ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2380/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.11.2014, reclamantul Ministerul Economiei Comerțului și Turismului a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României-Departamentul IV:

- anularea parțială a încheierii nr. 124/14.10.2014;

- suspendarea executării și anularea în parte a deciziei nr. 31/11.08.2014, respectiv în ceea ce privește măsurile dispuse la pct. 1.8,11.10 (nemenționată expres în petit, dar contestată pe larg la pct. II din considerentele acțiunii), 11.11,11.12,11.13 (din eroare în acțiune s-a menționat pct. 11.14), 11.15,11.18 și 11.19.

Prin sentința nr. 784 din 19 martie 2015, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal:

- a respins cererea de suspendare ca neîntemeiată;

- a respins acțiunea în anulare formulată de reclamantul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, în contradictoriu cu pârâta Curtea de Conturi a României, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul Ministerul Economiei Comerțului și Turismului (reorganizat succesiv prin O.U.G. nr. 186/2014, O.U.G. nr. 55/2015 și O.U.G. nr. 1/2017) solicitând casarea hotărârii, în sensul admiterii cererii de suspendare/anulare, astfel cum a fost formulată, pentru motive pe care le-a încadrat în prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Criticile recurentului-reclamant au vizat, în principal, următoarele aspecte:

- hotărârea recurată a fost dată cu interpretarea greșită a dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, în cauză fiind îndeplinite cumulativ cele două condiții, respectiv cazul bine justificat și paguba iminentă;

- prima instanță a înlăturat argumentele recurentului fără a prezenta considerentele care au format convingerea proprie, limitându-se la preluarea argumentelor autorității intimate;

- cu referire la măsurile dispuse la pct. I.8, II.18, II.19, în mod eronat instanța de fond a reținut obligația recurentului-reclamant pentru aducerea la îndeplinire a măsurilor respective, în condițiile în care acestea vizează măsuri dispuse prin acte administrative anterioare în sarcina unei alte instituții, respectiv Ministerul Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, cu atât mai mult cu cât conform protocolului de predare primire din 25.03.2015, entitatea nou înființată a preluat decizia nr. 31/2014 a Curții de Conturi în vederea îndeplinirii măsurilor pentru domeniile de activitate ce intră în sfera de responsabilitate a acestei autorități publice;

- în privința măsurii dispusă la pct. II.10, instanța de fond a ignorat dispozițiile cuprinse în Normele metodologice de aplicare a H.G. nr. 643/1999 care au reglementat cheltuielile de personal necesare desfășurării activității pe perioada de sistare a lucrărilor de pe șantierul Krivoi Rog, fiind reglementată astfel decontarea cheltuielilor de gestiune, administrația, iar faptul că aceste servicii au fost prestate prin intermediul unor contracte de prestări servicii încheiate de către A. cu alte societăți reprezintă o dovadă a utilizării eficiente a fondurilor publice;

- referitor la măsura dispusă la pct. II.11 privind acordarea de ajutoare de minimis unor agenți economici care nu îndeplineau condițiile de eligibilitate, în mod greșit instanța de fond a apreciat întemeiată constatarea Curții de Conturi, în condițiile în care, deși produsele promovate la export de către cele două societăți se încadrau în același brand, erau de categorii diferite, respectiv una promova rochii de seară, iar alta rochii de mireasă;

- în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.12 privind nerespectarea caietului de sarcini și efectuarea de plăți în sumă de 272.239 RON pentru servicii transport, publicitate și amenajare stand achiziționate la prețuri supraevaluate, în mod greșit judecătorul fondului a constatat legalitatea măsurii, în condițiile în care firma organizatoare S.C. Olimpic Internațional Turism S.R.L. a respectat condițiile impuse prin documentațiile de atribuire și specificațiile tehnic elaborate cu ocazia organizării celor trei proceduri de selecție și și-a îndeplinit toate obligațiile asumate, atât prin ofertele financiare depuse, cât și prin contractele de prestări servicii încheiate în urma celor trei proceduri de atribuire;

- referitor la măsura dispusă la pct. II.13, instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002, întrucât cheltuielile decontate s-au încadrat în valoarea maximă admisă pe destinația aprobată;

- în ceea ce privește măsura dispusă la pct. II.15 prin care s-a reținut acceptarea la plată a unor servicii de două ori, instanța de fond nu a avut în vedere înscrisurile prezentate de către recurenta-reclamantă care fac dovada plăților efectuate pentru amenajarea/organizarea pavilionului României la târgul internațional B. de la Doha, Qatar, furnizarea serviciului de asistență tehnică și serviciul de transport mostre.

