ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3468/2017
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3468/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)
Asupra contestației de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Obiectul acțiunii
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/1/2017, contestatoarea A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat instanței să dispună următoarele:
- Anularea Hotărârii nr. 452 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii;
- Anularea Hotărârii nr. 79 din 09 februarie 2017 pronunțată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii;
- Obligarea Consiliului Superior al Magistraturii să emită o hotărâre prin care să aprobe solicitarea vizând transferul de la Judecătoria Târgu Neamț la Judecătoria Piatra Neamț.
În motivarea contestației se arată în esență că prin Hotărârea nr. 79 din 9 februarie 2017 pronunțată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă cererea petentei A. de transfer de la Judecătoria Târgu Neamț la Judecătoria Piatra Neamț, iar prin Hotărârea nr. 457 din 25 aprilie 2017, pronunțată de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost respinsă contestația formulată împotriva hotărârii secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
În motivarea Hotărârii nr. 457/2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii s-a reținut situația de personal de la Judecătoria Târgu Neamț și avizul nefavorabil comunicat de Curtea de Apel Bacău cu toate că din motivarea Hotărârii nr. 79 din 9 februarie 2017 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii s-a avut în vedere doar primul criteriu prevăzut de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor și procurorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 326/2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, respectiv volumul de activitate al instanței de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante la instanțele implicate și dificultăților de ocupare a acestora.
În ceea ce privește criteriul vechimii la instanța de la care se solicită transferul de doar 2 ani, se arată că acest criteriu poate fi analizat în condițiile în care există mai multe cereri de transfer pentru același post vacant dar în cauza de față a existat o singură cerere.
De altfel, au fost admise cereri de transfer și în situația în care vechimea la instanță era mai mică, în acest sens fiind Hotărârea nr. 206 din 14 februarie 2014 a secției pentru judecători. Criteriul vechimii nu trebuie absolutizat și transformat într-o interdicție de facto în condițiile în care o astfel de interdicție exista doar în situația în prevăzută de art. 34 din Legea nr. 3036/2004.
Cu privire la situația locurilor vacante se arată că la data formulării cererii de transfer, din cele șapte posturi aflate în schema Judecătoriei Târgu Neamț unul era vacant și unul era temporar vacant fără a se putea reține o situație deficitară la nivelul resurselor umane de la această instanță.
Concluzionând, se apreciază că cererea de transfer formulată îndeplinește toate condițiile regulamentare, astfel:
- volumul de activitate al instanței de la care s-a solicitat transferul este inferior mediei naționale în timp ce la instanța la care s-a solicitat transferul, volumul de activitate/judecător este superior mediei naționale;
- vechimea efectivă de judecător poate fi relevantă doar în situațiile în care sunt formulate mai multe cereri de transfer, ceea ce nu este cazul în prezenta cauză;
- vechimea în gradul aferent instanței la care se solicită transferul este o condiție îndeplinită;
- specializarea contestatoarei este drept civil dar a activat și în domeniul drept penal;
- domiciliul este în Piatra Neamț din anul 2008;
- locul de muncă al soțului este parțial în Piatra Neamț dar și în alte localități agricole de lângă Piatra Neamț;
- distanța de la sediul instanței la adresa de domiciliu a contestatoarei este de aproximativ 45 km, iar dificultățile privind efectuarea navetei intervenind în principal în perioada rece;
- starea de sănătate și situația familială este relevantă pentru admiterea cererii.
Apărările formulate în cauză
Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea contestației pentru aceleași argumente expuse în motivarea celor două hotărâri ce se solicită a fi anulate.
Astfel, se arată că cele două hotărâri sunt legale și temeinice, fiind analizate criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, criterii ce trebuie verificate independent de existența sau nu a unor cereri multiple formulate de magistrați diferiți pentru același post.
Dispozițiile legale și regulamentare referitoare la transferul judecătorilor și procurorilor conferă numai o vocație și nu un drept, rămânând la latitudinea Consiliului Superior al Magistraturii să dispună în raport de toate circumstanțele cauzei cu privire la cererile care au ca obiect transferul magistraților de la o instanță la alta.
