mediu, respectiv taxa asupra poluării. Taxele de mediu sunt datorate, în principal, de societățile comerciale și întreprinderile foarte mari care sunt obligate să contribuie substanțial la constituirea de fonduri bănești destinate protejării mediului.

În aceste condiții, taxa pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari reprezintă o contribuție obligatorie percepută în considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului, indiferent dacă este colectată la bugetul de stat, la bugetele locale sau într-un fond special destinat protecției mediului, nefiind necesară o contraprestație a autorității locale.

Nici susținerea reclamantei privind imposibilitatea încadrării taxei stabilite pentru activitatea de metalurgie și siderurgie practicată de întreprinderile foarte mari instituită prin Hotărârea B. nr. 462 din 27 octombrie 2011 în sfera noțiunii de taxă sau, dimpotrivă impozit așa cum sunt ele definite de legiuitor, nu a fost reținută.

Așadar, s-a apreciat că, instituirea unei taxe pentru activitatea de metalurgie și siderurgie nu reprezintă, din partea B. un act discreționar, ci dimpotrivă o concretizare a atribuțiilor ce-i sunt conferite prin lege.

Nu au fost reținute motivele de ordin economic, criză financiară sau rezultate financiare slabe invocate de reclamantă, deci interese de ordin particular drept cauze de menținere, micșorare sau majorare a unei taxe.

În verificarea legalității actului administrativ contestat, instanța a analizat îndeplinirea următoarelor condiții:

a) actul administrativ să fie emis de organul competent și în limitele competenței sale legale;

b) să fie emis în forma si în procedura prevăzută de legea fundamentală;

c) conținutul actului administrativ să fie conform cu legile și actele normative în vigoare;

d) actul administrativ să fie conform scopului legii si al interesului public urmărit de lege.

Astfel, s-a reținut că, Hotărârea B. nr. 462/2011 a fost adoptată cu respectarea competențelor materiale și teritoriale ce le revin autorităților administrative ce au calitatea de autorități locale deliberative.

Potrivit prevederilor art. 45 alin (1) coroborate cu prevederile art. 45 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, activitatea consiliilor locale, în calitatea lor de autorități locale deliberative, se concretizează în emiterea de hotărâri.

Potrivit art. 45 alin. (1) al Legii nr. 215/2001 - „în exercitarea atribuțiilor ce îi revin B. adoptă hotărâri”, iar potrivit art. 45 alin. (2) lit. c) „hotărârile prin care se stabilesc impozite si taxe locale”.

Hotărârea B. nr. 462/2011 a fost emisă în formă scrisă, transmiterea și publicitatea acesteia fiind realizată prin secretarul municipiului Galați.

În ceea ce privește motivarea Hotărârea B. nr. 462/2011, pârâtul a susținut că aceasta a fost realizată prin intermediul Expunerii de motive nr. 102028 din 14 octombrie 2011 și Raportului de specialitate nr. 102030 din 14 octombrie 2011, din care rezultă rațiunea pentru care unele taxe locale s-au modificat în ce privește cuantumul lor.

Însă, reține instanța, nu rezultă că pârâtul a analizat și motivat adoptarea Hotărârea B. nr. 462/2011, prin indicarea motivelor de ordin tehnic care să facă dovada în concret a impactului asupra mediului înconjurător, impact care a justificat adoptarea actului normativ atacat: eventuale măsurători oficiale privitoare la gradul de poluare a orașului, menționarea măsurilor de protecție a mediului susceptibile a fi luate de comunitatea locală pentru contracararea eventualului grad de poluare descoperit, costul estimativ al acestor măsuri etc. Impactul asupra mediului ar fi trebuit raportat la consecințele concrete, determinate sau determinabile și evaluabile în bani ale unor activități asupra mediului înconjurător, diferențiate în funcție de gradul impactului.

Faptul că reclamanta desfășoară o activitate cu impact semnificativ asupra mediului și produce un anumit grad de poluare care, potrivit relațiilor comunicate de C. Galați, este în limitele admise prin legislația de mediu și autorizația integrată de mediu, în opinia instanței, nu este în niciun caz suficient pentru a justifica stabilirea aleatorie a unei taxe locale, fără avea la bază niciun algoritm pertinent care să justifice cuantumul acesteia.

