ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3463/2015

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Hotărârea pronunțată de instanța de fond

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, la data 2 octombrie 2013, reclamantul Ministerul Economiei a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. 2 din încheierea nr. 101 din 12 septembrie 2013 până la soluționarea definitivă și irevocabilă a prezentei cauze, anularea parțială a încheierii nr. 101 din 12 septembrie 2013 în ceea ce privește pct. 2 și a Deciziei nr. 22 din 08 iulie 2013 emise de Departamentul IV al Curții de Conturi și a actelor anterioare acestora.

Prin sentința civilă nr. 1150 din 8 aprilie 2014, Curtea a admis excepția lipsei de interes cu privire la cererea de suspendare a executării încheierii nr. x din 12 septembrie 2013 emise de pârâtă și, în consecință, a respins această cerere ca lipsită de interes, în rest respingând acțiunea reclamantului, ca neîntemeiată.

Reclamantul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului (prin reorganizarea Ministerul Economiei, conf. O.U.G. nr. 86/2014), criticând ca nelegală și netemeinică hotărârea instanței de fond, a formulat recurs, solicitând casarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. 2 din încheierea nr. 101 din 12 septembrie 2013 până la soluționarea definitivă a cauzei și în sensul anulării parțiale a încheierii nr. 101 din 12 septembrie 2013 în ceea ce privește pct. 2 precum și a Deciziei nr. 22 din 08 iulie 2013.

În finalul cererii de recurs, a solicitat casarea hotărârii și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

2.1. Motivele de casare

Recurentul-pârât a invocat motivele de casare prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei și, respectiv, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

2.2. Principalele argumente invocate

După ce prezintă situația de fapt, susține recurentul, la un prim motiv de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 6 C. proc. civ., că sentința instanței de fond nu cuprinde motivele pe care se întemeiază, respectiv cuprinde motive contradictorii.

Astfel, apreciază că prima instanță a înlăturat argumentele sale fără a prezenta considerentele care au format convingerea proprie și fără a face trimitere la probele administrate în cauză.

Totodată, a susținut recurentul reclamant că instanța de fond s-a limitat la a formula, pentru fiecare măsură cuprinsă în decizia nr. 22, o motivare care nu face trimitere la normele juridice aplicabile la situația de fapt stabilită, fiind încălcate prevederile art. 425 noul C. proc. civ.

Se mai arată în dezvoltarea acestui motiv de casare că hotărârea atacată cuprinde considerente contradictorii în ceea ce privește nerespectarea dispozițiilor pct. 177, pct. 178 și pct. 179 din Regulamentul aprobat prin H.G. nr. 130/2010, fiind făcute trimiteri punctuale la argumentele prezentate la pagina 44 din hotărâre.

În privința celui de-al doilea motiv de recurs, întemeiat pe prevederile art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., se arată că instanța de fond a aplicat greșit normele de drept material atunci când a arătat că "departamentul IV, pentru valorificarea constatărilor înscrise în procesul-verbal de constatare nr. x din 07 iunie 2013, a emis o nouă decizie, respectiv a emis decizia nr. 22 din 08 iulie 2013, prin care nu au fost reluate măsurile din decizia nr. 21/2012, ci a dispus conducerii Ministerului Economiei să dispună măsuri și să urmărească îndeplinirea integrală a măsurilor dispuse prin această decizie și să comunice Curții de Conturi modul de realizare a acestora."

A concluzionat recurentul că decizia nr. 22/2013 reprezintă o reluare a măsurilor cuprinse în decizia nr. 21/2012, că desființarea Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine a avut loc în intervalul de timp cuprins între data începerii acțiunii de control și data emiterii deciziei, astfel că instanța a aplicat greșit normele de drept material, chiar Curtea de Conturi admițând contestația sa pentru o serie de 5 măsuri dar a respins restul contestației, deși argumentele și motivarea erau aceleași și priveau același fond al problemei, respectiv faptul că toate măsurile din Decizia nr. 22 din 08 iulie 2013 instituiau obligații pentru Centrul Roman pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, ca instituție care funcționează în mod distinct.

Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la filele 34-80 din dosar, intimata pârâtă Curtea de Conturi a României a solicitat respingerea ca nefondată a cererii de recurs, menținerea ca legală și temeinică a sentinței civile nr. 1150 din 08 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București.

