ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2949/2017

Asupra acțiunii de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, petentul A. a formulat "Recurs" împotriva hotărârii Secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a soluționat acțiunea disciplinară, în temeiul art. 49 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

În motivarea cererii, petentul a arătat că a înaintat o sesizare către Inspecția Judiciară referitoare la abaterile disciplinare săvârșite de procurorii B., C., D., E. și de judecătorii F. și G., în legătură cu soluționarea dosarului penal în care a avut calitatea de inculpat și în urma căruia a fost condamnat la 8 ani și 4 luni închisoare pentru infracțiunea de tentativă de omor.

Sesizarea a fost soluționată printr-o Rezoluție de clasare, comunicată petentului, care, nemulțumit de răspunsul primit, a înțeles să se adreseze Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a remedia erorile savârșite de magistrații împotriva cărora a formulat sesizare la Inspecția judiciară.

La termenul de judecată din 11 octombrie 2017, petentul A. a precizat că înțelege să conteste soluția de clasare dată de Inspecția Judiciară sesizării sale, precum și Hotărârile secției de judecători și secției de procurori ale Consiliului Superior al Magistraturii fără să poată indica numărul și data adoptării acestora.

Înalta Curte, examinând cu prioritate excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prin raportare la obiectul cererii și la dispozițiile legale procedurale incidente, apreciază că este întemeiată și o va admite pentru argumentele în continuare prezentate.

Analizând susținerile din cererea de chemare în judecată, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în speță, obiectul demersului judiciar inițiat de petent, îl constituie Rezoluția Direcției de inspecție judiciară pentru procurori din 13 martie 2017 și Rezoluția Direcției de inspecție judiciară pentru judecători din 21 martie 2017 prin care s-a dispus clasarea sesizarea formulată împotriva magistraților procurori și judecători care au instrumentat dosarul penal.

Astfel, deși petentul susține că înțelege să conteste Hotărârile Secțiilor pentru judecători și procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii adoptate în legătură cu sesizarea sa, din adresa din 8 august 2017 emisă de Biroul grefa secțiilor din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că "nu există nicio acțiune disciplinară împotriva procurorilor B., D. și E., precum și a judecătorilor F. și G.".

Prin urmare, în lipsa acțiunii disciplinare, corelativ, nu există nicio Hotărâre a secțiilor Consiliului Superior al Magistraturii prin care să se fi soluționat aspectele sesizate de petent în legătură cu magistrații menționați, pentru a putea fi atacată în condițiile art. 51 alin. (3) (fost art. 49 alin. 2) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, invocat ca temei de drept al cererii sale de către petent.

În acest context, Înalta Curte, în temeiul art. 22 alin. (4) din C. proc. civ., republicat, va califica cererea formulată de petentul A. ca fiind o contestație împotriva celor două Rezoluții de clasare emise de Inspecția Judiciară în lucrările din 13 martie 2017 și din 21 martie 2017 prin care s-a dispus clasarea sesizării formulate împotriva magistraților procurori și judecători care au instrumentat și soluționat dosarul penal, în care inculpatul A. a fost condamnat.

Cu privire la această categorie de rezoluții, art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 prevede următoarele: (1) În cazul în care sesizarea s-a făcut potrivit art. 45 alin. (2), inspectorul judiciar poate dispune, prin rezoluție scrisă și motivată: (…)

b) clasarea sesizării, în cazul în care aceasta nu este semnată, nu conține datele de identificare ale autorului sau indicii cu privire la identificarea situației de fapt care a determinat sesizarea, precum și în cazul prevăzut la art. 45 alin. (4) lit. b); rezoluția de clasare este definitivă;"

Cu privire la acest articol Curtea Constituțională, prin Decizia nr. 397/2014 a constatat că sintagma "rezoluția de clasare este definitivă" din cuprinsul art. 47 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 este neconstituțională în ipoteza prevăzută de art. 45 alin. (4) lit. b) din aceeași lege.

În aceste condiții și întrucât legiuitorul nu a intervenit pentru modificarea textului de lege în sensul reglementării unei proceduri de contestare a deciziei de clasare, în practica judiciară s-a apreciat că sunt aplicabile prin asemănare prevederile referitoare la procedura de contestare a rezoluției de respingere a sesizării. În acest sens a fost și soluția de unificare a practicii judiciare adoptată de secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție din data de 13 februarie 2017.

În consecință procedura de contestare a rezoluțiilor de clasare se supune normelor referitoare la rezoluția de respingere a sesizării.

Referitor la această din urmă categorie de rezoluții, art. 47 alin. (5) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată prevede că "rezoluția de respingere a sesizării prevăzută la alin. (1) lit. c) și alin. (4) poate fi contestată de persoana care a formulat sesizarea la secția de contencios administrativ și fiscal a Curții de Apel București, în termen de 15 zile de la comunicare, fără îndeplinirea unei proceduri prealabile".

Așadar, legiuitorul a instituit în această materie o competență materială și teritorială exclusive, de la care nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga.

Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 97 din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte de Casație și Justiție judecă:

Prin urmare, Înalta Curte, ca regulă, nu are competență materială în soluționarea cauzelor civile în primă instanță.

Pentru considerentele expuse mai sus, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 132 alin. (1) și (3) din C. proc. civ., republicat și va constata că pricina este de competența unei instanțe de alt grad și, în consecință, va declina cauza la Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, spre competentă soluționare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția de necompetență materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 11 octombrie 2017.

Procesat de GGC - MM