ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2756/2016

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Cererea de chemare în judecată

Prin cererea formulată reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat: anularea parțială a notificării electronice a CNAS din 05.05.2012 precum și a notificării electronice rectificative din 23.05.2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2012 strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate; anularea parțială a notificării CNAS nr. DG 1971 din 31 iulie 2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului II al anului 2012, strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate; anularea parțială notificării CNAS nr. MS/FD/2430 din 31 octombrie 2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2012, strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate.

Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 2929 din 31 octombrie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a anulat parțial actele atacate strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii TVA aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013.

Calea de atac exercitată

Împotriva hotărârii instanței de fond au declarat recurs atât reclamanta S.C. A. S.R.L., cât și pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate.

Reclamanta S.C. A. S.R.L., în motivarea recursului critică modul de interpretare și de aplicare de către instanța de fond a prevederilor relevante cauzei, în special art. 126 alin. (6) din Constituție, respectiv art. 9 alin. (4) și (5) din Legea nr. 554/2004 prin aceea că, prin încălcarea textelor amintite și a jurisprudenței constante a Înaltei Curți de Casație și Justiție, instanța de fond a considerat că trebuie să respingă cererea în ceea ce privește anularea ex tunc a notificărilor, respectiv pentru toate efectele acestora produse de la data emiterii.

În opinia recurentei, prima instanță a depășit atribuțiile puterii judecătorești

Astfel, instanța de fond a respins, în parte, cererea motivând că art. 9 alin. (5) din Legea nr. x/2004 nu poate stabili prin lege o derogare de la Constituție, cu privire la sintagma «deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor»".

Prevederile art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 trebuie coroborate și cu alineatul precedent al aceluiași articol care dispune că:

"în situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea (acțiunea în anulare, de competența instanței de contencios administrativ - s.n.) poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea I".

Se observă că mijlocul procedural conferit persoanelor interesate de art. 9 din Legea nr. 554/2004 nu cuprinde niciun fel de limitări cu privire la întinderea nulității actului emis în baza unei ordonanțe declarate neconstituționale. Altfel spus, în baza acestui text, instanța de contencios administrativ sesizată nu poate decât să verifice dacă actul administrativ a cărui anulare este solicitată a fost sau nu emis în baza unei ordonanțe a guvernului declarată neconstituțională.

Prevederile textului amintit sunt în vigoare și nu au fost declarate neconstituționale până la acest moment.

Pe cale de consecință, orice apreciere, interpretare și, mai ales, aplicare de către instanța de fond a unui text de lege în vigoare, prin raportare la eventuale valențe neconstituționale ale acestuia în situația aplicării într-un fel sau altul este făcută cu încălcarea atribuțiilor conferite instanței judecătorești.

Astfel, recurenta consideră că motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 4 C. proc. civ. este incident și atunci când judecătorul cauzei refuză sau pune la îndoială forța juridică a unui text de lege în vigoare.

În concret în prezenta cauză, judecătorul fondului a considerat că art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu poate stabili prin lege o derogare de la Constituție (mai exact de la art. 147 alin. (4) din legea fundamentală). Pe cale de consecință, judecătorul fondului a refuzat să aplice prevederile normative amintite întrucât, în opinia sa, acestea ar contraveni prevederilor Constituției.

Procedând astfel, judecătorul fondului și-a încălcat atribuțiile conferite de Constituție și lege.

De asemenea, recurenta apreciază că prima instanță a pronunțat sentința cu încălcarea normelor de drept material aplicabil în speță.

Dacă actul administrativ ar fi emis ulterior publicării deciziei Curții Constituționale, nimic nu l-ar opri pe petent să introducă o acțiune în anulare de drept comun, în care să parcurgă procedura prealabilă și să uzeze de toate dispozițiile procedurale puse la dispoziție de Legea nr. 554/2004.

Jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție este unanimă în spețele ce pun problema celei de față, în sensul admiterii acțiunilor în anulare a unor acte administrative emise chiar înainte de publicarea în Monitorul Oficial a deciziilor Curții Constituționale prin care s-a constatat neconstituționalitatea ordonanței în baza căreia a fost actul emis

În toate aceste cazuri, aplicând art. 126 alin. (6) din Constituție, instanța a anulat actul administrativ atât ex nunc, cât și ex tunc, respectiv pentru întreaga perioadă în care acesta a fost în ființă, finalitatea operațiunii fiind aceea că actul administrativ se consideră a nu fi existat niciodată.