A observat instanța că, reclamanta nu neagă posibilitatea actualizării impozitelor și taxelor locale prin indexarea cu rata inflației, potrivit prevederilor din Legea nr. 571/2003, cap. XII, art. 287, ci chiar modalitatea de stabilire a cuantumului taxei, în privința căruia nu există nicio justificare, contrar susținerilor pârâtului. Algoritmul de stabilire a cuantumului taxei nu rezultă nici din primele hotărâri de consiliu local depuse de pârât și invocate în apărare.

În consecință, orice decizie a autorităților administrative trebuie motivată nu doar din perspectiva competenței de a emite acel act administrativ, ci și din perspectiva posibilității destinatarului și a instanței de a aprecia asupra legalității și temeiniciei măsurii, respectiv asupra respectării granițelor dintre puterea discreționară și arbitrariu.

Prin urmare, instanța a reținut aspectul de nelegalitate invocat de reclamanta privind nemotivarea actului administrativ.

În opinia instanței, acest motiv este suficient pentru a atrage anularea actului administrativ contestat, nemaifiind necesară examinarea și a celorlalte condiții de legalitate a actului administrativ.

Împotriva hotărârii pronunțată de Curtea de Apel Galați au declarat recurs reclamanta SC A. SA și B. Galați.

3.1. Recursul formulat de reclamanta SC A. SA împotriva considerentelor sentinței nr. 207 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați.

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ.

3.1.1. Considerentele reținute de prima instanță, în sensul că taxa face parte din categoria taxelor de mediu, respectiv taxa asupra poluării, fiind o contribuție obligatorie percepută în considerarea unei materii impozabile susceptibile de a aduce atingere mediului, nefiind necesară o contraprestație a autorității locale, sunt neîntemeiate, susține recurenta.

Pentru ca instanța de fond să statueze în acest sens, aceasta nu a făcut decât să reitereze o serie de considerații pur teoretice despre taxele de mediu în general, invocate de către intimatul-pârât prin întâmpinare și nu a analizat deloc susținerile reclamantei.

În opinia recurentei, toate taxele, indiferent de tipologia acestora, sunt datorate pentru anumite servicii prestate contribuabilului plătitor de către instituțiile publice competente.

În lipsa unei contraprestații a acestor servicii oferite de instituția publică competentă, nu suntem în prezența unei taxe, ci eventual a unei contribuții de o altă natură.

3.1.2. Considerentele reținute de prima instanță în sensul că taxa de mediu stabilită de B. Galați intră în sfera noțiunii de taxă sau impozit sunt neîntemeiate, apreciază recurenta.

Prin concluzia instanței de fond conform căreia „instituirea unei taxe pentru activitatea de metalurgie și siderurgie nu reprezintă din partea B. un act discreționar, ci dimpotrivă o concretizare a atribuțiilor ce-i sunt conferite de lege”, se face dovada că judecătorul nu a dorit să ia în considerare modul în care legiuitorul a definit taxele și impozitele.

Contribuția bănească în discuție, impusă persoanelor juridice, nu întrunește cerințele instituite prin art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/ 2006, ea putând fi catalogată cel mult ca având natura juridică a unui impozit.

Autoritățile locale au atribuția de a institui taxe, inclusiv pentru activitățile cu impact semnificativ asupra mediului, însă acest lucru trebuie să aibă loc cu respectarea tuturor exigențelor referitoare la taxe.

3.1.3. Considerentele reținute de instanță, în sensul că există o prezumție legală absolută, respectiv că activitatea desfășurată de reclamantă are un impact semnificativ asupra mediului sunt neîntemeiate, mai susține recurenta.

Dispozițiile O.U.G. nr. 152/2005 și ale Legii nr. 359/2004 reglementează o procedură specială de autorizare pentru întreprinderile care desfășoară activități în domeniul metalurgiei și siderurgiei, activități care pot avea un impact semnificativ asupra mediului, iar aceste întreprinderi sunt monitorizate pentru ca emisiile rezultate în procesul de producție să nu depășească limitele legale admise de lege.