Referitor la avizele instanțelor implicate, s-a avut în vedere avizul negativ dat de Curtea de Apel Bacău, aviz întemeiat pe punctul de vedere exprimat de Judecătoria Târgu Neamț iar în raport de probatoriul administrat rezultă că admiterea cererii de transfer ar fi condus la perturbarea semnificativă a activității instanței ce ar fi trebuit să funcționeze doar cu trei judecători în funcții de execuție, reprezentând 43% din schema de personal a judecătoriei.
În ceea ce privește vechimea în magistratură, în grad și în instanță, acestea reprezintă criteriile regulamentare analizate de Consiliul Superior al Magistraturii independent de existența sau nu a unor cereri concurente de transfer.
Cererea de transfer a dnei. Judecător A. nu a fost analizată în paralel cu cererea formulată de dna. judecător B., așa cum greșit susține contestatoarea.
Referitor la motivele personale invocate, acestea au fost avute în vedere atât de Plen cât și de secție la adoptarea hotărârilor contestate dar în raport de toate circumstanțele expuse de contestatoare, ținând cont și de practica Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a apreciat că nu reprezintă situații excepționale apte să determine inversarea raportului de preeminență dintre interesul public și interesul privat.
În ceea ce privește practica Înaltei Curți de Casație și Justiție invocată de contestatoare se precizează că este nerelevantă în cauza de față, în condițiile în care se referă la alte instanțe, la situații de personal și volum diferit față de cel prezentat în cauză.
În susținerea, respectiv combaterea contestației au fost depuse la dosar acte - filele 7-76 și 93-132.
Contestatoarea a formulat răspuns la întâmpinare prin care a solicitat, în esență, respingerea apărărilor expuse de Consiliul Superior al Magistraturii prin întâmpinare, depunând la dosar planșe foto - fila 136-146.
Soluția și considerentele instanței asupra contestației formulate
Înalta Curte, investită în condițiile art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, republicată, cu modificările ulterioare, cu soluționarea contestației de față, ținând cont de limitele investirii, generate de obiectul acțiunii respectiv anularea Hotărârii nr. 452 din 25 aprilie 2017 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii și a Hotărârii nr. 79 din 09 februarie 2017 pronunțată de secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, examinând probatoriul administrat în cauză prin prisma susținerilor exprimate de părți și raportat la prevederile legale incidente, constată că în cauză nu se susțin motivele de nelegalitate invocate pentru următoarele considerente.
Cu referire la situația de fapt generatoare a litigiului, se reține că prin cererea înregistrată la Consiliul Superior al Magistraturii sub nr. 1635/DRUO/2989/ST/2017, A., judecător la Judecătoria Târgu Neamț a solicitat transferul la Judecătoria Piatra Neamț, cerere ce a fost respinsă de secția pentru Judecători prin Hotărârea nr. 79 din 9 februarie 2017, având în vedere încărcătura pe judecător la cele două instanțe implicate, situația posturilor vacante, avizul nefavorabil emis de Curtea de Apel Bacău.
Prin Hotărârea nr. 457 din 25 aprilie 2017 a fost respinsă contestația formulată împotriva Hotărârii nr. 79/2017 a secției pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii analizând în soluționarea contestației criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, respectiv volumul de activitate al celor două instanțe, vechimea efectivă pe funcție, vechimea la instanță și în gradul profesional, specializarea, domiciliul solicitantului, locul de muncă al soțului, distanța dintre localitățile de domiciliu și sediul instanței, starea de sănătate și situația familială.
În raport de toate criteriile expuse, s-a apreciat că cererile de transfer trebuie raportate la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, ținând cont de circumstanțele cauzei, cu menținerea unui just echilibru între interesul public, pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească și interesul legitim privat.
Situația Judecătoriei Târgu Neamț, de la nivelul căreia s-a solicitat transferul, nu a permis la momentul analizării cererii, admiterea cererii de transfer fără a perturba activitatea instanței, cu privire la repartizarea dosarelor și situațiile de incompatibilitate în perioada vacanței judecătorești.
Contrar susținerilor contestatoarei, raportat la înscrisurile aflate la dosar, Înalta Curte reține că atât secția pentru Judecători cât și Plenul Consiliul Superior al Magistraturii au avut în vedere criteriile prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor și procurorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 143 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii.