Recurenta arată că se află în situația în care a achitat în întregime contribuția clawback aferentă trimestrelor I și III ale anului 2012, cuantumul astfel plătit incluzând și TVA-ul aplicat asupra sumelor de plată, aspect declarat neconstituțional prin Decizia nr. 39/2013. În consecință, anularea doar a "efectelor viitoare" ale notificărilor (de după publicarea în Monitorul Oficial a Deciziei nr. 39/2013) nu ar produce nicio reparare situației în care se află.

Recurenta mai susține că a fost vătămată de dispozițiile O.U.G. nr. 77/2011 declarate neconstituționale în decizia nr. 39/2013 a Curții Constituționale prin aceea că, în baza notificărilor emise prin aplicarea dispozițiilor în cauză, deoarece a fost obligată să achite contribuția clawback Ia o valoare a vânzărilor de medicamente ce include și TVA.

Or, a arătat Curtea Constituțională, în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri), iar nu și asupra altor taxe. În aceste condiții, aplicarea taxei clawback la o altă taxă (în speță, TVA-ul) este contrară prevederilor constituționale privitoare la justa așezare a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea vânzărilor în funcție de care se stabilește cuantumul taxei clawback este neconstituțională.

În toate aceste cauze, actele administrative ce au fost anulate de instanțe au fost emise anterior pronunțării deciziilor Curții Constituționale, situație ce se regăsește și în prezenta cauză.

Efectul fundamental al anularii unui act juridic presupune desființarea retroactivă a acestuia, anularea producând efecte nu numai pentru viitor, ci și pentru trecut, nulitatea producându-sc deci chiar din momentul nașterii actului juridic.

Ca atare, în baza anulării vor fi înlăturate toate efectele produse între momentul nașterii actului și momentul anulării efective a acestuia, persoana interesată ajungând în situația în care s-ar fi aflat dacă actul administrativ nu ar fi fost niciodată emis.

Este de neconceput anularea "doar pentru viitor" a unui act administrativ neexistând nicio normă procedurală sau materială care să permită o astfel de operațiune juridică.

Prin notificarea electronică (e-mail) a CNAS din 5 mai 2012 și notificarea electronică rectificativă (e-mail) din 23 mai 2012, CNAS a pus la dispoziție datele necesare în vederea achitării contribuției clawback aferentă trimestrului I 2012.

Potrivit art. 5 alin. (8) din O.U.G. nr. 77/2011:

"Contribuția prevăzută la art. 3 se virează trimestrial, până la data de 25 a celei de-a doua luni următoare încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția.".

Ca atare, contribuția clawback aferentă trimestrului I 2012 trebuie achitată până în data de 25 mai 2012, sub condiția comunicării prin notificare a datelor necesare stabilirii cuantumului taxei.

Recurenta precizează că a depus la organul fiscal competent declarația 100 prin care a calculat taxa datorată pentru trimestrul I 2012, aceasta fiind în cuantum de 4.953.132 RON, iar în data de 24 mai 2012 a achitat prin virament bancar suma respectivă.

Prin urmare, aceste notificări au dat naștere unui raport juridic privind obligația de a declara și achita contribuția clawback aferentă trimestrului I 2012, contribuție de trebuia achitată până în data de 25 mai 2012, obligația fiind executată întrutotul de subscrisa.

Prin notificarea nr. x din 31 octombrie 2012 CNAS a pus la dispoziție datele necesare în vederea achitării contribuției clawback aferentă trimestrului III 2012, această contribuție trebuie achitată până în data de 25 noiembrie 2012.

Recurenta menționează că a depus la organul fiscal declarația corespunzătoare trimestrului III 2012, taxa clawback calculată pe baza notificării CNAS ridicându-se la valoarea de 3.049.859 RON, iar în data de 20 noiembrie 2012 a achitat prin virament bancar suma respectivă.

În concluzie, toate aceste notificări au avut un singur efect juridic, respectiv nașterea obligației de a declara și achita contribuția până la data de 25 a celei de-a doua luni încheierii trimestrului pentru care se datorează contribuția și pentru care au fost emise notificările.

Obligația de plată a contribuției stabilită de O.U.G. nr. 77/2011 - așa numita "taxă clawback" - reprezintă o ingerință în dreptul la respectarea bunurilor în sensul paragrafului 2 al articolului 1 al Protocolului nr. 1, alineat care consacră dreptul "(...) Statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare reglementării folosirii bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuții, sau a amenzilor."

Orice ingerință în dreptul la respectarea bunurilor trebuie sa fie legală, să urmărească un scop legitim și să fie proporțională cu scopul urmărit.

În concret, sentința ce face obiectul prezentului recurs conduce la încălcarea art. 1 prot. 1 la CEDO prin lipsirea de sumele de bani achitate în baza unei prevederi declarate neconstituționale.

