ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3343/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3343/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
Prin contestația înregistrată la 30 aprilie 2013 pe rolul Curții de Apel Suceava, Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava a solicitat în contradictoriu cu Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Comisia de soluționare a contestațiilor, anularea Notei Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 95274 din 20 decembrie 2012, transmisă cu adresa din 21 ianuarie 2013 "Notă de propunere spre respingere a pretențiilor beneficiarului și menținerea măsurilor de reducere procentuală", în cuantum de 5% aplicate în procesul de verificare a cererii de rambursare nr. 3 din cadrul contractului de finanțare din 29 octombrie 2010, pentru proiectul "Paștele în Bucovina - Beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava".
Hotărârea Curții de apel
Prin sentința nr. 42 din 28 februarie 2014 Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a admis contestația promovată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului și a anulat Nota Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului nr. 95274 din 20 decembrie 2012.
Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinței a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței și respingerea acțiunii reclamantei.
Ministerul recurent a susținut că reducerea procentuală aplicată în conformitate cu pct. 2.2 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 este legală, întrucât intimata nu a respectat procedura de atribuire a contractului de servicii de publicitate media, declarând câștigătoare o ofertă ce nu a îndeplinit condițiile minime de calificare. Contractul de servicii nr. 3 din 8 noiembrie 2010 încheiat de către ofertantul câștigător cu S.C. A. S.R.L. era expirat la data încheierii actului adițional de prelungire a acestuia; acest procedeu încalcă principiul simetriei actelor juridice și principiile consacrate de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006.
Procedura derulată în recurs
Prin întâmpinarea formulată, intimata Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Intimata a reluat apărările din fața primei instanțe, arătând și că la data încheierii contractului de finanțare, 29.10.2010, era în vigoare O.G. nr. 79/2003, abrogată expres de O.U.G. nr. 66/2011. În raport de dispozițiile art. 15 alin. (2) din Constituție, se impune a se constata că autoritatea contractantă nu poate fi sancționată în temeiul unui act normativ care nu era în vigoare la data derulării procedurii de achiziție publică.
În plus, încadrarea presupuselor încălcări în pct. 2.2. din Anexa nr. 2 la O.U.G. nr. 66/2011 este eronată, pentru că acesta se referă la contractul atribuit în cadrul procedurii contestate și nu la contractul încheiat între terți, anterior procedurii respective.
Prin încheierea Completului de filtru din 20.03.2015 s-a admis în principiu recursul MDRAP, stabilindu-se ca soluționarea căii de atac să se realizeze în condițiile art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
Ulterior, prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 12.06.2015, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. s-a dispus suspendarea judecării recursului până la soluționarea cauzelor C-260/14 și C-261/14 aflate pe rolul CJUE.
Constatându-se să nu mai subzistă temeiurile suspendării, la data de 7.07.2016 s-a dispus repunerea cauzei pe rol.
În recurs nu s-au administrat înscrisuri noi.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma motivului de casare formulat, Înalta Curte constată că se impune respingerea recursului ca nefondat.
Intimata-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava a supus controlului de legalitate, "Nota de propunere spre respingerea pretențiilor beneficiarului și menținerea măsurilor de reducere procentuală" nr. 95274 din 20 decembrie 2012, aprobată de șeful autorității de management din cadrul recurentului MDRT, prin care s-a finalizat procedura administrativă de contestare a aplicării măsurii de reducere procentuală în valoare de 5%, dispusă prin "Nota privind aplicarea reducerilor procentuale pentru contractul de finanțare SMIS 15820 beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava" nr. 81002 din 30 octombrie 2012 a DGAM POR din cadrul aceluiași minister.
În esență, Înalta Curte reține că în procesul de verificare a cererii de rambursare nr. 3, aferentă contractului de finanțare din 29 octombrie 2010, cod SMIS 15820, încheiat între părți în cadrul Programului Operațional Regional 2007-2013, pentru proiectul cu titlul "Paștele în Bucovina", al cărui beneficiar a fost Unitatea Administrativ Teritorială Județul Suceava, au fost identificate "abateri de la aplicarea prevederilor legislației naționale și comunitare în domeniul achizițiilor publice", aferente contractului de servicii din 20 ianuarie 2012, fiind aplicată o reducere procentuală de 5% din valoarea contractului.
