ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2197/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Cadrul procesual

Prin acțiunea înregistrată la data de 17 noiembrie 2016 pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta S.C. A. S.R.L. Galați a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/31.10.2016, emisă de către Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, până soluționarea pe fond a contestației administrative.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 25/2017 din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Galați - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați și a dispus suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/31.10.2016, până la soluționarea contestației administrative pe fond.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați, solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii recurate și respingerea cererii de suspendare ca nefondată.

Recurenta a arătat că instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită condiția cazului bine justificat, fără a motiva soluția cu privire la acest aspect.

S-a arătat că instanța de fond nu a observat că susținerile reclamantei din conținutul acțiunii introductive nu constituie motive suficiente pentru înlăturarea prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ fiscal, raportat la împrejurările de fapt și de drept aplicabile cauzei.

De asemenea, recurenta a criticat faptul că instanța de fond a reținut ca fiind îndeplinită condiția pagubei iminente, fără ca reclamanta să facă dovada existenței unui prejudiciu material.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 8.05.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Înalta Curte reține ca fiind incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., pentru argumentele ce urmează.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Din analiza hotărârii atacate, Înalta Curte reține că instanța de primă jurisdicție a dat o motivare generică aplicabilă cererilor de suspendare, făcând referiri generale de ordin teoretic.

Totodată, Înalta Curte constată existența unei contradicții între considerente și dispozitiv, având în vedere că instanța a reținut în considerente că se va dispune suspendarea executării până la soluționarea definitivă a acțiunii în anulare, iar în dispozitivul hotărârii se dispune suspendarea executării până la soluționarea contestației administrative pe fond.

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b din C. proc. civ., hotărârea pronunțată de prima instanță va cuprinde:" considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților;".

Motivarea hotărârii judecătorești, care trebuie realizată într-o manieră clară și coerentă, este indispensabilă pentru exercitarea controlului judiciar de către instanța ierarhic superioară și constituie o garanție împotriva arbitrariului pentru părțile în proces, întrucât le furnizează dovada că solicitările și mijloacele lor de apărare au fost serios examinate de judecător.

Respectarea acestei dispoziții procedurale, cu valoare de principiu, se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a statuat că dreptul la un proces echitabil implică în sarcina instanței obligația de a proceda la "un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența" (Hotărârea Albina împotriva României, Hotărârea Gheorghe împotriva României).

În cauza dedusă judecății, Înalta Curte constată că la pronunțarea sentinței recurate, instanța de fond nu a procedat la o analiză efectivă a susținerilor și apărărilor invocate de părți, ceea ce se poate observa din parcurgerea considerentelor hotărârii. În acest sens, prima instanță, nu a arătat motivele pentru care a considerat că argumentele prezentate de reclamant cu privire la cazul bine justificat sunt temeinice, raportat la contextul speței.

De asemenea, cu privire la condiția pagubei iminente, instanța de fond a expus argumente generice, fără a analiza în concret impactul executării sumei stabilite prin decizia de impunere asupra activității reclamantei.

În aceste condiții, este evident că motivarea hotărârii atacate nu este de natură să furnizeze părților dovada că susținerile și mijloacele de apărare pe care le-au formulat au fost serios examinate, împrejurare ce denotă, în fapt, necercetarea fondului cauzei și determină imposibilitatea instanței de recurs de a exercita controlul judiciar.

În consecință, Înalta Curte apreciază că este întemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., aspect în raport de care, nu se mai impune analizarea celorlalte critici formulate în recurs.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința atacată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Galați împotriva sentinței nr. 25/2017 din data de 14 februarie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 mai 2018.