În această situație, ingerința nu este legală întrucât prin Decizia nr. 39/2013 a fost constatată neconstituționalitatea textului legal în baza cărora au fost percepute sumele de bani

De asemenea, ingerința nu urmărește un scop legitim, deoarece interpretarea contrară a unei legi naționale în vigoare (art. 9 din Legea nr. 554/2004), dar și a prevederilor constituționale în baza cărora a fost această edictată neputând fi considerate ca urmărind un scop legitim.

De asemenea, situația produsă încalcă și art. 6 din Convenție prin aceea că lipsește de efectivitate calea procedurală deschisă de Legea nr. 554/2004 pentru anularea efectelor ex tune și ex nune ale notificărilor emise de CNAS și, implicit, pentru recuperarea sumelor achitate astfel fără titlu legal. Altfel spus, deși a fost constatată neconstituționalitatea prevederilor legale în baza cărora recurenta a fost obligată să achite sume de bani cu titlu de contribuție clawback, aceasta nu ar beneficia de nicio cale de atac efectivă pentru recuperarea prejudiciului.

Toate aceste aspecte sunt apte să ducă la golirea de conținut a dreptului de acces la un tribunal. Astfel, deși are, cel puțin formal, posibilitatea de a solicita anularea notificărilor emise de CNAS ca urmare a lipsei de bază legală a acestora, măsurile dispuse de instanțe nu sunt apte să producă niciun fel de reparație efectivă.

Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în motivarea recursului, arată că instanța de fond în sentința recurată a considerat că, în cazul notificărilor aferente trimestrelor I, II, III 2012, calculul contribuției comunicate reclamantei s-a realizat asupra valorii consumului care includea TVA, în înțelesul prevederilor O.U.G. nr. 77/2011.

De asemenea, instanța de fond a apreciat că în cauza dedusă judecății se impune anularea parțială a actelor atacate, raportat la aplicarea Deciziei Curții Constituționale a României nr. 39/2013.

Faptul că deciziile Curții Constituționale se aplică doar pentru viitor rezultă și din interpretarea art. 147 alin. (1) din Constituție, care prevede că dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale a României.

Pentru notificările aferente trimestrelor I, II și III 2012 erau aplicabile prevederile art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 astfel cum a fost completată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 110/2011 care prevedeau faptul că prin valoarea vânzărilor, se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată, iar instituția avea obligația legală de a face aplicarea prevederilor în vigoare la data emiterii notificărilor contestate.

Prin urmare, în aplicarea acestor prevederi s-a procedat la includerea taxei pe valoare adăugată în valoarea consumului medicamentelor. Astfel, consumul centralizat de medicamente înregistrat corespunzător datelor din sistemul de asigurări sociale de sănătate viza consumul de medicamente de care beneficiau asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate. Acest consum a fost calculat în baza prețului de referință suportat din bugetul FNUASS și Ministerului Sănătății, care includea și TVA în conformitate cu prevederile art. 31 alin. (5) din O.U.G. 77/2011.

Ulterior, O.G. nr. 17/20121 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare, la art. 7 din Secțiunea a 2-a - Reglementări privind contribuția trimestrială prevăzută de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu modificările și completările ulterioare, și O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, a reglementat în mod explicit faptul că începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare.

Din coroborarea textelor legislative menționate anterior, reiese faptul că taxa pe valoarea adăugată la stabilirea contribuției clawback, s-a aplicat exclusiv pentru trimestrele I - III ale anului 2012, și începând cu trimestrul IV al anului 2012, ulterior în urma adoptării O.G. nr. 17/2012, această taxa fiind eliminată.

Excluderea acestei taxe din consumul centralizat de medicamente, având în vedere consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate înregistrat la nivelul CNAS, ar fi echivalat cu încălcarea prevederilor legale speciale din legislația națională, întrucât mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS. Acest preț include și TVA, și în mod firesc și consumul înregistrat va include și TVA.

Obligația legală de stabilire a sumei la care se plătește contribuția, precum și calculul și declararea contribuției este în sarcina reclamantei (în conformitate cu prevederile art. 5 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011).

Prin urmare, obligația de stabilire a cuantumului taxei clawback (acțiune independentă și anterioară față de aceea a calculării contribuției) cade în sarcina subiectului plătitor al acestei contribuții, precum și faptul că, în această etapă, deținătorul de autorizație de punere pe piață a medicamentelor poate proceda la deducerea TVA-ului în conformitate cu prevederile legale

Veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul I, II și III 2012, constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală și pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din același act normativ.

