ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1567/2015

Obiectul cererii Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei,Comerțului și Mediului de Afaceri - Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat - ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea Ordinului nr. 176/16.11.2012 emis de Inspectorul de Stat șef I.S.C.I.R., cu consecința restabilirii situației anterioare, în ceea ce privește atestatele anulate prin respectivul Ordin, precum și obligarea pârâtului la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii, reclamantul a arătat că primit prin poștă adresa nr. x/20.11.2012 prin care i se făcea cunoscut că, prin Ordinul nr. 176/16.11.2012 al Inspectorului de Stat Șef al I.S.C.I.R., i s-au anulat Atestatele 5, 6, 7, Atestatul de Formator Expert și cel de formator în domeniul RSVTI, interzicându-i-se desfășurarea activităților pe care le putea efectua în baza acestor atestate. Deoarece adresa sus-menționată era nemotivată, s-a adresat cu plângere prealabilă, solicitând reanalizarea măsurilor dispuse, revenirea asupra ordinului și comunicarea Ordinului nr. 176/2012 și a actelor la care acesta se referea, dar în loc să răspundă demersului său, pârâtul a promovat o plângere penală pentru comiterea infracțiunilor din Titlul VII Cap. III al C. pen. în vigoare. În opinia reclamantului, atâta timp cât actele sale autentice care atestă formele de învățământ superior absolvite nu sunt declarate false printr-o hotărâre judecătorească definitivă, intimata nu era în drept să emită Ordinul nr. 176/2012 și să anuleze atestatele obținute urmare a desfășurării activității în cadrul I.S.C.I.R. IT Brașov, în calitate de Inspector Șef - inspector de specialitate gradul profesional I.

Hotărârea primei instanțe Prin Sentința nr. 159 din 1 octombrie 2013, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri - I.S.C.I.R. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, următoarele considerente: Prin Ordinul nr. 176/16.11.2012 emis de Ministerul Economiei,Comerțului și Mediului de Afaceri - I.S.C.I.R. - s-a dispus anularea următoarelor atestate obținute de reclamantul A.: - Atestat de "Formator Expert" eliberat la data de 03.03.2010; - Atestat nr. 7 de "Formator pentru instruirea personalului tehnic de specialitate modulul 3.1. - Instalații sub presiune și de ridicat-sudare clasice" eliberat la data de 10.02.2010; - Atestat nr. 6 de "Formator pentru instruirea personalului tehnic de specialitate modulul 2.1. - Instalații de ridicat-clasice" eliberat la data de 10.02.2010; - Atestat nr. 5 de "Formator pentru instruirea personalului tehnic d specialitate modulul 1.1. - Instalații sub presiune-clasice" eliberat la data de 10.02.2010; - Atestat de "Formator în domeniul RSVTI" eliberat la data de 22.10.2010. La emiterea ordinului s-au avut în vedere referatul din 12 noiembrie 2012 emis de Șeful Biroului Avizări/Autorizări și aprobat de Inspectorul de Stat Șef, H.G. nr. 1340/2001 privind organizarea și funcționarea I.S.C.I.R., Ordinul nr. 941/2012 emis de pârâtul Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri. În exercitarea atribuțiilor sale legale, prevăzute de art. 2 lit. "a" și "k" și art. 5 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 1340/2001, pârâtul a emis o adresă către Universitatea Transilvania Brașov (nr. x/23.10.2012), prin care a solicitat să i se comunice care este situația diplomelor de absolvire a unor studii tehnice de către reclamantul A., acte în baza cărora acesta din urmă a obținut o serie de atestate profesionale din partea I.S.C.I.R., având în vedere că instituția a fost sesizată că reclamantul este o persoană fără studii de specialitate, prezentând diplome false. Totodată, s-a cerut confirmarea autenticității diplomelor invocate sau infirmarea acestora, cu precizarea că, dacă sunt întrunite formele de fals "se va înainta parchetului toată documentația." La această solicitare Universitatea Transilvania a răspuns în sensul că Diploma de subinginer nr. 359743 a fost eliberată de Universitate la data de 21.06.1979 pe numele reclamantului, iar în cadrul Facultății de Mecanică specializarea Electrotehnică promoția 1985 "nu este înregistrat nici un absolvent pe numele A. "Diploma de inginer seria B nr. 2308 figurează în evidențele Universității dar a fost eliberată unei alte persoane. Prima instanță a reținut că de aceste diplome s-a folosit reclamantul în obținerea atestatelor emise de către pârât, pe care emitentul le-a anulat ulterior prin Ordinul 176/2012, contestat prin prezenta acțiune în contencios administrativ. Împotriva reclamantului, pârâtul a formulat și plângere penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals și uz de fals, plângerea fiind înregistrată sub nr. x/P/2012. Condiția esențială pentru obținerea atestatelor sus-menționate de către reclamant era aceea de a fi absolvent de studii superioare tehnice de lungă durată, cerință pe care, în urma verificărilor efectuate de către pârât în limitele competențelor sale legale, a rezultat că reclamantul nu a îndeplinit-o.