În privința cererii de suspendare a executării punctului 2 din încheierea nr. 101/2013, a susținut intimata că în mod corect prima instanță a pronunțat soluția de respingere a cererii ca fiind lipsită de interes, cât timp măsurile dispuse prin decizia nr. 22/2013 trebuie aduse la îndeplinire de către recurent.

În subsidiar a solicitat să se constate că nu sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 14 din legea nr. 554/2004, referitoare la existența unui caz bune justificat și la paguba iminentă.

În privința cererii de anulare soluționate de prima instanță, intimata pârâtă Curtea de Conturi a României a precizat că întreaga argumentare a recursului se bazează pe intervenția unei noi legi, arătând astfel că, începând cu data de 20.02.2013, conform prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 96/2012, coroborate cu art. 15 din H.G. nr. 47/2013, s-a desființat CRPCIS, entitatea verificată în cauză de către Curtea de Conturi a României.

În accepțiunea intimatei pârâte, conform prevederilor art. 15 din H.G. nr. 47/2013, patrimoniul Ministerului Economiei se constituie prin preluarea parțială a patrimoniului Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, pe bază de protocol de predare primire ce se va încheia în termen de 15 zile de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, astfel că măsurile dispuse prin actul contestat nu au rămas fără obiect.

În continuare, analizând punctual fiecare măsură dispusă prin decizia nr. 22/2013, intimata pârâtă a reluat argumentele expuse în cuprinsul întâmpinării depuse în cursul judecății la prima instanță, argumente avute în vedere de judecătorul fondului la pronunțarea soluției recurate.

În esență, a susținut intimata pârâtă că Decizia nr. 22/2013 se referă la activități preluate de către Ministerul Economiei de la CRPCIS, nefiind aplicabile prevederile pct. 177, 178 și 179 din Regulamentul de organizare și funcționare a Curții de Conturi, noua decizie fiind emisă în urma întocmirii procesului-verbal de constatare nr. x din 07 iunie 2013, având ca obiectiv verificarea modului de îndeplinire de către recurentul reclamant a măsurilor care erau în sarcina sa în urma preluării atribuțiilor de la instituția auditată în cursul anului 2012.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 18.02.2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din data de 27 mai 2015 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

4.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția instanței de recurs.

Recursul declarat în cauză de către recurentul pârât Ministerul Economiei, examinat prin raportare la prevederile art. 488 pct. 6 și 8 noul C. proc. civ., este nefondat pentru următoarele considerente:

4.2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

În referire la soluția pronunțată de prima instanță asupra cererii de suspendare a executării măsurilor dispuse la pct. 2 din încheierea nr. 101 din 12 septembrie 2013 se observă că, deși s-a solicitat reformarea acestei soluții, nu s-au formulat critici care să vizeze dezlegarea dată acestui capăt de cerere din acțiunea de fond.

Având în vedere că momentul procedural până la care ar fi putut interveni o suspendare a executării unor acte administrative este cel al pronunțării prezentei decizii, recurentul reclamant a optat pentru formularea unor critici doar asupra fondului, nemaiavând importanță practică petitul separat referitor la suspendarea executării măsurilor dispuse la pct. 2 al încheierii nr. 102/2013 a curții de Conturi a României.

În analiza motivului de casare reglementat la art. 488, pct. 6 noul C. proc. civ., se constată că hotărârea judecătorească supusă recursului a fost criticată pentru existența unor motive contradictorii în cuprinsul său.

Potrivit prevederilor art. 425 alin. (1) lit. b) noul C. proc. civ., "hotărârea va cuprinde considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Recurentul reclamant a arătat în cererea sa de chemare în judecată care sunt criticile aduse punctual fiecărei măsuri cuprinse în decizia nr. 22/2013, în cadrul căreia s-a analizat modalitatea de aducere la îndeplinire a măsurilor impuse inițial prin decizia nr. 21/2012.

În vederea clarificării aspectelor menționate în cererea de chemare în judecată, judecătorul primei instanțe a arătat care sunt argumentele sale pentru fiecare dintre aceste măsuri pentru care s-a reținut că nu au fost îndeplinite în totalitate, fundamentând astfel soluția de menținerea a Deciziei nr. 22 din 08 iulie 2013 emisă de departamentul IV al Curții de Conturi a României ca fiind legală.