În conformitate cu prevederile O.U.G. nr. 196/2005, recurenta declară și achită lunar obligația de plată la Fondul de mediu pentru emisiile de poluanți în atmosferă, în baza cantităților de poluanți efectiv emise și a tarifelor în lei/kg. stabilite prin acest act normativ.

Noțiunea de „activitate cu impact semnificativ asupra mediului” prevăzută de art. 5 din Legea nr. 359/2004 nu este similară cu noțiunea de „activitate cu impact asupra mediului înconjurător”, prev. de art. 283 alin. (2) C. fisc.

Se poate vorbi despre o activitate cu impact asupra mediului înconjurător, în sensul art. 283 alin. (2) C. fisc., numai atunci când limitele sunt depășite, or, prin raportul de expertiză întocmit în cauză, dar și prin datele primare comunicate de C. Galați, nu au rezultat depășiri ale limitelor legale de poluare admise.

3.2. Recursul formulat de pârâtul B. Galați împotriva sentinței nr. 207 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați și a Încheierii din data de 30 septembrie 2013.

Motivele de recurs sunt întemeiate pe dispozițiile art. 304 pct. 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Recurentul-pârât susține, contrar celor reținute de judecătorul fondului, că Hotărârea B. nr. 462/2011 este în deplină concordanță cu Legea fundamentală, precum și cu toate prevederile legale în vigoare, respectând scopul legii și al interesului legitim, dar și condițiile de formă și de fond necesare pentru valabilitatea actului administrativ, inclusiv cele ce țin de motivarea acestuia.

3.2.1. În cazul hotărârii de consiliu analizate, motivarea rezultă din raportul de specialitate al compartimentului de resort, respectiv din expunerea de motive.

Hotărârea B. nr. 462/2011 a fost motivată prin intermediul Expunerii de motive nr,102028/ 14 octombrie 2011 în cuprinsul căreia se găsește rațiunea pentru care unele taxe locale s-au modificat în ceea ce privește cuantumul lor.

Taxa pentru metalurgie și siderurgie se află printre puținele taxe care au fost menținute la același nivel, corespunzător anului 2010.

Pentru îndeplinirea condiției motivării actului a fost întocmit și Raportul de specialitate nr. 102030 din 14 octombrie 2011, în cuprinsul căruia se află toate elementele de fapt și de drept care permit înțelegerea deciziei și aprecierea legalității sale.

Mai mult, în urma controlului efectuat în temeiul dispozițiilor art. 19 alin. (1) din Legea nr. 340/2004 privind prefectul și instituția prefectului, actul administrativ a instituit condițiile de legalitate.

3.2.2. Aprecierea că Hotărârea B. nr. 462/2011 nu este fundamentată pe argumente de ordin tehnic care să demonstreze impactul asupra mediului înconjurător, fiind stabilită aleatoriu, este nelegală, susține recurentul.

În activitatea autorităților administrației publice, aplicarea principiului legalității nu semnifică încorsetarea totală și anularea oricărei posibilități de a decide în legătură cu modalitățile concrete în care legea trebuie aplicată.

Dreptul de apreciere al autorităților administrației publice conferă posibilitatea acestor entități să aleagă între două sau mai multe soluții posibile cu ocazia executării și organizării executării legii, or între interesul particular al reclamantei de diminuare a cheltuielilor și interesul public de a asigura un mediu curat și sănătos, primează interesul public.

Actualizarea impozitelor și taxelor locale prin indexarea cu rata inflației este o măsură inclusă în C. fisc., conform art. 287 și art. 292 alin. (1).

Cu privire la raportul de expertiză efectuat în cauză, recurentul apreciază că toate concluziile se bazează numai pe înscrisuri fără a exista o verificare sau o analiză a veridicității acestora.