Prin întâmpinarea depusă la dosar la data de 11.07.2016, intimata Curtea de Conturi a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând coordonatele esențiale ale cauzei.

În esență, în privința cererii de suspendare a arătat că nu sunt îndeplinite condițiile cumulative prevăzute de lege care să justifice suspendarea executării actelor administrative contestate.

Sub aspectul acțiunii în anulare, analizând punctual fiecare măsură contestată de către recurenta-reclamantă, a concluzionat că judecătorul fondului a examinat cauza sub toate aspectele, motivarea fiind dată în concordanță cu dispozițiile legale incidente și probele administrate în cauză.

Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză, conform dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ. a fost analizat în ședința completului de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 27.04.2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Prin încheierea din data de 15 iunie 2017, completul de filtru a constatat că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ. și a fixat termen de judecată în ședință publică.

Având în vedere actele normative privind reorganizarea administrației publice centrale adoptate ulterior declarării recursului, respectiv O.U.G. nr. 55/2015, O.U.G. nr. 1/2017, H.G. nr. 23/2017 și H.G. nr. 27/2017, în ședința publică de la 19.10.2017, Înalta Curte a dispus introducerea în cauză în calitate de recurent-reclamant a Ministerului pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat (prin preluarea activității și a structurilor din domeniul întreprinderilor mici și mijlocii, mediului de afaceri, comerțului, antreprenoriatului și investițiilor străine de la Ministerul Economiei, Comerțului și Relațiilor cu Mediul de Afaceri, în temeiul art. 6 din O.U.G. nr. 1/2017) și Ministerului Energiei (prin reorganizarea Ministerului Energiei, Întreprinderilor Mici și Mijlocii și Mediului de Afaceri, în temeiul art. 3 din O.U.G. nr. 55/2015), persoane juridice care s-au subrogat parțial în drepturile și obligațiile Ministerului Economiei, reorganizat în temeiul art. 7 din O.U.G. nr. 1/2017, în domeniul comerț și domeniul energetic.

Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Recurentul-reclamant a investit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 228 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea activităților specifice Curții de Conturi, precum și valorificarea actelor rezultate din aceste activități aprobat prin Hotărârea Plenului Curții de Conturi nr. 130/2010, cu o acțiune în anularea parțială a încheierii nr. 124/14.10.2014 prin care Comisia de soluționare a contestațiilor din cadrul Curții de Conturi a respins ca nefondată contestația formulată împotriva deciziei nr. 31/11.08.2014 emisă în baza procesului-verbal de constatare nr. x/18.07.2014 anexă la raportul de audit financiar nr. 42109/18.07.2014 încheiate în urma acțiunii "Auditul financiar asupra contului de execuție a bugetului de stat pe anul 2013" la Ministerul Economiei.

Criticile recurentului-reclamant au vizat măsurile dispuse la pct. I.8, II.10, II.11, II.12, II.13, II.15, II.18 și II.19 din decizia nr. 31/11.08.2014 cu referire la următoarele aspecte:

- aducerea la îndeplinire a măsurilor dispuse la pct. I.1-11 din decizia nr. 25/14.08.2013 (pct. (I.8);

- dispunerea de măsuri și extinderea verificărilor cu privire la cheltuielile angajate în anul 2013 pentru antreprenorul A. și identificarea și a altor cazuri de cheltuieli angajate pentru activități neprevăzute a se desfășura la Krivoi Rog - Ucraina, în conformitate cu prevederile H.G. nr. 643/1999 privind modul de decontare a cheltuielilor efectuate de antreprenorii români pe perioada de sistare a lucrărilor de construcții-montaj la Combinatul C. de la Krivoi Rog (pct. II.10);

- dispunerea de măsuri și intrarea în legalitate în ceea de privește efectuarea de plăți fără bază legală, prin acordarea de ajutoare de minimis în sumă de 170.298 RON unor entități care nu îndeplinesc condițiile legale de participare la târguri și misiuni economice internaționale, cu finanțare de la bugetul de stat (pct. II.11);

- dispunerea de măsuri și intrarea în legalitate în ceea ce privește nerespectarea cerințelor stabilite prin caietele de sarcini, respectiv subcontractarea serviciilor de către societățile organizatoare, precum și efectuarea de plăți în sumă de 272.239 RON pentru cheltuieli cu servicii de transport, publicitate, amenajare stand, achiziționate la prețuri supraevaluate (pct. II.12);

