ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2759/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Obiectul acțiunii deduse judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/3/2016, reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București a solicitat constatarea aprobării tacite pentru autorizația de transport în regim de taxi 15 septembrie 2015 - 14 septembrie 2020 (diferită de autorizația 2721) și autorizația taxi 15 septembrie 2015 - 14 septembrie 2020 (diferită de autorizația taxi 3379).

În drept, a invocat dispozițiile O.U.G. nr. 27/2003.

Hotărârile pronunțate în cauză

Prin Sentința civilă nr. 6681 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta SC A. SRL, în contradictoriu cu pârâta Primăria Municipiului București.

În argumentele prezentate în susținerea soluției de către instanța de fond s-a reținut că reclamanta a depus la PMB cererea nr. x din 15 septembrie 2015 pentru a obține autorizația de transport în regim de taxi 15 septembrie 2015 - 14 septembrie 2020 (diferită de autorizația 2721) și autorizația taxi 15 septembrie 2015 - 14 septembrie 2020 (diferită de autorizația taxi 3379). Arată instanța că potrivit O.U.G. nr. 27/2003, actul normativ pe care reclamantul și-a întemeiat cererea, prin autorizație se înțelege actul administrativ emis de autoritățile administrației publice prin care se permite solicitantului desfășurarea unei anumite activități, prestarea unui serviciu sau exercitarea unei profesii; noțiunea de autorizație include și avizele, licențele, permisele, aprobările etc.

În raport de cele menționate anterior, instanța a constatat că nu sunt întrunite condițiile O.U.G. nr. 27/2003 privind aprobarea tacită, având în vedere că pârâta a comunicat reclamantului prin adresa nr. x din 8 februarie 2016, motivele pentru care nu poate da curs solicitării respective.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta SC A. SRL, iar prin Sentința nr. 2422 din 25 mai 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale precum și recursul formulat de recurenta reclamantă SC A. SRL împotriva Sentinței civile nr. 6681 din 22 noiembrie 2016 pronunțată de Tribunalul București, secția contencios administrativ și fiscal, în contradictoriu cu intimata pârâtă Primăria Municipiului București prin Primarul General, ca inadmisibil.

Pentru a se pronunța astfel, instanța deliberând asupra admisibilității cererii de sesizare a Curții Constituționale și a formulării recursului, prin prisma susținerilor părților, a dispozițiilor legale aplicabile, precum și a sentinței recurate, a constatat că nu se poate analiza separat legalitatea sentinței sub aspectul invocat prin cererea de recurs, luând în considerare că scopul principal urmărit prin acțiunea introductivă a fost soluționarea cererilor administrative privind eliberarea autorizației de transport și taxi, iar nu comunicarea unor informații de interes public conform prevederilor Legii nr. 554/2004, fără o legătură directă sau indirectă cu obiectul cererii inițiale, însă justificând un aspect procesual adiacent cu referire la calitatea de reprezentant al pârâtei, recurenta-reclamantă având posibilitatea de a declanșa ulterior un demers procesual întemeiat pe un pretins refuz al pârâtei de a comunica actele menționate în cererea adițională.

De asemenea, constatat că, potrivit dispozițiilor art. 483 alin. (1) noul C. proc. civ. "(1) Hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului.", iar potrivit disp. art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 27/2003 "(3) Hotărârile se redactează în termen de 10 zile de la pronunțare și sunt irevocabile."

Prin urmare, a reținut că prezenta cale de atac nu este prevăzută de lege, fiind exercitată fără respectarea prevederilor legale menționate, urmând a fi respinsă ca inadmisibilă.

A conchis instanța în sensul că, din aceeași perspectivă, exercitarea unui recurs împotriva sentinței întemeiată pe aplicarea prevederilor O.U.G. nr. 27/2003 urmează a viza în integralitate toate aspectele soluționate prin aceeași sentință, recurenta-reclamantă exercitând acțiunea introductivă în modalitatea menționată anterior, regimul juridic al admisibilității exercitării căilor de atac fiind indivizibil sub acest aspect, astfel că recursul apare ca inadmisibil.

Cererea de recurs

La data de 26 mai 2017, reclamanta SC A. SRL a atacat cu recurs Sentința nr. 2422 din 25 mai 2017 a Curții de Apel București, în privința respingerii cererii de sesizare a Curții Constituționale, în cuprinsul declarației de recurs nefiind menționat niciun motiv de nelegalitate.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând cu prioritate excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă Primăria Municipiului București prin Primar General, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., aplicabil și în recurs, potrivit art. 489 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte constată că este întemeiată.

În speță, recursul formulat de reclamanta SC A. SRL vizează soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 14 alin. (2) - alin. (4) din Legea nr. 38/2003.

În atare situație sunt aplicabile dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Dacă excepția este inadmisibilă, fiind contrară prevederilor alin. (1), (2) sau (3), instanța respinge printr-o încheiere motivată cererea de sesizare a Curții Constituționale. Încheierea poate fi atacată numai cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare. (...)".

Din actele dosarului rezultă că sentința recurată a fost pronunțată la data de 25 mai 2017, iar declarația de recurs a fost înregistrată la data de 26 mai 2017, în termenul legal de 48 de ore de la pronunțare, fără a cuprinde însă și motivele de recurs.

Dispozițiile art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 se coroborează cu dispozițiile de drept comun în materie, respectiv cu prevederile art. 303 alin. (1) și (2) C. proc. civ. (1865), în cuprinsul cărora se menționează în mod expres că:

(1) "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs"

(2) "Termenul pentru depunerea motivelor se socotește de la comunicarea hotărârii, chiar dacă recursul s-a făcut mai înainte".

Deși sentința i-a fost comunicată la data de 31 iulie 2017, așa cum rezultă din dovada aflată la dosar, recurenta nu a depus motivele de recurs nici până la data de soluționării prezentului recurs situație care sancționează recursul cu nulitatea.

Mai mult decât atât, nu se poate considera că susținerile din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., care trebuie interpretate în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Pe cale de consecință, sancțiunea nulității prevăzute de art. 489 alin. (1) C. proc. civ. are un caracter absolut, afectând eficacitatea actului de procedură efectuat cu depășirea termenului imperativ, nefiind condiționată de vătămare, Înalta Curte va da eficiență acesteia și, admițând excepția invocată de intimata-pârâtă Primăria municipiului București, va constata nul recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată de intimata-pârâtă Primăria municipiului București.

Constată nul recursul formulat de reclamanta SC A. SRL împotriva Deciziei nr. 2422 din 25 mai 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 octombrie 2017.

Procesat de GGC - CT