Recursul reclamantului Reclamantul A. a atacat cu recurs sentința menționată, solicitând modificarea ei în sensul respingerii acțiunii, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ.: În esență, recurentul-reclamant a arătat că soluția primei instanțe a fost întemeiată greșit pe prevederile art. 2 lit. a) și k) și art. 5 alin. (1)-(3) din H.G. nr. 1340/2001, care reglementează organizarea și funcționarea I.S.C.I.R., în condițiile în care actul administrativ contestat nu este motivat, nu este rezultatul unui control al respectării reglementărilor I.S.C.I.R. și a urmărit eliminarea sa de pe piața formatorilor profesionali. În acest sens, a mai arătat că din interpretarea sistematică a prevederilor art. 3 alin. (1) lit. c), d), e) și k) din H.G. nr. 1340/2001 rezultă că activitatea de supraveghere, prin acțiuni periodice și inopinate, a persoanelor pe care I.S.C.I.R. le-a autorizat, nu are nicio tangență cu activitatea de atestare a formatorilor profesionali, concluzie confirmată și de prevederile legii cadru în domeniu - art. 5 alin. (1) lit. b) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 64/2008 -, conform cărora autorizarea este activitatea de evaluare și atestare, efectuată de I.S.C.I.R. a competenței și capabilității unei persoane fizice sau juridice de a desfășura activități de construire, montare, instalare, punere în funcțiune și control nedistructiv, de supraveghere și verificare tehnică în utilizare, de revizie, reparație și lucrări de întreținere pentru instalațiile/echipamentele stabilite de lege (instalații sub presiune, de ridicat și aparate consumatoare de combustibil). Îndeplinind funcția de inspector-șef al Inspectoratului Teritorial I.S.C.I.R. Brașov, recurentul-reclamant susține că a beneficiat de procedura derogatorie stabilită prin Ordinul nr. 465/2009 al Inspectorului Șef al Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat, fiind desemnat formator prin ordin al conducătorului I.S.C.I.R., pe baza evaluării conform procedurii speciale. Instanța a reținut greșit că pentru a obține atestatele erau obligatorii studii superioare tehnice de lungă durată, așa cum stipulează art. 7 alin. (3) lit. a) din Ordinul nr. 465/2009, întrucât această dispoziție a fost citată trunchiat, în realitate fiind menționate și alte domenii tehnice sau universitare acceptate de I.S.C.I.R., or la dosarul său profesional a depus diplome de studii pe care I.S.C.I.R. le-a acceptat anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 465/2009. Referitor la diplomele considerate false, recurentul-reclamant a arătat că nu el le-a depus la dosar și că măsura anulării atestatelor nu putea fi dispusă înaintea finalizării unei anchete penale cu privire la fals și în lipsa unei anchete administrative care să stabilească autorul depunerii celor două fotocopii la dosar. În fine, recurentul-reclamant a amintit că anterior intrării în vigoare a Ordinului nr. 465/2009 era în vigoare Ordinul nr. 8/2009 care permitea obținerea calității de formator posesorilor de studii superioare tehnice/universitare de lungă sau scurtă durată în domeniile enumerate - inclusiv Construcții - sau în alte domenii conexe, situație în care se găsesc mulți alți formatori profesionali.

