ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3511/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată, reclamantul Patronatul Național al Viei și Vinului a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane (AM POSDRU) și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organism Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca prin hotărârea judecătorească ce se va pronunța să se dispună:

- Anularea Deciziei AM POSDRU nr. 65 din 02.08.2013, de respingere a contestației împotriva Procesului-verbal nr. x din 04.06.2013, comunicată în data de 27.08.2013;

- Admiterea Contestației nr. 13160 din 04 iulie 2013 și anularea Procesului-verbal nr. x din 04.06.2013 de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare pentru programele operaționale în cadrul obiectivului convergență privind Proiectul POSDRU/41/3.3./G/35602 - "Consolidarea patronatului și dezvoltarea capacității acestuia de a participa la procesul decizional", cod SMIS 9061;

- Anularea creanței fiscale stabilite în sarcina reclamantului în cuantum de 498.174,73 RON;

- Obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 2524 din 29 septembrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organism Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane și a respins cererea formulată de reclamantul Patronatul Național al Viei și Vinului, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Fondurilor Europene (în calitate de succesor în drepturi al Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice - Direcția Generală Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane AM POSDRU) și Ministerul Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului - Organism Intermediar Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane, ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs reclamantul Patronatul Național al Viei și Vinului.

În motivarea căii de atac, încadrată în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., recurentul a susținut faptul că hotărârea judecătorească contestată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În motivarea recursului se arată că sentința este nemotivată, întrucât instanța nu a luat în analiză și nu s-a pronunțat asupra niciuneia dintre susținerile părții reclamante.

Exigența impusă de lege motivării sentinței este esențială în administrarea justiției, întrucât considerentele sunt partea substanțială a hotărârii, partea în care se prezintă motivele de fapt și de drept care formează convingerea instanței.

În cazul prezentei hotărâri considerentele nu prezintă "pe scurt" susținerile părților și pe larg motivele pe care se întemeiază soluția, astfel cum impune art. 425 alin. (1) C. proc. civ., ci exact contrariul, se copiază cererea de chemare în judecată și întâmpinarea, iar motivarea propriu-zisă reprezintă copierea din nou a susținerilor pârâtului Ministerul Fondurilor Europene. Or, un proces echitabil în sensul dispozițiilor art. 6 alin. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului presupune și dreptul părții de a-și prezenta argumentele și probele și obligația corelativă a instanței de judecată de a le examina în mod obiectiv. Astfel că obligația instanței de a motiva decizia este singurul mijloc prin care se poate verifica respectarea obligațiilor instanței, lipsa motivării echivalând cu neanalizarea susținerilor părților. Practica CEDO a arătat în repetate rânduri că obligația instanței de motivare a hotărârii reprezintă o garanție a unui proces echitabil în sensul prevăzut de art. 6 din Convenție, întrucât "numai prin pronunțarea unei hotărâri motivate poate fi realizat un control public al administrării justiției" (Hotărârea Hirvisaari c. Finlanda din 27.09.2001).

Recurentul mai susține că instanța nu s-a pronunțat cu privire la primul motiv al cererii de chemare în judecată, prin care s-a solicitat anularea Deciziei nr. 65/2013 (și a celorlalte acte) ca fiind emisă cu încălcarea prevederilor art. 50 alin. (1) din O.U.G. 66/2011, adică nu este motivată. Cererea a fost reiterată și în ședința de dezbateri din data de 19.05.2014 cu ocazia solicitării în mod expres în cadrul probatorului de obligare a pârâților pentru depunerea tuturor actelor care au stat la baza emiterii Deciziei.

Simpla menționare în decizie a faptului că se referă la Procesul-verbal nr. x din 04 iunie 2013 nu satisface exigențele art. 50 din O.U.G. 66/2011 cu privire la obligația de motivare a deciziei.

