ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1584/2015

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 3 sub nr. x/301/2013, astfel cum a fost precizată la data de 10 martie 2014 și, ulterior, la data de 09.10.2014, formulată de reclamanta Fundația Convergente Europene, în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală - Administrația Finanțelor Publice Sector 3, Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: obligarea pârâtei Agenția Națională de Administrare Fiscală la plata (restituirea) sumei de 32.855,1 RON reprezentând penalități de întârziere și la încetarea perceperii penalităților de întârziere și a dobânzilor aferente debitelor datorate în referire la contractul POSDRU/110/5.2G/87116 și la plata dobânzii legale remuneratorii și penalizatoare pentru sumele reținute cu titlu de dobânzi și penalități, actualizate la data plății/restituirii acestora.

La termenul de judecată din data de 10.03.2014, prin cererea precizatoare, reclamanta a solicitat introducerea în cauză în calitate de pârâți a Ministerului Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru solicitând obligarea acestora la plata sumei de 32.855,1 RON cu titlu de penalități de întârziere indicate în petit.

2.1. Prin Sentința nr. 3228 din 10 martie 2014, Judecătoria Sectorului 3 București a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalul București, secția contencios administrativ.

2.2. Prin Sentința nr. 6451 din 14 octombrie 2014, Tribunalul București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reținând incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1<SUP>1</SUP>) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

2.3. Prin Sentința nr. 36 din 12 ianuarie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepția necompetenței materiale, invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; a constat intervenit conflictul negativ de competență și a înaintat cauza la Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea soluționării acestuia.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de apel a avut în vedere obiectul cererii de chemare în judecată dar și precizările reclamantei potrivit cărora, acțiunea vizează penalitățile de întârziere calculate de ANAF în cuantum de 32.855,1 RON, iar nu fondurile (europene) în sine, pentru a se putea reține incidența dispozițiile art. 10 alin. (1<SUP>1</SUP>) din Legea nr. 554/2004.

Prin urmare, pretențiile formulate sunt justificate prin aceea că, în raport de actele pârâților Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru (validarea și plata cu întârziere a cererilor de rambursare formulate de reclamantă), au fost calculate penalități în sarcina reclamantei.

Curtea de apel a apreciat că prezentul litigiu este de natură fiscală, astfel că, în raport de valoarea creanței contestate, competența materială revine tribunalului în primă instanță, potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, fiind lipsită de relevanță împrejurarea că ar fi fost chemate în judecată și autorități publice centrale, întrucât în speță litigiul nu este unul de contencios administrativ pentru a se reține rangul autorității emitente a actului contestat, locală sau centrală.

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Prin cererea de chemare în judecată, astfel cum a fost precizată, reclamanta Fundația Convergente Europene a solicitat, în principal, obligarea pârâților indicați în petit la restituirea sumei de 32.855,1 RON, cu titlu de penalități de întârziere, achitată necuvenit.

Conform precizărilor reclamantei, suma în litigiu vizează penalitățile de întârziere calculate de organul fiscal pentru neachitarea la scadență a contribuțiilor la fondul asigurărilor sociale.

Referitor la natura juridică a penalităților de întârziere, Înalta Curtea reține că, potrivit dispozițiilor art. 22 din C. proc. fisc. , acestea reprezintă obligații fiscale de plată accesorii.

Față de obiectul cererii de chemare în judecată și de natura juridică a sumei în litigiu, sunt aplicabile dispozițiile C. proc. fisc. , drepturile și obligațiile părților din proces decurgând din raporturi juridice fiscale privind administrarea impozitelor datorate bugetului de stat.

Natura unui asemenea raport juridic este suficientă pentru determinarea competenței instanței de judecată învestite cu judecarea cererii, întrucât art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede expres că orice litigii ce privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora, se soluționează în fond de instanțele administrativ-fiscale, delimitarea competenței între tribunale și curți de apel realizându-se potrivit criteriului valoric.

Cum în speță, s-a solicitat restituirea sumei în valoare de 32.855,1 RON, reprezentând penalități de întârziere pretins nedatorate, valoarea situându-se sub 1.000.000 RON, devin incidente dispozițiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, competența materială revenind tribunalului în primă instanță.

Este irelevantă împrejurarea că finanțarea nerambursabilă a fost în speță una din fonduri europene, deoarece reclamanta, așa cum de altfel a și precizat în fața Tribunalului București, nu a contestat un act administrativ emis de o autoritate publică centrală care are ca obiect sume reprezentând finanțarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, pentru a se reține rangul autorității emitente a actului contestat, locală sau centrală, numai motivele de fapt invocate în susținerea pretențiilor deduse judecății vizând adiacent această problemă.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Fundația Convergente Europene în contradictoriu cu pârâții Agenția Națională de Administrare Fiscală Administrația Finanțelor Publice Sector 3, Ministerul Fondurilor Europene prin Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane și Ministerul Muncii, Familiei și Protecției Sociale prin Organismul Intermediar Regional pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane Regiunea Centru, în favoarea Tribunalului București, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 aprilie 2015.

Procesat de GGC - CL