ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3210/2017

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin Raportul de evaluare nr. x din 24.3.2014 Agenția Națională de Integritate a sesizat Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș în vederea începerii acțiunii de control și a constatării diferenței semnificative în sumă de 259.102,48 RON (63.350,24 euro) privind averea deținută de A. și familia acestuia.

Comisia de Cercetare a Averilor din cadrul Curții de Apel Târgu Mureș, prin Ordonanța nr. 1 din 24.06.2014 a constatat că persoana cercetată A. și soția sa, C., nu au justificat caracterul licit al unei părți din patrimoniul acestora, în cuantum de 82.097 RON și a trimis cauza Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, spre soluționarea în fond a cauzei.

S-a format dosar nr. x/2014 la data de 19 noiembrie 2014.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 22 din 20 februarie 2015, Curtea de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus închiderea dosarului având ca obiect controlul averii persoanei cercetate A., pornit la sesizarea formulată de Agenția Națională de Integritate și cu participarea soției cercetate C., a fiului persoanei cercetate B., a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș și a Statului Român prin Ministerul Finanțelor Publice - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Brașov-Agenția Județeană a Finanțelor Publice Mureș.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond au formulat recurs Agenția Națională de Integritate și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș, fiind invocate ca temei în drept al cererilor de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Analiza cererilor de recurs

În raport de motivele care au stat la baza soluției instanței de fond, motivarea celor două recursuri constă în principal în aprecierea că proveniența sumei de 70.600 RON nu a fost justificată de către pârâtul-intimat A..

Celelalte susțineri atât ale recurenților cât și ale intimaților prin notele scrise nu încearcă decât să întregească o situație de fapt, fie în sensul justificării provenienței fie ca nejustificarea sumei de 70.600 RON.

În fapt, este vorba despre o sumă de 100.000 RON pe care intimatul a trecut-o în declarația de avere la începutul mandatului de consilier județean în cadrul Consiliului Județean Mureș, ca fiind împrumutată către fiul său B. în anul 2008, și restituită de acesta în anul 2009.

Din această sumă 29.400 RON a fost restituită prin transfer bancar, despre restul pretinzând că s-a restituit în numerar, neîntocmindu-se niciun înscris justificativ.

Opinia recurenților, conform căreia "trebuia preconstituit un înscris care să ateste raporturile contractuale dintre părți nu este doar nesusținută de vreun act normativ, ci în opinia instanței, periculoasă întrucât tinde să dea raporturilor de familie, casnice, un formalism care să pervetească încrederea, în interiorul acestei entități.

Este adevărat că hotărârea analizată păcătuiește prin a-l declara pe B. ca martor, (și aceasta a fundamentat cele două recursuri), deși acesta a participat de la început în dosarul Comisiei de Cercetare a Averilor, iar, prin încheierea din 9 ianuarie 2015, toate părțile procesuale au apreciat asupra declarației lui B. Totodată, cererea persoanei cercetate de audire ca martor și a soției acestuia, C., Curtea de apel a respins-o cu motivarea necontestată că nu este pertinentă și concludentă proba în cauză, în condițiile în care în dovedirea susținerilor persoanei cercetate legate de existența unui împrumut în valoare de 100.000 RON și restituirea acestui împrumut în cursul anului 2009, au fost administrate suficiente probe, existând dispută între părți numai cu privire la cuantumul sumei efectiv restituite. Noul mijloc de probă propus, în condițiile în care nora persoanei cercetate face parte din familia acesteia, nu ar putea aduce noi lămuriri în cauză.

Deosebit de aceasta în faza cercetării s-a efectuat o expertiză de specialitate care a vădit veniturile și cheltuielile atât ale persoanei cercetată A. cât și a fiului său B..

În opinia instanței de recurs, alături de justificarea referitoare la incidența dispozițiilor art. 1198 C. civ. 1864 referitoare la imposibilitatea morală de preconstituire a unui înscris, datorită lăgăturilor de rudenie, esențială apare justificarea că împrumutatul avea posibilitatea restituirii împrumutului.

Or, alăturat expertizei efectuate în cauză lecturarea declarației de avere a lui B. dată de acesta în calitate de consilier local (site-ul Municipiul Sighișoara) relevă un împrumut în anul 2008 în sumă de 450.000 HF ce se coroborează cu împrumutul ce face obiectul analizei de față în scopul declarat al edificării unei locuițe precum și acordarea de împrumuturi de 11.800 euro, deci mult superioară sumei în discuție chiar dacă nu se face referire asupra perioadei împrumutului acestea vădesc că, în raport de actele și lucrările dosarului hotărârea instanței de fond apare ca temeinică și legală.

Cum în raport de motivele invocate cele două recursuri nu se încadrează în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, urmează a respinge ambele recursuri ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurenții Agenția Națională de Integritate și Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Târgu Mureș împotriva sentinței nr. 22 din 20 februarie 2015 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 octombrie 2017.