Al doilea motiv de nelegalitate al hotărârii îl reprezintă faptul că instanța s-a pronunțat asupra fondului cauzei pe baza unor documente care nu există la dosarul cauzei: Raportul de Operațiuni nr. x din 11 septembrie 2012 al Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi și la Suspiciunea de Neregulă nr. 2618/GDAMPOSDRU din 11.02.2013, acte care nu au fost comunicate până la promovarea acțiunii și nici nu au fost depuse de pârâți în dosarul cauzei, deși s-a solicitat acest lucru. Deși instanța nu a încuviințat cererea privind depunerea de către pârâți inclusiv a acestor două documente, hotărârea se bazează pe acestea fără a putea fi verificate. Se arată în sentința atacată la parag. (6) pagina 29 că "din Raportul de operațiuni al autorității de audit se reține că reclamantul a încălcat prevederile art. 2 pct. 2.5 din Anexa 2 la Ordinul nr. 3/2008 pentru stabilirea regulilor de eligibilitate și a listei cheltuielilor eligibile în cadrul operațiunilor finanțate prin programul operațional sectorial" și la parag. (5) pagina 30 "în ceea ce privește decontarea unor cheltuieli cu combustibilul rezultate din Anexa nr. 1 la Raportul de operațiuni al autorității de audit s-au identificat cheltuieli neeligibile, reprezentând diferența dintre valoarea efectivă a bonurilor fiscale și consumul normat conform foilor de parcurs aferente și a bonurilor fiscale de achiziționare combustibil și pentru care beneficiarul nu a pus la dispozițiile documentele justificative aferente" ș.a.m.d. Câtă vreme instanța nu a cercetat Raportul de Operațiuni, dar a motivat hotărârea pe baza acestuia, înseamnă că s-a pronunțat în baza unor probe inexistente, aspect ce conduce la nelegalitatea hotărârii.

Al treilea motiv de nelegalitate a sentinței se bazează pe aceea că instanța de fond a reținut o situație de fapt și de drept contrară actelor aflate la dosarul cauzei, în ceea ce privește cheltuielile privind salarizarea a doi dintre membrii echipei de implementare. Instanța reține că "s-au constatat deficiențe privind modul de calcul a drepturilor salariate acordate", însă în Procesul-verbal nr. x din 04.06.2013 se reține exact contrariul: "Nu au fost constatate deficiențe privind modul de calcul a drepturilor salariale acordate domnului A. - manager de proiect și doamnei B. - expert accesare fonduri structurale în cadrul proiectului" (pagina 26 din Procesul-verbal).

Din analiza sentinței judecătorești atacate nu rezultă că suntem în prezența unei erori în cuprinsul considerentelor, ci a unei superficiale studieri a actelor din dosarul cauzei, întrucât în aceeași manieră este tratată de instanța și problema stabilirii de către pârât a caracterului neeligibil al comisioanelor ITM, a comisionului bancar și a cheltuielilor cu combustibilul.

Al patrulea motiv de nelegalitate a sentinței se referă la caracterul nefondat al acesteia în aprecierea caracterului neeligibil al cheltuielilor privind leasingul financiar pentru cele 6 autovehicule.

Așadar, instanța apreciază că valoarea întregului contract de servicii de leasing 187.963,76 RON este cheltuială neeligibilă, iar procesul-verbal este legal întocmit, creanța fiscală fiind valoarea contractului. Însă, instanța nu motivează care a fost rațiunea pentru care nu a luat în considerare, de fapt nu a analizat niciuna din apărările noastre referitoare la problema leasingului.

Al cincilea motiv de nelegalitate și netemeinicie a sentinței atacate se referă la menținerea de către instanță a constatărilor pârâților cu privire la caracterul neeligibil al Contractului de prestări servicii de studii de piața.

Constatările instanței cuprind în primul rând o serie de erori: în mod incorect s-a reținut că valoarea cheltuielilor neeligibile pentru studiul de piață este 296.000 RON cu TVA aferent, când în fapt structura de verificare a declarat neeligibilă suma de 335.600,00 RON, reprezentând valoarea integrală a contractului de prestări servicii de studii de piață. Apoi în mod incorect instanța face referire la "studiile de piață" că nu au contribuit la realizarea obiectivului proiectului, câtă vreme pârâtul AM POS CCE a stabilit în procesul-verbal atacat că este vorba doar despre unul din cele două studii, respectiv studiul I - Usage & Attitude.

Pe de altă parte, instanța nu arată cum a ajuns la concluzia că studiile nu au contribuit la realizarea obiectivului proiectului. Pârâții din prezenta cauză nu au expertiza profesională pentru a analiza un studiu de piață și a stabili concordanța acestuia cu obiectivul proiectului și nici de a verifica rezultatele acestuia.

Instanța și pârâții contestă de fapt metodologia de lucru propusă de prestator și acceptată pentru realizarea studiului, dar nu aduce nici un argument științific din care să rezulte că această metodologie este incorectă sau improprie față de obiectivul studiului.