- dispunerea de măsuri și intrarea în legalitate în ceea ce privește efectuarea de plăți în sumă de 124.178 RON pentru servicii de amenajare stand pentru organizarea participării agenților economici la târgul internațional "TRANOI" de la Paris, achiziționate la prețuri mai mari decât cele contractuale (pct. II.13);

- dispunerea măsurilor și intrarea în legalitate cu privire la plățile efectuate în sumă de 56.000 RON, prin acceptarea la plată a unor servicii de două ori, pentru organizarea participării agenților economici la târgul internațional "B." de la Doha (pct. II.15);

- urmărirea îndeplinirii măsurilor dispuse la pct. II.12, II.13 din decizia nr. 25/14.08.2013, respectiv la pct. II.1 din decizia nr. 22/8.07.2013 (pct. II.18 și 19 din decizia contestată).

Soluția instanței de fond care a constat că actele contestate sunt legale și, pe cale de consecință, a respins ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată după o analiză detaliată a argumentelor de fapt și de drept invocate de părți este însușită și de instanța de control judiciar.

Răspunzând punctual criticilor formulate în recurs, Înalta Curte reține următoarele:

Criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., sunt nefondate, întrucât, din considerentele hotărârii recurate, rezultă că instanța de fond a examinat în profunzime și sistematizat cererile și susținerile părților, temeiurile de drept aplicabile și împrejurările de fapt care au constituit situația premisă a declanșării mecanismului judiciar.

În lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, examinarea efectivă a tuturor motivelor și apărărilor invocate de părți, ca o garanție a dreptului la un proces echitabil, nu implică obligația instanței de a da un răspuns detaliat fiecărui argument, întinderea obligației fiind variabilă, în funcție de natura hotărâri și de circumstanțele fiecărei cauze, cu luarea în considerare a pertinenței, clarității, relevanței în economia litigiului și fundamentării respectivelor motive.

În speță, în vederea clarificării aspectelor în dispută, judecătorul fondului a arătat care sunt argumentele sale pentru fiecare categorie de măsuri contestată, fundamentând astfel soluția de menținere a deciziei nr. 31/11.08.2014 emisă de Departamentul IV al Curții de Conturi a României ca fiind legală.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., criticile de nelegalitate au vizat aplicarea sau interpretarea greșită a dispozițiilor legale incidente fiecărei categorii de abateri reținute de autoritatea intimată.

Astfel, în privința măsurilor dispuse la pct. I.8, II.18 și II.19 care vizează aducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse prin alte decizii ale autorității intimate, respectiv decizia nr. 25/14.08.2013 și decizia nr. 22/8.07.2013, în raport de limitele controlului de legalitate, în mod corect judecătorul fondului și-a limitat analiza la motivele de legalitate care puteau face obiectul controlului judiciar.

Aceasta întrucât, împotriva deciziei nr. 25/14.08.2013, recurenta-reclamantă nu a formulat contestație administrativă, iar demersul judiciar care a vizat decizia nr. 22/8.07.2013 s-a finalizat în mod definitiv, prin decizia 3463/4.11.2015, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal respingând recursul declarat de recurentul Ministerul Economiei împotriva sentinței civile nr. 1150/8.04.2014, menținându-se ca legale măsurile dispuse prin decizia nr. 22/8.07.2013.

Susținerile recurentului-pârât în sensul că măsurile respective vizează domeniul energetic, iar nu cel economic nu pot avea finalitatea invocată prin motivele de recurs, întrucât misiunea de audit desfășurată de Curtea de Conturi a vizat Ministerul Economiei iar măsurile dispuse la pct. I.8, II.18 și II.19 vizează aducerea la îndeplinire a unor măsuri dispuse prin decizii anterioare care nu au fost aduse la îndeplinire de către Ministerul Economiei.