Urmărind modalitatea de examinare a situației de fapt relevate în fiecare dintre măsurile prevăzute în Decizia nr. 22 din 08 iulie 2013, prima instanță a arătat care sunt argumentele pentru care reclamantul Ministerul Economiei a considerat că nu poate fi ținut responsabil de îndeplinirea măsurilor stabilite anterior prin Decizia nr. 21 din 31 august 2012, expunând apoi argumentele sale în justificarea soluției de respingere a susținerilor titularului acțiunii de fond.

Trimiterile recurentului reclamant la anumite paragrafe din cuprinsul hotărârii atacate, generic indicate prin arătarea paginilor la care s-ar regăsi o motivare contradictorie a instanței de fond, nu se confirmă a fi reale, existând pentru fiecare dintre măsurile examinate argumente proprii ale judecătorului cauzei, expuse cu luarea în considerare a susținerilor exprimate în cererea de chemare în judecată.

Un alt aspect care, în opinia recurentului reclamant justifică teza privind contradictorialitatea motivelor cuprinse în hotărârea atacată, este cel referitor la nerespectarea dispozițiilor pct. 177, pct. 178 și pct. 179 din Regulament.

Instanța de fond a arătat că prin cererea de chemare în judecată s-a susținut nerespectarea dispozițiilor anterior citate la emiterea deciziei contestate (decizia nr. 22 din 08 iulie 2013), considerând însă că acest motiv de nelegalitate al reclamantului este unul neîntemeiat, întrucât prevederile pct. 177. 178 și 179 din Regulamentul publicat în M. Of. nr. 832 din 31 decembrie 2010 nu sunt aplicabile acțiunii de control care a determinat emiterea deciziei nr. 22 din 08 iulie 2013.

Așadar, aserțiunile recurentului reclamant vizând o contradicție a motivelor de fapt care au determinat pronunțarea soluției atacate în prezenta cale de atac sunt lipsite de consistență, având un caracter formal, fapt pentru care Înalta Curte reține caracterul neîntemeiat al motivului de casare prevăzut de art. 488 pct. 6 noul C. proc. civ.

În privința celui de-al doilea motiv de casare, reglementat de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., referitor la "încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material", recurentul reclamant, fără a indica textele de drept material ce au determinat, în opinia sa, pronunțarea unei soluții eronate, indică un paragraf al hotărârii atacate în cuprinsul căruia instanța de fond a arătat că "decizia nr. 22 din 08 iulie 2013 reprezintă o nouă decizie, prin care nu au fost reluate măsurile din decizia nr. 21/2012, ci s-a dispus conducerii Ministerului Economiei să dispună măsuri și să urmărească îndeplinirea integrală a măsurilor dispuse prin această decizie și să comunice Curții de Conturi modul de realizare a acestora."

Susținerile recurentului reclamant sunt în sensul ideii că noua decizie, cu nr. 22 din 08 iulie 2013, nu reprezintă altceva decât o reluare a măsurilor cuprinse în decizia nr. 21/2012, ce a fost emisă pentru o altă persoană juridică auditată, nefiindu-i astfel opozabilă.

Din această perspectivă a invocat recurentul reclamant motivul de casare prevăzut de art. 488, pct. 8 noul C. proc. civ., arătând că erau aplicabile prevederile art. 177, 178 și 179 din Regulamentul Curții de Conturi, nu cele ale art. 234 din același Regulament.

În fapt, prin Decizia nr. 21 din 31 august 2012 a Curții de Conturi s-au stabilit în sarcina instituției publice auditate - Centrul Român pentru promovarea Comerțului și Investițiilor Străine (denumit în continuare CRPCIS) - o serie de măsuri (1-21) de remediere a deficiențelor constatate în exercițiul bugetar aferent anului 2011, pentru măsurile de la pct. I.1, I.2, I.3, I.6, I.8 stabilindu-se termen permanent pentru remedierea deficiențelor constatate, iar pentru celelalte măsuri s-a fixat termenul de 30.11.2012.

Prin procesul-verbal de constatare nr. x din 07 iunie 2013, emis ca urmare a acțiunii de "verificare a modului de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 21/2012", au fost consemnate modalitatea în care s-au îndeplinit parțial măsurile de la punctele I.1, I.3-I.8, II.9, II.10, II.12, II.14, II.17 și neaducerea la îndeplinire a măsurilor cuprinse la punctele I.2, II.19, II.13, II.15, II.18, II.19, II.20, II.21 din respectiva decizie.