Recurentul-pârât invocă excepția lipsei de interes în formularea recursului împotriva considerentelor, arătând că părții i-a fost admisă acțiunea, iar o asemenea cale de atac nu este prevăzută decât în N.C.P.C., care nu se aplică în prezentul litigiu.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului;

1.1. Excepția lipsei de interes este neîntemeiată și urmează a fi respinsă.

În primul rând este de remarcat că recurenta-pârâtă nu a invocat excepția inadmisibilității căii de atac a recursului împotriva considerentelor sentinței pronunțate de prima instanță.

Astfel, deși C. proc. civ. de la 1865 nu prevede în mod expres posibilitatea formulării unui recurs împotriva considerentelor sentinței de fond, nici nu interzice, iar instanțele judecătorești au considerat în ultima perioadă admisibil un atare demers judiciar.

Jurisprudența Înaltei Curți - Completul de 9 judecători, depusă la dosar (filele 59-60), confirmă teoria, judecătorii care au soluționat cauza analizând calea de atac numai din perspectiva interesului personal.

În al doilea rând, C. proc. civ. de la 1865 impune ca interesul să îndeplinească anumite condiții și anume, să fie legitim, născut, actual, personal și direct.

Interesul recurentei-reclamante este legitim, legea nu interzice executarea căii de atac și în mod firesc este născut, actual, personal și direct, partea urmărind protecția drepturilor subiective pretins a fi încălcate prin considerentele sentinței atacate.

1.2. Asupra considerentelor reținute la filele 17-18 din sentința civilă nr. 207 din 14 octombrie 2013. Potrivit art. 283 C. fisc., intitulat „alte taxe locale” - consiliile locale pot institui taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător (art. 283 alin. (2) teza finală C. fisc.).

Din cuprinsul acestei dispoziții legale reiese voința legiuitorului de a permite consiliilor locale perceperea unei taxe fără să fie îndeplinită condiția existenței unei contraprestații din partea unei autorități/ instituții/serviciu public.

Prevederile art. 2 pct. 55 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale invocate de recurenta-reclamantă definesc taxa ca fiind suma plătită de o persoană fizică sau juridică, de regulă pentru serviciile prestate acesteia de către un operator economic, o instituție publică ori un serviciu public.

Particula „de regulă” folosită pentru definirea taxei locale permite interpretarea per a contrario în sensul că este posibil ca instituirea unei taxe locale să fie făcută fără respectarea condiției existenței unui serviciu prestat operatorului economic de către instituția/ serviciul public.

Prin urmare, considerentele criticate prin motivele de recurs conform cărora autoritățile locale au atribuția de a institui taxe pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător sunt conforme cu prevederile C. fisc. și ale Legii nr. 273/2006.

Având în vedere că potrivit art. 36 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 215/2001, consiliile locale au atribuții privind dezvoltarea de mediu a unităților administrativ teritoriale, rezultă că instituirea unei taxe de mediu, cum este cea privind activitatea de metalurgie și siderurgie nu excede competenței acestora.

În plus, C. fisc. are în vedere la art. 283 alin. (2) teza finală C. fisc. activitățile cu impact asupra mediului înconjurător, nefiind necesară monitorizarea permanentă a întreprinderilor, astfel cum susține recurenta-reclamantă.

Eventuala depășire a limitelor legale a emisiilor rezultate în procesul de producție are relevanță în procesul de autorizare a întreprinderilor și nu în ceea ce privește plata taxei de mediu instituită de un consiliu local, în temeiul prevederilor C. fisc.

În concluzie, criticile formulate de recurenta-reclamantă urmează să fie respinse ca nefondate.

2.1. Excepția tardivității formulării recursului urmează să fie respinsă ca neîntemeiată. Recurentul-pârât și-a ales sediul procesual la asociat, în municipiul Galați, potrivit art. 93 C. proc. civ.

Sentința a fost comunicată la sediul pârâtului și nu la sediul ales, astfel încât partea nu poate fi decăzută din dreptul de a exercita calea de atac.

Mai mult, ștampila aplicată pe actele procedurale de comunicare a sentinței aparține Municipiului Galați și nu B. Galați reprezentând un argument în plus în vederea respingerii excepției tardivității formulării recursului.

