Decizia nr. 1486/2019 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 112 a Curții de Apel Galați

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată sub nr. x/2014 pe rolul Curții de apel Galați, astfel cum a fost precizată la data de 12.12.2014, reclamanta SC A. SA, societate în insolvență, prin administrator judiciar C.I.I. B. și administrator special C., în contradictoriu cu pârâtele Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a contestațiilor și Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, a solicitat anularea Deciziei nr. 153/29.05.2014 privind soluționarea contestației administrative și a Deciziei de impunere nr. x 2014.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 112, pronunțată la 21 aprilie 2015, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității și lipsei calității procesuale pasive, invocate de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, ca nefondate și, a respins acțiunea formulată de reclamanta SC A. SA prin administrator judiciar C.I.I. B. și Administrator Special C., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor și pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, ca nefondată.

Cererea de recurs și motivele de recurs invocate Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând admiterea recursului și modificarea în tot a sentinței recurate, în sensul admiterii acțiunii de fond așa cum a fost formulată. În motivarea căii de atac, recurenta- reclamantă a susținut că instanța de fond a dat curs eronat prevederilor aplicabile în materie. Astfel, în privința nulității absolute a deciziei de impunere ca urmare a lipsei mențiunilor prevăzute de art. 87, coroborat cu art. 46 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, referitoare la calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, instanța de fond interpretează eronat că legea ar avea în vedere doar calitatea persoanei care aproba decizia de impunere, respectiv conducătorul activității fiscale, și că nu s-ar referi la persoanele care au întocmit-o, acestea fiind răspunzătoare de constatările scrise în cuprinsul acestuia, fiind cele care au efectuat controlul și și-au exprimat părerea. În ceea ce privește nulitatea relativă a deciziei de impunere ca urmare a nerespectării prevederilor art. 87, coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, recurenta-reclamantă reiterează apărările formulate în fața instanței de fond, prezentând situația de fapt care a condus la vătămarea sa. Sub acest aspect, recurenta subliniază că inspecția fiscală s-a încheiat în data de 10.02.2014, iar discuția finală a fost în data de 21.02.2014, fapt ce confirmă că raportul fiscal era deja întocmit, organul fiscal neglijând totalmente importanța acordată de legiuitor discuției finale și nefiind interesat de argumentele contrare ale contribuabilului, aspecte ce denotă reaua intenție a autorității emitente. Vătămarea pe care o invocă recurenta sub aspectul nemenționării în cuprinsul deciziei de impunere a aspectului privind audierea contribuabilului este generată de neindicarea datei la care s-a realizat discuția finală cu contribuabilul, moment ce reprezintă finalizarea inspecției fiscale. Sub un alt aspect, recurenta arată că vătămarea decurge și din nerespectarea regulilor impuse de art. 105 coroborat cu art. 104, alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, societatea fiind supusă unui control ce a durat peste 3 luni. Criticile dezvoltate de recurenta-reclamantă în susținerea cererii de recurs se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză Intimata-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați a formulat întâmpinare prin care solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și implicit respingerea cererii de anulare a deciziei de impunere nr. x/26.02.2014. Intimata-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Procedura de soluționare a recursului În cauză s-a întocmit raport asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 12 decembrie 2017, Înalta Curte a dispus comunicarea acestuia către părți. Prin încheierea din 23 octombrie 2018, Înalta Curte constatând că nu mai subzistă motivele care au determinat fixarea termenului de judecată pentru examinarea recursului, prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ. a stabilit termen pentru judecata pe fond a recursului. În motivarea acestei hotărâri s-au avut în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenta-reclamantă, a probatoriului administrat în cauză și a apărărilor exprimate prin întâmpinările formulate de intimatele-pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și Agenția Națională de Administrare Fiscală, Înalta Curte, apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. Prin decizia de impunere nr. x/26.02.2014 privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice, emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, s-au stabilit în sarcina reclamantei SC A. SA obligații fiscale suplimentare reprezentând impozit pe profit în sumă de 1296325 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 866867 RON și penalități de întârziere aferente în cuantum de 194449 RON. Prin aceeași decizie s-a stabilit taxa pe valoarea adăugată în sumă de 1823291 RON, dobânzi/majorări de întârziere în cuantum de 1050681 RON și penalități de întârziere aferente în cuantum de 272465 RON. Prin Decizia nr. 153/29.05.2014, emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor s-a decis suspendarea soluționării contestației formulate de SC A. SA împotriva deciziei de impunere nr. x/26.02.