Potrivit prevederilor art. 4 din O.U.G. nr. 96/2012, "(1) se înființează Ministerul Economiei prin reorganizarea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri și prin preluarea activităților și a structurilor specializate…din domeniul activităților de promovare a comerțului exterior de la Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, instituție publică cu personalitate juridică, din subordinea Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri.

(2) La data intrării în vigoare a hotărârii Guvernului privind organizarea și funcționarea Ministerului Economiei se desființează Centrul Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine."

La momentul înființării Ministerului Economiei, prin H.G. nr. 47/2013, în vigoare de la data de 20.02.2013, patrimoniul noii instituții juridice s-a constituit, conform articolului 15, "prin preluarea patrimoniului Ministerului Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri, Agenției pentru Implementarea Proiectelor și Programelor pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii și Agenției Române pentru Dezvoltare Durabilă a Zonelor Industriale și prin preluarea parțială a patrimoniului Centrului Român pentru Promovarea Comerțului și Investițiilor Străine, pe baza protocolului de predare-preluare ce se va încheia în termen de 15 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri."

Dată fiind această transmitere parțială a patrimoniului de la fostul CRPCIS către recurentul reclamant, fiind inserată în protocolul de predare primire din 25.03.2013 anexa 11 referitoare la ultimul raport al Curții de Conturi asupra execuției bugetare aferent anului 2011, la momentul efectuării de verificări asupra modalității de aducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 21 din 31 august 2012 s-a efectuat controlul asupra continuatorului de drept al activităților de promovare a comerțului exterior, actualul recurent Ministerul Economiei.

În aplicarea prevederilor art. 234 din Regulament (aprobat prin Hot. nr. 130/2010 a Plenului Curții de Conturi), constatările procesului-verbal nr. x din 07 iunie 2013 au justificat emiterea unei noi decizii care să cuprindă măsurile ce se impuneau a fi luate pentru înlăturarea erorilor/abaterilor de la legalitate și regularitate, decizie contestată în cauza de față.

Este evidentă, în acest context factual, distincția corect făcută de judecătorul primei instanțe, între măsurile cuprinse inițial în decizia nr. 21/2012, impuse în sarcina CRPCIS, și decizia ulterioară, care a analizat deficiențele și abaterile de la legalitate rezultate din neaducerea la îndeplinire, de către Ministerul Economiei, a măsurilor date în atribuțiile sale, asumate prin preluarea în protocolul din 25.03.2013 a actului de control ce s-a finalizat prin decizia nr. 21/2012.

În sprijinul aceluiași raționament este și modalitatea în care a fost soluționată contestația formulată de Ministerul Economiei asupra Deciziei nr. 22/2013, soluția de admitere parțială a acestei căi de atac în procedura administrativ jurisdicțională fiind justificată de faptul că măsurile cuprinse la pct. I.3, I.4, I.5, I.7 și I.8 vizau "organizarea, implementarea și menținerea sistemelor de management și control intern", "organizarea și exercitarea controlului financiar preventiv", "organizarea și exercitarea activității de audit public intern", "înființarea și funcționarea rețelei proprii de reprezentanțe teritoriale" și "organizarea și efectuarea inventarierii patrimoniului".

Toate aceste măsuri, fiind destinate organizării proprii și bunei funcționări, conform legii, a fostei structuri desființate, CRPCIS, este evident că nu mai puteau fi aduse la îndeplinire, fiind necesar a se reorganiza întreaga activitate a ministerului după intrarea în vigoare a H.G. nr. 47/2013.

Prin urmare, criticile recurentului reclamant vizând încălcarea sau aplicarea greșită a legii de către judecătorul primei instanțe, circumscrise motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 noul C. proc. civ., sunt neîntemeiate, soluția atacată fiind una legală și temeinică.

4.2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în raport de dispozițiile art. 496 alin. (1) noul C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca neîntemeiat recursul declarat de Ministerul Economiei împotriva sentinței civile nr. 1150 din 08 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII a de contencios administrativ și fiscal, pe care o va menține astfel cum a fost pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului (prin reorganizarea Ministerul Economiei, conf. O.U.G. nr. 86/2014) împotriva sentinței civile nr. 1150 din 8 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 noiembrie 2015.