Recurentul mai arată că în cadrul probatoriului solicitat a propus efectuarea unei expertize tehnice de specialitate care să ateste că metodologia este corectă, expertiză respinsă prin încheierea din 19.05.2014, instanța apreciind că nu este concludentă în raport de obiectul cauzei.

Apărările formulate în cauză

Intimatul Ministerul Fondurilor Europene a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă Direcția Organismul Intermediar pentru Programul Operațional Dezvoltarea Resurselor Umane - Ministerul Educației Naționale a depus la dosar un înscris intitulat Adresă, prin care a reiterat excepția lipsei calității sale procesuale pasive.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 1 iunie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatului, Înalta Curte apreciază că recursul este fondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a constatat că, în cauză, motivul de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) punctul 6 din C. proc. civ., este întemeiat ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei").

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta nu îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului nu a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

În dreptul intern, nemotivarea hotărârii judecătorești este sancționată de legiuitor, pornind de la obligația statului de a respecta dreptul părții la un proces echitabil, drept consacrat de art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, conform jurisprudenței instanței de la Strasbourg, noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță internă, care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa, să fi examinat totuși, în mod real, problemele esențiale care i-au fost supuse și nu doar să reia pur și simplu concluziile unei instanțe inferioare.

Pe de altă parte, dreptul la un proces echitabil include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor.

Deoarece Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu are ca scop garantarea unor drepturi teoretice sau iluzorii, ci drepturi concrete și efective, dreptul aflat în discuție nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt în mod real "ascultate", adică în mod corect examinate de către instanța sesizată.

Cu alte cuvinte, art. 6 parag. (1) din Convenția Europeană a Drepturilor Omului implică, mai ales în sarcina instanței, obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, al argumentelor și al elementelor probatorii ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența.

Înalta Curte apreciază că motivarea hotărârii judecătorești înseamnă, în sensul strict al termenului, precizarea în scris a raționamentului care îl determină pe judecător să admită sau să respingă o cerere de chemare în judecată.

În cauza de față, instanța de control judiciar consideră că, într-adevăr, hotărârea recurată nu îndeplinește cerințele impuse de art. 425 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În sistemul de drept procesual civil român căile de atac constituie un remediu pentru eventualele erori ce se pot strecura într-o hotărâre judecătorească.

Motivarea în fapt și în drept este o condiție de esență a hotărârii judecătorești, legiuitorul stabilind în sarcina judecătorului această obligație legală, cu precizarea că judecătorul trebuie să explice părților, atât în fapt, cât și în drept care au fost rațiunile care au determinat adoptarea soluției.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

În motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc toate susținerile invocate de partea reclamantă în legătură cu nelegalitatea actului administrativ contestat în cauză, astfel că sentința este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond cuprinde motive contradictorii, aceasta făcând referire la înscrisuri care nu sunt depuse la dosarul cauzei.

Astfel, instanța de fond face referire la Raportul de Operațiuni nr. x din 11 septembrie 2012 al Autorității de Audit de pe lângă Curtea de Conturi și la Suspiciunea de Neregulă nr. 2618/GDAMPOSDRU din 11.02.2013, însă aceste înscrisuri nu sunt depuse la dosar.

De asemenea, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut o situație de fapt și de drept contrară actelor aflate la dosar.

Astfel, instanța de fond reține că în cauză au existat deficiențe privind modul de calcul al drepturilor salariale, însă în procesul-verbal nr. x din 4 iunie 2013 aflat la fila 420 dosar fond, se reține faptul că nu au fost constatate deficiențe privind modul de calcul al drepturilor salariale acordate celor doi membrii ai echipei de implementare.

În fine, instanța de control judiciar apreciază că nu se mai impune analizarea celorlaltor motive de nelegalitate invocate în cauză, în raport de soluția pronunțată.

La rejudecare, instanța de fond va analiza fiecare dintre motivele de nelegalitate invocate de reclamant și va prezenta argumentele sale în sprijinul soluției ce va fi adoptată.

De asemenea, instanța de fond va analiza oportunitatea depunerii documentelor solicitate de reclamant dacă va aprecia că soluția ce se va pronunța va fi determinată de studierea acestor documente.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse la punctul anterior și în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Patronatul Național al Viei și Vinului împotriva sentinței civile nr. 2524 din 29 septembrie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 09 decembrie 2016.