Având în vedere că sumele plătite de deținătorii de autorizații de punere pe piață a medicamentelor, deci inclusiv de reclamanta din prezenta cauză sunt folosite pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe bază de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă (decontate în cadrul plății pe serviciu medical), în condițiile neefectuării plății ar rezulta o pagubă pentru Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate, ceea ce ar conduce la îngrădirea accesului la medicamente al asiguraților.

Apărările formulate

Părțile au formulat întâmpinări prin care s-a solicitat respingerea recursurilor, ca nefondate.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 9 martie 2016, recursul a fost admis în principiu.

Soluția instanței de recurs

Examinând cauza și sentința atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, prin prisma criticilor formulate în ambele recursuri, Înalta Curte apreciază că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este fondat, iar recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

I. În ceea ce privește recursul formulat de reclamanta S.C. A. SRL

Din actele și lucrările dosarului rezultă că prin cererea formulată reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, a solicitat:

anularea parțială a notificării electronice a CNAS din 05.05.2012 precum și a notificării electronice rectificative din 23.05.2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2012 strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate;

anularea parțială a notificării CNAS nr. DG 1971 din 31 iulie 2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului II al anului 2012, strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate;

anularea parțială notificării CNAS nr. MS/FD/2430 din31.10.2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2012, strict cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate.

Potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, precum și mecanismului de calcul a contribuției clawback detaliat de respectivul articol, aceste informații reprezintă indicele "VTt"; Informații având ca obiect valoarea vânzărilor individuale din trimestrul I al anului 2012 ale fiecărui plătitor de contribuție suportate din FNUASS și din bugetul MS.

Potrivit art. 31 alin. (1) din O.U.G. nr. 77/2011, precum și mecanismului de calcul a contribuției clawback detaliat de respectivul articol, aceste informații reprezintă indicele "Vit"; Informații având ca obiect valoarea vânzărilor de medicamente individuale din anul 2011, suportate din FNUASS și din bugetul MS și necesare calculării valorii vânzărilor de medicamente individuale trimestriale de referință ale fiecărui plătitor de contribuție.

Potrivit art. 31 alin. (3) din O.U.G. nr. 77/2011, precum și mecanismului de calcul a contribuției clawback detaliat de respectivul articol, aceste informații permit calcularea indicelui "Vitr".

Astfel, în perioada de referință (trimestrele I - III 2012), CNAS a emis o serie de acte administrative - notificările a căror anulare parțială o solicită recurenta-reclamantă - prin care au fost comunicate datele necesare calculării, declarării și achitării contribuției clawback.

Acest lucru este explicat prin aceea că, potrivit art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății (act normativ aplicabil în ceea ce privește stabilirea și plata contribuției clawback aferentă trimestrelor I, II și III ale anului 2012):

"Prin valoarea vânzărilor (...) se înțelege valoarea medicamentelor suportate, potrivit legii, din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, care include și taxa pe valoarea adăugată".

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013, Curtea Constituțională a României s-a pronunțat asupra excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor cuprinse în art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, statuând că "în sensul că excepția de neconstituționalitate ridicată este întemeiată, constatând că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată"din cuprinsul art. art. 31, alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională."

În susținerea excepției de neconstituționalitate, autorul acesteia a invocat încălcarea dispozițiilor art. 16, alin. (1) din Constituție, potrivit cu care "Cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări", ale art. 34 din Constituție privind dreptul fundamental la ocrotirea sănătății, ale art. 44, alin. (1) și (2) din Constituție privitoare la ocrotirea și garantarea dreptului de proprietate privată, ale art. 56, alin. (2) din constituție privind justa și echitabila așezare a sarcinilor fiscale, precum și ale art. 115, alin. (2) și (4) din constituție privitor la regimul juridic al ordonanțelor de urgență. Totodată, în fundamentarea excepției de neconstituționalitate, au mai fost invocate dispozițiile art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și cele ale art. 1, parag. (2) din Protocolul nr. 1 la aceeași convenție.

În motivarea deciziei, instanța de control constituțional a arătat că taxa clawback reprezintă o contribuție trimestrială care, potrivit formulării inițiale a art. 31, alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, se aplica "(...) nu numai asupra prețului în sine al medicamentelor, ci și asupra taxei pe valoare adăugată aplicată prețului medicamentelor, ceea ce echivalează cu un impozit la impozit. .

Or, a arătat Curtea Constituțională, în virtutea principiului general valabil în materie fiscală, impozitele și taxele se aplică asupra materiei impozabile (venituri sau bunuri), iar nu și asupra altor taxe:

"(...) aplicarea taxei de clawback la o altă taxă este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, motiv pentru care includerea taxei pe valoarea adăugată în valoarea totală a vânzărilor de medicamente în raport cu care se calculează taxa de clawback este neconstituțională (...)".