Din evidențele Direcției resurse umane și organizare din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii rezultă că Judecătoria Târgu Neamț de la care s-a solicitat transferul se confrunta la data analizării cererii de transfer cu o situație deosebită în sensul că celor 5 judecători rămași în activitate le-au fost repartizate suplimentar 513 dosare ca urmare a desființării a trei complete.
Situația Judecătoriei Târgu Neamț rezultă și din adresa nr. x/10A/I din 27.01.2017 iar avizul emis de Curtea de Apel Bacău a fost negativ.
Criticile formulate de contestatoare vizează în esență neanalizarea de către intimat a criteriilor prevăzute de art. 3 din Regulamentul privind transferul judecătorilor și procurorilor, delegarea judecătorilor și procurorilor, numirea judecătorilor și procurorilor în alte funcții de conducere, precum și numirea judecătorilor în funcția de procuror și a procurorilor în funcția de judecător, aprobat prin Hotărârea nr. 143 din 9 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, cu referire la circumstanțele personale invocate de dna. judecător A.
Conform art. 3 din Regulament:
"La soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor și procurorilor la alte instanțe sau parchete vor fi avute în vedere următoarele criterii:
- volumul de activitate al instanței sau parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;
- vechimea efectivă în funcția de judecător sau procuror;
- vechimea la instanța sau parchetul de la care se solicită transferul;
- vechimea în gradul aferent instanței, respectiv parchetului la care se solicită transferul;
- specializarea judecătorului/procurorului, specializările complementare în cadrul secției/parchetului corespunzător specializării, precum și disponibilitatea de a activa în alte secții/complete decât cel corespunzător specializării ale instanței/parchetului la care se solicită transferul, în raport cu cerințele acesteia;
- domiciliul solicitantului;
- locul de muncă al soțului sau soției;
- distanța dintre domiciliu și sediul instanței sau parchetului la care funcționează judecătorul ori procurorul și posibilitățile sale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;
- starea de sănătate și situația familială".
În raport de criteriile enumerate mai sus raportate la circumstanțele concrete ale cauzei, respectiv existența unei situații deficitare de personal la nivelul Judecătoriei Târgu Neamț, avizul negativ emis de Curtea de Apel Bacău cu privire la cererea de transfer dar și motivele personale enunțate de petentă, se constată că intimatul a respectat principiul proporționalității cu referire la limitele legale ale exercitării dreptului de apreciere conferit de lege.
Nu trebuie omis că intimatul, Consiliul Superior al Magistraturii are obligația legală de a lua măsurile necesare pentru buna funcționare a sistemului judiciar iar respingerea cererii de transfer formulată în cauză a fost luată cu respectarea competențelor legale și a principiului proporționalității între interesul public și interesul individual.
Fără a minimaliza circumstanțele de ordin personal expuse de dna. judecător A., se constată că intimatul a avut în vedere la analizarea cererii de transfer criteriile prevăzute de art. 3 din Regulament, raportat la circumstanțele reale și personale existente la data formulării cererii de transfer, marja de apreciere a CSM fiind atributul exclusiv al acestei autorități publice care trebuie să ia măsurile necesare, în raport de atribuțiile stabilite de lege, pentru buna funcționare a sistemului judiciar.
Având în vedere circumstanțele concrete ale cauzei se constată că hotărârile contestate sunt legale nefiind identificate motive de nelegalitate formale sau elemente din care să rezulte că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat ori s-a îndepărtat de la scopul legii.
De asemenea, în exercitarea dreptului de apreciere în raport de circumstanțele profesionale și personale ale dnei. judecător A. se constată că dreptul de apreciere a fost exercitat în limitele permise de lege, fără a se constata existența unui exces de putere în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.
În consecință, pentru considerentele expuse, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004 republicată, va respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 457 pronunțată la data de 25 aprilie 2017 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și împotriva Hotărârii nr. 79 pronunțată la data de 9 februarie 2017 de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 457 pronunțată la data de 25 aprilie 2017 de Plenul Consiliului Superior al Magistraturii și împotriva Hotărârii nr. 79 pronunțată la data de 09 februarie 2017 de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 08 noiembrie 2017.