În drept, au fost invocate: art. 6 alin. (3) și art. 9 din O.U.G. nr. 66/2011, art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006; totodată, în privința temeiului legal al sancțiunii aplicate, recurentul a oscilat între "corecția aplicată: 5% conform Anexa 2 pct. 2.4. O.U.G. nr. 66/2011" în actele administrative atacate, respectiv "reducerile procentuale au fost aplicate în conformitate cu pct. 2.2 din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011" în memoriul de recurs.
Potrivit celor expuse în "nota" inițială -singura care prezintă abaterea imputată - intimatei i s-a reproșat nerespectarea procedurii de atribuire a contractului de servicii de publicitate media, comisia de evaluare declarând câștigătoare o ofertă care nu a îndeplinit cerințele minime de calificare, respectiv ofertantul B. a prezentat un act adițional de prelungire a contractului de servicii din 8 noiembrie 2010, încheiat în afara perioadei de valabilitate a contractului inițial.
Curtea de apel a admis acțiunea, considerând că pârâtul a abordat excesiv de formalist procedura de achiziție publică, în condițiile în care a existat un singur ofertant iar prin actul adițional în discuție nu s-a modificat nicio clauză a contractului încheiat cu prestatorul de servicii S.C. A. S.R.L., ci doar s-au prelungit efectele acestuia.
Soluția de admitere a acțiunii este corectă.
Susținerile recurentului privind încălcarea principiilor care stau la baza atribuirii contractului de achiziție publică consacrate de art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 34/2006, nediscriminarea și tratamentul egal, sunt lipsite de pertinență, câtă vreme, necontestat, în cadrul procedurii analizate s-a depus o singură ofertă.
Neregula observată și sancționată de recurent, constând în încheierea unui act adițional de prelungire a efectelor (valabilității) unui contract după expirarea acestuia nu poate avea semnificația conferită prin actele administrative atacate.
Pe lângă argumentația curții de apel, trebuie remarcat că niciunul dintre textele invocate de recurent ca reprezentând temeiul legal al reducerii procentuale aplicate: pct. 2.2 ori pct. 2.4. din Anexa la O.U.G. nr. 66/2011 nu sunt incidente în cauză.
Astfel, la pct. 2.4 este indicată ca abatere:
"încălcarea principiului tratamentului egal", din descrierea realizată de legiuitorul delegat rezultând expres că este avută în vedere ipoteza mai multor ofertanți, ceea ce, cum s-a arătat anterior, nu este cazul.
La pct. 2.2 - indicat drept temei al reducerii procentuale aplicate prin memoriul de recurs - se arată că abaterea vizează "contracte de achiziții (acte adiționale) pentru bunuri, lucrări sau servicii suplimentare, atribuite fără competiție adecvată, în absența unei urgențe imperative rezultate din evenimente imprevizibile sau în absența unor circumstanțe neprevăzute".
Din descrierea abaterii constatate rezultă că legiuitorul a avut în vedere că "Contractul inițial a fost atribuit cu respectarea regulilor de achiziție, dar a fost urmat de unul sau mai multe contracte suplimentare (acte adiționale) care au fost atribuite fără asigurarea unei competiții adecvate, în absența unei urgențe imperative rezultate din evenimente imprevizibile sau în absența unor circumstanțe neprevăzute care să le justifice".
Or, după cum bine se apără intimata prin întâmpinare, în speță ipoteza normativă nu este îndeplinită.
"Contractele suplimentare" sau "actele adiționale" la care se referă Anexa O.U.G. nr. 66/2011 sunt chiar contractele atribuite în cadrul procedurii de achiziție publică iar nu contractele încheiate de ofertanți cu terții.
În fine, suplimentar față de motivele de nelegalitate reținute, trebuie punctat că aspectul imputat: încheierea între două subiecte de drept privat a unui act adițional de prelungire a valabilității contractului inițial, la câteva zile după expirarea acestuia din urmă, nu poate primi în nicio situație valențele pe care i le atribuie recurentul, câtă vreme, potrivit art. 969 din C. civ. (în vigoare în epoca respectivă) părțile contractante erau libere să convină în orice mod cu privire la raporturile dintre ele, inclusiv prin încheierea unui nou contract de prestări servicii. în fine, principiul simetriei, aplicabil actelor juridice în general nu are legătură cu actele administrative examinate.
Concluzionând, pentru toate motivele arătate, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și al art. 496 C. proc. civ., se va respinge recursul de față, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței civile nr. 42 din 28 februarie 2014 a Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2016.