Astfel, măsura dispusă la pct. I.8 în sarcina Ministerului Economiei, în temeiul prevederilor art. 43 din Legea nr. 94/1992, pentru înlăturarea neregulilor financiar-contabile vizează intrarea în legalitate privind reevaluarea activelor fixe (clădiri și terenuri) corporale evidențiate în patrimoniu precum și celor date în administrarea entității aflate în subordinea/sub autoritatea sa, respectiva deficiență fiind consemnată în Procesul-verbal de constatare nr. x din 20.07.2012 încheiat în urma acțiunii "Auditul financiar asupra contului anual de execuție a bugetului de stat pentru anul 2011" la Ministerul Economiei, Comerțului și Mediului de Afaceri în baza căruia a fost emisă decizia nr. 20/17.08.2012 și reluată în cuprinsul deciziei nr. 25/14.08.2013, respectiv nr. 31/11.08.2014.

Tot astfel, măsurile dispuse la pct. II.18 și II.19 din decizia nr. 31/2014 vizează măsuri dispuse în sarcina recurentului-reclamant cu ocazia altor misiuni de audit și neaduse la îndeplinire, deși conducerea Ministerului Economiei avea obligația de ducere la îndeplinire a măsurilor respective astfel cum se prevede expres în cuprinsul dispozițiilor art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 și pct. 32 lit. d) din Regulament.

Împrejurarea că ulterior încheierii misiunii de audit a avut loc reorganizarea recurentului-reclamant nu prezintă relevanță în cauză, întrucât deficiențele constatate de către Curtea de Conturi au fost anterioare reorganizării instituției.

Faptul că la data de 18.07.2013 s-a încheiat între Ministerul Economiei și Departamentul pentru Energie un protocol de predare-primire, iar la data de 24.02.2017 s-a încheiat un alt protocol între Ministerul Economiei, Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat și Ministerul Turismului nu are nici un efect asupra obligațiilor ce incumbă recurentului-reclamant în temeiul art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992.

Referitor la măsurile dispuse la pct. II.10 care vizează efectuarea de plăți în sumă de 16.800 RON fără bază legală, Înalta Curte reține că, în mod corect instanța de fond, în raport de dispozițiile art. 22 alin. (1) și (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice și art. 1 din H.G. nr. 642/1999 privind modul de decontare a cheltuielilor efectuate de antreprenorii români pe perioada de sistare a lucrărilor de construcții montaj la combinatul C. de la Krivoi Rog Ucraina, a concluzionat că serviciile juridice și cele de natură financiar-contabilă nu se regăsesc printre activitățile finanțate din fonduri alocate de la bugetul de stat.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul că cele două categorii de cheltuieli sunt prevăzute prin normele de aplicare a H.G. nr. 643/1999 nu pot fi primite, întrucât categoriile de cheltuieli și modul de decontare sunt reglementate prin art. 1 din H.G. nr. 643/1999 care nu menționează și cheltuieli de natura celor decontate de recurentul-reclamant, rolul normelor de aplicare fiind de explicare în detaliu a modului de aplicare a actului normativ, iar nu de adăugare la acesta.

Astfel, conform art. 1 din H.G. nr. 643/1999 "Antreprenorii români "D." - S.A., "A. - S.A. și "E." - S.A., pe perioada de sistare a lucrărilor de construcții-montaj la Combinatul C. de la Krivoi Rog - Ucraina și până la reluarea activității pe șantier, vor asigura:

- paza și siguranța obiectivelor și instalațiilor la obiectele de bază realizate de partea română;

- paza și siguranța depozitelor de materiale și utilaje tehnologice existente în stoc;

- paza, siguranța și menținerea în funcțiune a spațiilor de cazare, cantinelor, centralelor termice, instalațiilor de apă, canalizare și de gaze pentru celelalte obiecte ale organizării de șantier;

- întreținerea în stare de funcționare a stațiilor și substațiilor electrice și a stațiilor de pompare-drenaj;

- execuția unor lucrări de întreținere la utilajele și instalațiile tehnologice montate ale Complexului 1 de pornire, în vederea menținerii acestora în stare de fiabilitate;

- intervenții la obiectele și instalațiile date în exploatare și aflate în perioada de garanție;

- reexportul unei părți din baza materială a antreprenorilor români pentru a o folosi la alte lucrări. Activitățile sus-menționate, precum și numărul de personal necesar realizării acestora se aprobă de către ordonatorii de credite - Ministerul Lucrărilor Publice și Amenajării Teritoriului și Ministerul Industriei și Comerțului, împreună cu D. S.A., A. S.A. și E. S.A."

Așa fiind, în mod corect instanța de fond a validat constatarea auditorilor publici externi în sensul că, potrivit dispozițiilor legale incidente, finanțarea cheltuielilor pentru serviciile juridice și serviciile de natură financiar-contabilă nu era posibilă din cheltuieli bugetare alocate Ministerului Economiei.