Critica cu privire la neindicarea persoanei însărcinată cu primirea actelor de procedură nu poate fi primită deoarece s-a indicat expres în cerere numele și sediul avocatului care urma să primească actele.

2.2. Recursul formulat de recurentul-pârât este fondat și urmează să fie admis.

Judecătorul fondului a apreciat că Hotărârea B. nr. 462/2011 nu cuprinde motivele de ordin tehnic care să facă dovada în concret a impactului asupra mediului înconjurător și care să justifice adoptarea actului normativ atacat și anume: măsurători oficiale privitoare la gradul de poluare a orașului, menționarea măsurilor de protecție a mediului, susceptibile a fi luate de comunitatea locală pentru contracararea eventualului grad de poluare descoperit, costul estimativ al acestor măsuri.

S-a mai referit judecătorul fondului, în susținerea soluției pronunțate, la inexistența unui algoritm pertinent care să justifice cuantumul taxei.

Din actele dosarului rezultă însă că taxa în discuție a fost stabilită încă din anul 2005, prin Hotărârea B. nr. 586 din 22 noiembrie 2005, iar cuantumul acesteia a fost calculat anual.

Pentru anul 2011, cuantumul taxei a avut același nivel ca în anul 2010 - 7.885.100 lei.

Art. 283 alin. (3) C. fisc. prevede că taxele menționate la alin. (1) și (2) se calculează și se plătesc în conformitate cu procedurile aprobate de autoritățile deliberative interesate.

Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 privind C. fisc. aprobate prin H.G. nr. 44/2004 precizează la pct. 205 că procedurile prevăzute de art. 283 alin. (3) C. fisc. vor fi aprobate de autoritățile deliberative interesate pentru anul fiscal următor.

Din analiza textelor legale incidente se desprinde concluzia că autoritățile deliberative competente au o marjă largă apreciere în emiterea actului administrativ de stabilire a taxei pentru activitățile cu impact asupra mediului înconjurător.

Hotărârea B. nr. 462 din 24 noiembrie 2011 a fost emisă în baza unor acte tehnice, respectiv Raportul Comisiei de buget, finanțe, administrarea domeniului public și privat al municipiului, Raportul de specialitate nr. 102030 din 14 octombrie 2011 al Direcției economice.

Hotărârea atacată s-a întemeiat și pe expunerea de motive nr. 102028 din 14 octombrie 2011 a inițiatorului, dar și pe dispozițiile Hotărârii B. anterioare.

Față de cele arătate, susținerea primei instanțe legate de necesitatea dovedirii în concret a impactului asupra mediului înconjurător este greșită, mai ales că în considerentele expuse la fila 18 s-a apreciat că există o prezumție legală absolută în sensul în care activitatea desfășurată de reclamantă are impact asupra mediului.

În speță nu poate fi vorba de un exces de putere al recurentului-pârât deoarece taxa a fost instituită cu mult anterior anului 2011, iar cuantumul acesteia a fost identic cu cel stabilit pentru anul 2010, astfel încât nu mai era necesară o motivare suplimentară a actului cu privire la anumite aspecte tehnice.

Dispozițiile legale incidente nu obligă autoritatea deliberativă competentă să stabilească un anumit algoritm care să justifice cuantumul taxei, ci impun doar existența unor anumite proceduri aprobate chiar de această autoritate, aspect îndeplinit în cauză.

În temeiul art. 312 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va respinge recursul reclamantei ca nefondat.

Se va respinge excepția tardivității recursului formulat de pârât.

În temeiul art. 312 alin. (1) teza I și alin. (3) C. proc. civ. coroborate cu art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 modificată și completată, se va admite recursul declarat de pârât, se va casa sentința atacată, urmând a se respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes a recursului formulat de reclamantul SC A. SA.

Respinge recursul declarat de SC A. SA împotriva sentinței nr. 207 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Respinge excepția tardivității recursului formulat de B. Galați.

Admite recursul declarat de B. Galați împotriva Încheierii din 30 septembrie 2013 și a sentinței nr. 207 din 14 octombrie 2013 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 26 martie 2015.