ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1102/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate:

(i) anularea parțială a Notificării electronice (e-mail) a CNAS din 5 mai 2012, precum și a notificării electronice rectificative (e-mail) din 23 mai 2012 prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției claw-back aferente trimestrului I al anului 2012, strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate (aferente trim. I - 2012) a valorii TVA aplicată acestor sume;

(ii) anularea parțială a Notificării CNAS nr. DG/1971 din 31 iulie 2012 prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului II al anului 2012, strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate (aferente trim. II - 2012) a valorii TVA aplicată acestor sume;

(iii) anularea parțială Notificării CNAS nr. MS/FD/2440 din 31 octombrie 2012 prin care i-au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2012, strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate (aferente trim. III - 2012) a valorii TVA aplicată acestor sume.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin Sentința civilă nr. 1946 din 18 iunie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de repunere pe rol, formulată de reclamanta A. S.A.

A admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.A. și, în consecință, a dispus anularea parțială a notificărilor CNAS din 5 și 23 mai 2012 (pentru trimestrul I 2012); DG/1971 din 31 iulie 2012 (trimestrul II 2012) și MS/FD/2440 din 31 octombrie 2012 (trimestrul III 2012) în ceea ce privește includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii TVA.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva Sentinței civile nr. 1946 din 18 iunie 2014, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a formulat recurs pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând casarea acesteia, în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii reclamantei, pentru motive încadrate în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În motivarea cererii, recurentul a evocat dispozițiile art. 147 alin. (1) din Constituția României și a susținut că deciziile Curții Constituționale produc efecte pentru viitor, astfel că nu poate interveni sancțiunea anulării actelor administrative, în condițiile în care emiterea lor a respectat cadrul juridic incident, în vigoare la momentul respectiv.

De asemenea, la data emiterii notificărilor erau aplicabile prevederile art. 3 din O.U.G. nr. 110/2011, potrivit cărora prin valoarea vânzărilor se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul Național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată. CNAS avea obligația de a face aplicarea prevederilor legale în vigoare la data emiterii notificărilor contestate.

Mecanismul de claw-back presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS, care este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS, preț care include și TVA, fără a exista obligația legală a CNAS de a deduce TVA-ul din consumul de medicamente suportat din FNUASS.

Obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calcului și declararea contribuției este în sarcina reclamantei, în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011.

În plus, reclamanta nu a fost prejudiciată prin includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea vânzărilor, întrucât era în măsură să-și deducă taxa pe valoare adăugată.

1.4. Apărările intimatei

Legal citată, intimata SC A. SA a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii de fond, ca legală și temeinică, argumentând, în esență, că instanța de fond în mod corect a reținut aplicabilitatea în speță a soluției date de Curtea Constituțională prin Decizia nr. 39/2013.

2.1. Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) noul C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 1 martie 2016, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) noul C. proc. civ.

Prin încheierea din 8 noiembrie 2016, completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate, pe cale de consecință, a admis în principiu recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în temeiul art. 493 alin. (7) noul C. proc. civ., și a fixat termen pentru judecata pe fond a recursului.

2.2. Cu privire la fondul recursului. Soluția și considerentele instanței de control judiciar

Înalta Curte, examinând hotărârea atacată în raport de prevederile legale incidente, și față de criticile recurentului-pârât, constată recursul nefondat și îl va respinge, pentru considerentele ce urmează.

În speță, intimata-reclamantă a supus controlului de legalitate al instanței de contencios administrativ notificările CNAS din 5 și 23 mai 2012 (pentru trimestrul I 2012) DG/1971 din 31 iulie 2012 (trimestrul II 2012) și MS/FD/2440 din 31 octombrie 2012 (trimestrul III 2012).

Instanța de fond a anulat în parte actele contestate în ceea ce privește includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii TVA, prin raportare la Decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale, prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate referitoare la formula de calcul a taxei clawback, constatându-se că sintagma "care include și taxa pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 al O.U.G. nr. 77/2011, este neconstituțională.

Această soluție este împărtășită și de instanța de control judiciar.

Includerea TVA în valoarea vânzărilor încalcă principiul dublei impuneri, astfel cum a reținut Curtea Constituțională.

Interpretarea corectă a dispozițiilor O.U.G. nr. 77/2011, potrivit considerentelor obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale, este în sensul că aceasta nu prevede includerea TVA în baza de calcul a contribuției prevăzute de O.U.G. nr. 77/2011.

Acceptarea argumentului potrivit căruia actele contestate își păstrează validitatea pentru că ar fi fost emise în conformitate cu cadrul normativ în vigoare la data respectivă ar lipsi de finalitate controlul de constituționalitate, care nu se limitează la asanarea sistemului legislativ prin eliminarea prevederilor legale contrare Constituției, ci include protecția efectivă a drepturilor și libertăților fundamentate ale destinatarilor normelor declarate neconstituționale.

Faptul că notificările contestate a fost emise anterior publicării Deciziei nr. 39/2013 a Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României nu înlătură efectele acesteia, ținând cont atât de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Constituție, cât și de dispozițiile art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, sens în care s-a pronunțat și Curtea Constituțională prin Decizia nr. 223/2012.

Prin motivele de recurs formulate în cauză, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut că mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS și cum acest preț include și TVA, în mod firesc și consumul înregistrat va include și TVA.

Argumentele recurentei-pârâte sunt însă contrazise de instanța constituțională care a stabilit că, potrivit algoritmului de calcul, contribuția trimestrială reprezintă un procent aplicat nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit.

În virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile - venituri sau bunuri, nu și asupra celorlalte impozite, or aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale.

O atare statuare nu poate rămâne fără eficiență juridică în cauza de față, mai ales în condițiile în care acțiunea reclamantei-intimate este formulată în temeiul art. 9 din Legea nr. 554/2004, dispoziții care reglementează posibilitatea persoanei vătămate într-un drept al său ori într-un interes legitim prin ordonanțe sau dispoziții din Ordonanțe, de a introduce acțiune la instanța de contencios administrativ, având ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate sau anularea actelor administrative emise în baza acestora, inclusiv în situațiile în care s-a declarat neconstituțională ordonanța prin admiterea unei excepții într-o altă cauză.

Scopul acestor dispoziții este de a asigura respectarea, de către actele administrative, a supremației Constituției, a legilor, principiilor și drepturilor fundamentale consacrate de Constituție.

Recurenta-pârâtă mai susține faptul că includerea TVA în valoarea indicatorilor stabiliți, deși declarată neconstituțională, nu ar fi de natură să atragă nelegalitatea actelor administrative aflate în litigiu, câtă vreme intimata-reclamantă are posibilitatea să uzeze de dreptul de deducere a TVA.

Înalta Curte nu poate primi această susținere.

Dreptul de deducere a TVA, consacrat atât în dreptul intern cât și în legislația europeană, vizează o instituție juridică net diferită, reglementată în art. 145 din Codul fiscal, fiind irelevant pentru obligația de plată a taxei de clawback.

PENTru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a sentinței atacate, în baza dispozițiilor art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 491 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va dispune respingerea recursului, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței civile nr. 1946 din 18 iunie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 martie 2017.

Procesat de GGC - LM