Nefondate sunt și criticile referitoare la constatarea Curții de Conturi cu privire la acordarea de ajutor de minimis unor agenți economici care nu îndeplineau condițiile de eligibilitate pentru participarea la târguri și misiuni economice internaționale (măsură dispusă la pct. II.11 decizie) întrucât recurentul-reclamant, în calitate de derulator al Programului de promovare a exportului nu a respectat obligația de a angaja și efectua cheltuieli pentru participarea agenților economici la târguri și expoziții internaționale cu respectarea condițiilor eligibilitate prevăzute de legislația în vigoare.

Astfel, condițiile de eligibilitate pe care trebuie să le îndeplinească un operator economic, pentru a beneficia de măsurile de ajutor de stat, sunt reglementate de prevederile art. 3 alin. (1) și art. 9 din Anexa la H.G. nr. 296/2007 privind aprobarea Mecanismelor de derulare a acțiunilor din Programul de promovare a exportului, administrat de Ministerul Economiei și Comerțului, art. 7 din OME nr. 1609/2007 și cele ale art. 7 din Anexa 1 la OME nr. 1124/2010, privind modificarea ordinului ministrului economiei și comerțului nr. 1.609/2007 pentru aprobarea instituirii schemelor de ajutor de minimis pentru acțiunile de promovare a exportului privind participarea la târguri și expoziții internaționale în străinătate, organizarea de misiuni economice și acțiuni de promovare a exportului în străinătate și realizarea de studii de piață și pe produse, inclusiv pentru obiective complexe, acestea constând în: existența în obiectul lor de activitate a operațiunii de export; nomenclatorul de export corespunde cu profilul târgului la care se solicită participarea; produsele sunt de concepție și/sau marcă proprie, de calitate și cu valoare adăugată ridicată.

În speță, în baza procesului-verbal din data de 14.03.2013, în vederea participării operatorilor economici la târgul internațional "Barcelona Bridal Week/Novia Espana Pasarela Gaudi", de la Barcelona desfășurat în perioada 03.05.2013-5.05.2013, recurentul-reclamant a acceptat acordarea unui ajutor de minimis în sumă estimată de 56.604 RON pentru participarea la eveniment a două societăți - S.C. F. S.R.L. și S.C. J. S.R.L. - în condițiile în care ambele societăți comercializează produse sub aceeași marcă/brand, respectiv F.

Având în vedere că una dintre condițiile de eligibilitate pe care operatorii economici trebuiau să o îndeplinească viza ca produsele să fie de concepție și/sau marcă proprie, iar în catalogul târgului a fost înscris brandul "F." ca aparținând S.C. F. S.R.L., este evidentă concluzia că pentru participarea la același târg a firmei S.C. J. S.R.L. au fost efectuate în mod nelegal cheltuieli în sumă de 56.604 RON.

Referitor la nerespectarea cerințelor stabilite prin caietele de sarcini, respectiv necontractarea lucrărilor de către societatea organizatoare și efectuarea de plăți pentru cheltuielile cu servicii transport, publicitate și amenajare stand achiziționate la prețuri supraevaluate (măsură dispusă la pct. II.12) judecătorul fondului a interpretat și aplicat corect dispozițiile art. 2 alin. (2) din Anexa la H.G. nr. 926/2007; art. 2 alin. (2) din H.G. nr. 296/2007 privind aprobarea Mecanismelor de derulare a acțiunilor din Programul de promovare a exportului, administrat de Ministerul Economiei și comerțului; art. 22 alin. (2) lit. c) din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice; art. 6 alin. (2) din Legea contabilității nr. 82/1991; art. 5 alin. (1), art. 10 alin. (4) O.G. nr. 119/999 privind controlul intern și controlul financiar preventive; pct. 3.3. din Anexa la OMFP nr. 522/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice generale referitoare la exercitarea controlului financiar preventiv, consecința acestor abateri constând în efectuarea de plăți în sumă estimată de 272.239 RON, pentru cheltuieli (cu servicii de transport, publicitate, amenajare stand), achiziționate la prețuri supraevaluate.