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, dispunându-se, totodată, că soluționarea contestației va fi reluată la data la care contestatoarea sau organul fiscal va sesiza organele de soluționare competente că motivul care a determinat suspendarea a încetat în condițiile legii. În critica sentinței recurate, recurenta-reclamantă a reiterat în mare parte motivele prezentate instanței de fond pentru care a solicitat să se constate nulitatea celor două decizii, aceasta apreciind că instanța de fond a interpretat eronat dispozițiile legale aplicabile în această materie. Așadar, recurenta-reclamantă a apreciat că se impune anularea Deciziei de impunere nr. x/26.02.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, deoarece în conformitate cu prevederile art. 87 coroborat cu art. 46 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală acesteia îi lipsesc mențiunile referitoare la calitatea persoanelor care au întocmit această decizie. Contrar interpretării proprii pe care partea o dă acestor prevederi legale, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut corect că prin Ordinul M.F.P. - A.N.A.F. nr. 1021 din 29 iulie 2013, act normativ emis în temeiul prevederilor art. 86 alin. (1), art. 109 alin. (3) și art. 228 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, a fost aprobat modelul și conținutului formularului "Decizie de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice", iar în instrucțiunile de completare a formularului, ce constituie Anexa 2 la Ordinul menționat, se prevede că "Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare de plată stabilite de inspecția fiscală pentru persoane juridice se întocmește de către organul de inspecție fiscală, se avizează de șeful de serviciu și se aprobă de conducătorul activității de inspecție fiscală." În cauză, decizia de impunere contestată cuprinde numele și prenumele, calitatea și semnătura persoanei care a aprobat decizia de impunere. În acest context, instanța de fond a reținut în mod corect că, în situația deciziei de impunere, cazul de nulitate prevăzut de art. 46 din O.G. nr. 92/2003, determinat de lipsa mențiunii privind calitatea persoanei împuternicite a organului fiscal, nu poate viza persoana care a întocmit decizia de impunere, ci persoana care aprobă decizia de impunere întocmită de organul de inspecție fiscală, or, în speță această persoană este nominalizată în conformitate cu dispozițiile legale. Având în vedere cele reținute de instanța de fond, asupra cărora Înalta Curte exprimă același raționament juridic, critica invocată de recurenta-reclamantă, privitoare la nulitatea absolută a deciziei de impunere, este neîntemeiată. În ceea ce privește motivul referitor la nulitatea relativă a deciziei de impunere ca urmare a nerespectării prevederilor art. 87, coroborat cu art. 43 alin. (2) lit. j) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, conform căruia "Actul administrativ fiscal emis pe suport hârtie cuprinde următoarele elemente: (...) j) mențiuni privind audierea contribuabilului.", Înalta Curte apreciază că această critică este neîntemeiată, instanța de fond făcând o interpretare corectă în raport cu modul în care art. 107 din C. proc. fisc. reglementează discuția finală cu contribuabilul și data încheierii inspecției fiscale. Sub acest aspect, instanța de fond a reținut că în raportul de inspecție fiscală nr. 655 F-GL 89/26.02.2014 se menționează că prin adresa nr. x/19.02.2014 înregistrată la AJFP Galați contribuabilul a fost invitat în vederea discuției finale la sediul AJFP Galați în data de 21.02.2014, fiind consemnat și faptul că a avut loc discuția finală cu contribuabilul, astfel că raportul de inspecție fiscală nr. 655 F-GL 89 din data de 26.02.2014 a fost emis ulterior audierii finale a contribuabilei. În ceea ce privește critica referitoare la prelungirea duratei inspecției fiscale peste termenul prevăzut de art. 104 alin. (1) din C. proc. fisc. , Înalta Curte apreciază că instanța de fond a apreciat corect că, de vreme ce nu s-a dovedit de către reclamantă vreo vătămare prin depășirea termenului, în sensul unei afectări serioase a activității curente în legătură de cauzalitate directă cu această împrejurare, organul de soluționare a contestației a înlăturat în mod legal criticile de nulitate a deciziei de impunere ce priveau depășirea duratei legale a inspecției fiscale. În fine, referitor la măsura suspendării contestației fiscale, recurenta- reclamantă a arătat că aceasta este abuzivă și prejudiciabilă, dar nu a formulat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în prevederile art. 488 C. proc. civ. Având în vedere cele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că motivul de casare în care se încadrează criticile recurentei-pârâte, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., este neîntemeiat, considerente pentru care recursul urmează a fi respins, ca nefondat, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., republicat.