Apărările intimatei Prin întâmpinarea depusă la dosar, Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat - I.S.C.I.R. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, arătând că sentința primei instanțe este legală și temeinic motivată. Cu privire la situația litigioasă, intimata a arătat că Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat a respectat legislația în vigoare și a urmărit interesul public al dezvoltării mediului concurențial pe piața formatorilor profesionali, dar din verificările efectuate a rezultat că recurentul-reclamant nu avea studii superioare de specialitate, de lungă durată.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând cauza prin prisma motivelor invocate de recurentul-reclamant și a prevederilor art. 304<SUP>1</SUP> C. proc. civ., ținând seama și de proba cu înscrisuri noi, administrată în calea de atac, potrivit mențiunilor din practicaua prezentei decizii, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat. Actul administrativ supus controlului instanței specializate, în temeiul art. 1 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, este Ordinul I.S.C.I.R. nr. 176 din 16 noiembrie 2012, prin care s-a dispus anularea unor atestate de formator eliberate de Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat pe numele recurentului-reclamant și indicate expres în dispozitivul ordinului. Măsura a fost dispusă în aplicarea Hotărârii Guvernului nr. 1340/2001 privind organizarea și funcționarea Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat (I.S.C.I.R.), cu modificările și completările ulterioare, în conformitate cu Ordinul nr. 941/2012 emis de către Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și a avut în vedere, pentru motivarea în fapt, referatul din 12 noiembrie 2012, emis de Șeful Biroului Avizări/Autorizări și aprobat de Inspectorul de Stat Șef. În cuprinsul referatului este menționată adresa din 5 noiembrie 2012, transmisă de Universitatea Transilvania din Brașov la solicitarea I.S.C.I.R., potrivit căreia A. este titularul diplomei de subinginer din 21 iunie 1979, absolvind Facultatea de Silvicultură și Exploatări Forestiere, Specializarea Construcții civile, industriale și agricole, sesiunea iunie 1979, consemnată și în carnetul de muncă, la cap. VI și VII, dar în cadrul Facultății de Mecanică, specializarea Electrotehnică, promoția 1985, nu este înregistrat nici un absolvent cu numele respectiv, iar diploma de inginer Seria B nr. 2308 figurează în evidențele universității ca fiind eliberată altei persoane. Potrivit înscrierilor din carnetul de muncă Seria A.H. nr. 591281, recurentul - reclamant este subinginer construcții civile, industriale și agricole, conform diplomei de mai sus, și absolvent al Academiei de Studii Economice, Facultatea de Management, cu diploma nr. 2180/20.11.2001, având calificarea de economist. Aceasta fiind situația de fapt, instanța de fond a reținut corect că recurentul - reclamant nu era absolvent de studii superioare tehnice de lungă durată pentru a obține legal atestat de formator în domeniile aflate în competența Inspecției de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat. Criticile privind interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor legale care stabilesc atribuțiile și domeniul de supraveghere al I.S.C.I.R. sunt nefondate, pentru că toate atestatele anulate au fost emise în cursul anului 2010 (10 februarie 2010, 3 martie 2010 și 22 octombrie 2010), când era în vigoare Ordinul nr. 465/2009, privind aprobarea Metodologiei de atestare a personalului tehnic de specialitate în domeniul I.S.C.I.R., metodologie care include formatorii atestați, definiți la art. 2 alin. (1) lit. i), în categoriile de personal din domeniul I.S.C.I.R., iar conform art. 2 alin. (1) lit. g), domeniul I.S.C.I.R. cuprinde toate activitățile pentru care este nevoie de autorizare, aprobare, avizare, acceptare sau atestare din partea instituției publice respective. Art. 7 alin. (1) din Metodologie instituie atribuția I.S.C.I.R. de a atesta formatorii, pe baza unei proceduri reglementate în articolele următoare, iar în mod corespunzător, conform principiului simetriei juridice, autoritatea emitentă poate modifica sau revoca actul, în condițiile legii. Condiția unor studii superioare tehnice de lungă durată este prevăzută expres în art. 7 alin. (3) lit. a) din Metodologia aprobată prin Ordinul nr. 465/2009, în forma în vigoare la data emiterii atestatelor: "(3) În vederea atestării, candidatul trebuie să îndeplinească următoarele cerințe: a) să fie absolvent al unei forme de învățământ superior tehnic de lungă durată în domeniul: mecanică, electromecanică, energetică, automatizări, transporturi, metalurgie, chimiei construcții, instalații sau în alte domenii conexe tehnice sau universitare acceptate de către Inspecția de Stat pentru Controlul Cazanelor, Recipientelor sub Presiune și Instalațiilor de Ridicat." Recurentul-reclamant susține că această dispoziție a fost citată trunchiat, dar punctul său de vedere pornește de la o interpretare greșită a textului, care instituie condiția generală a absolvirii unei forme de învățământ superior tehnic de lungă durată, în domeniile expres enumerate sau în alte domenii conexe acceptate de I.S.C.I.R.. Normele derogatorii cuprinse în art. 8 alin. (1) lit. g) și art. 8 alin. (6) din Metodologie pentru inspectorii de specialitate și pentru cei cu funcții de conducere, pe care le invocă recurentul-reclamant, se referă la procedura de examinare sau de evaluare în vederea obținerii atestatului de formator, iar nu la condițiile de fond reglementate în art.

Motivul de recurs privind nemotivarea actului administrativ va fi, de asemenea, înlăturat, pentru că în speță cerința motivării este îndeplinită prin trimiterea, făcută în preambulul ordinului, la referatul din 12 noiembrie 2012, în care este expusă situația diplomelor de studii eliberate de Universitatea Transilvania din Brașov. Susținerile privind nefinalizarea unei anchete penale asupra existenței și autorului falsului în înscrisuri exced cauza de față, pentru că actul dedus judecății are natura juridică a unei măsuri administrative dispuse ca efect al constatării neîndeplinirii condițiilor de studii detaliate mai sus, neavând o conotație penală. Cu această motivare, Înalta Curte, ca instanță de control judiciar, constată că soluția de respingere a acțiunii este legală și temeinică, urmând ca, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., să respingă recursul formulat potrivit art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, ca nefondat.