Din cuprinsul actelor administrative contestate rezultă că recurentul-reclamant a încheiat cu S.C. Olimpic International Turism S.R.L. București, în calitate de societate organizatoare de târguri și expoziții internaționale, contractele nr. x/19.03.2013, nr. x/6.02.2013, nr. x/19.02.2013, nr. 4/18.01.2013 în baza cărora societatea organizatoare, fără a ține seama de cerințele caietelor de sarcini, a subcontractat servicii în valoare de 789.566 RON firmelor S.C. G. S.R.L. (273.000 RON) și S.C. K. S.R.L. (516.566 RON) care aveau asociat comun.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul că firma organizatoare nu a subcontractat serviciile prestate ci a încheiat contracte cu firme afiliate care au prestat servicii de suport pentru realizarea obiectului contractului nu pot fi primite, întrucât, potrivit pct. B1 din caietul de sarcini anexă la contractele încheiate "Nu se acceptă subcontractarea serviciilor de către societățile organizatoare dacă acestea din urmă au un asociat comun cu ofertantul sau asociații subcontractantului sunt rude sau afini până la gradul al patrulea inclusiv, sau sunt soț/soție."

În ceea ce privește efectuarea de plăți pentru servicii de transport, publicitate, amenajare stand la preturi supraevaluate, în mod corect instanța de fond, luând în considerare constatările auditorilor publici externi din care a rezultat că pentru servicii achiziționate în același an de la același furnizor au fost plătite sume mai mici, a concluzionat că recurentul-reclamant nu a urmărit realizarea unei bune gestiuni financiare în utilizarea fondurilor publice, efectuând cheltuieli de 272.239 RON pentru achiziția a prețuri supraevaluate a serviciilor de transport, publicitate și amenajare stand.

Cu referire la măsura dispusă la pct. II.13 vizând efectuarea de plăți în sumă de 124.718 RON pentru servicii achiziționate la prețuri mai mari decât cele contractate, criticile formulate sunt nefondate, întrucât, în conformitate cu dispozițiile art. 22 din Legea nr. 500/2002 recurentul-reclamant avea obligația de a angaja și utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor și destinațiilor aprobate.

Or, în speță, deși în devizul ofertă care a stat la baza atribuirii contractului nr. x/7.01.2013 a fost prevăzută suma de 4257 RON la capitolul de cheltuieli 1.4. "amenajare standuri", recurentul-reclamant a decontat, în baza facturii nr. x/16.04.2013 emisă de S.C. H. S.A. suma de 131.977 RON, peste suma aprobată prin devizul general.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul că suma decontată s-a încadrat în prevederile contractuale, nedepășind valoarea maximă pe capitolul de cheltuieli în care se încadra nu pot fi primite, întrucât recurentul-reclamant avea obligația de a urmări decontarea cheltuielilor în limita stabilită prin devizul ofertă în baza căruia s-a încheiat contractul.

Referitor la măsurile dispuse la pct. II.15 vizând efectuarea de plăți în sumă de 56.000 RON prin acceptarea la plată a unor servicii de două ori, criticile sunt, de asemenea, nefondate, întrucât, așa cum rezultă din cuprinsul actelor administrative contestate, serviciile de amenajare spațiu expozițional au fost incluse atât în contractul nr. x/18.01.2013 încheiat cu S.C. I. S.R.L., cât și în contractul nr. x/18.01.2013 încheiat cu S.C. K. S.R.L., iar serviciile de asistență tehnică și asigurarea transportului mostrelor pe ruta Doha-Riyadh-București au fost incluse atât în contractul nr. x/18.01.2013, cât și în contractul nr. x/18.01.2013 încheiat cu S.C. G. S.R.L.

Susținerile recurentului-reclamant în sensul că facturile decontate au vizat servicii diferite nu pot fi primite întrucât obiectul celor 3 contracte verificate de către auditorii publici externi s-a suprapus, conducând la o decontare dublă nejustificată, de către autoritatea recurentă.

În fine, și criticile referitore la soluționarea cererii de suspendare a executării actelor administrative contestate sunt apreciat ca nefondate, raționamentul expus în mod convingător de către judecătorul fondului conducând la concluzia neîndeplinirii cumulative a cerințelor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Pentru considerentele arătate, nefiind identificate motive de reformare a sentinței din perspectiva prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte în baza art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge recursul declarat de reclamantul Ministerul Economiei, Comerțului și Turismului, reorganizat succesiv în Ministerul Economiei, Ministerul Energiei și Ministerul pentru Mediul de Afaceri, Comerț și Antreprenoriat împotriva sentinței nr. 784 din 19 martie 2015 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 6 iunie 2018.