Astfel, notificările privitoare la taxa clawback datorată aferent trimestrelor I, II și II ale anului 2012 urmează a fi anulate deoarece, în mod nelegal, sumele comunicate de către pârâta CNAS în vederea stabilirii și achitării acestei contribuții sunt purtătoare de TVA.

În consecință, urmare a acestei împrejurări, se reține că recurenta-reclamantă a fost nevoită să declare și să plătească o taxă care purta asupra unor sume majorate deja cu o altă taxă (anume TVA), așadar sa plătească o veritabilă "taxă la taxă".

Prin decizia Curții Constituționale nr. 39 din 5 februarie 2013, includerea TVA în valoarea vânzărilor în funcție de care era stabilită taxa clawback a fost declarată neconstituțională.

Potrivit art. 147 alin. (4) din Constituția României, decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie."

Potrivit art. 9, alin. (4) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, În situația în care decizia de declarare a neconstituționalității este urmarea unei excepții ridicate în altă cauză, acțiunea în anulare, de competența instanței de contencios administrativ poate fi introdusă direct la instanța de contencios administrativ competentă, în limitele unui termen de decădere de un an, calculat de la data publicării deciziei Curții Constituționale în Monitorul Oficial al României, Partea a I-a.

De asemenea, art. 8, alin. (1), teza I din Legea nr. 554/2004 precizează, cu caracter general, că persoana vătămată într-un drept recunoscut de lege sau într-un interes legitim printr-un act administrativ unilateral (...) poate sesiza instanța de contencios administrativ competentă, pentru a solicita anularea în tot sau în parte a actului, repararea pagubei cauzate și, eventual, reparații pentru daune morale."

Nu în ultimul rând, se reține că potrivit art. 1 alin. (7) din Legea nr. 554/2004:

"Persoana vătămată în drepturile sau în interesele sale legitime prin ordonanțe sau dispoziții din ordonanțe ale Guvernului neconstituționale se poate adresa instanței de contencios administrativ, în condițiile prezentei legi."

II. În ceea ce privește recursul formulat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate

Referitor la aplicabilitatea deciziei Curții Constituționale nr. 39 din 05.02.2013

Cu privire la acest aspect, recurenta-pârâtă susține faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 05.02.2013, prin care s-a stabilit neconstituționalitatea sintagmei "care include și TVA" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu poate produce efecte în cauza de față, întrucât deciziile acestei instanțe produc efecte numai pentru viitor, în raport de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală a țării. În concret, ea trebuie avută în vedere doar în privința notificărilor ce urmează a fi comunicate contribuabililor vizați de O.U.G. nr. 77/2011 în perioada ulterioară publicării sale în Monitorul Oficial al României.

Înalta Curte nu poate primi această susținere a recurentei-pârâte, având în vedere că decizia pronunțată de Curtea Constituțională a României produce efecte pentru viitor în sensul că este aplicabilă inclusiv efectelor actelor administrative emise anterior în temeiul dispozițiilor legale declarate ulterior ca fiind contrare dispozițiilor din Constituția României, efecte care se produc ulterior publicării în Monitorul Oficial al României Partea I a acestei decizii, astfel încât se reține necesitatea înlăturării din ordinea juridică a efectelor acestor acte administrative care constituie obiectul unor acțiuni introduse ulterior publicării deciziei în Monitorul Oficial, posibilitate recunoscută de legiuitor în limita termenului de 1 an de la data publicării acestei decizii, condiție întrunită inclusiv de prezenta acțiune.

Regula instituită de art. 147 alin. (4) din Constituție trebuie interpretată în sensul în care o decizie a Curții Constituționale urmează să primească eficiență în orice raport juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale care nu a fost definitiv soluționat, fiind supus controlului judiciar, așa cum este și cazul de față.

Cu alte cuvinte, instanța de control judiciar apreciază că decizia Curții Constituționale se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt epuizate la data publicării sale, respectiv tuturor cauzelor aflate în fața instanțelor de contencios administrativ și cărora le sunt incidente în continuare dispozițiile legale declarate neconstituționale, mai precis tuturor cauzelor pendinte.

Această interpretare a fost consacrată și în jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele decizii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13.03.2012 a Curții Constituționale).

Așadar, declararea neconstituționalității sintagmei "care include și TVA" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, după data formulării contestației administrative, face ca decizia aflată în discuție să se aplice și în speța de față, tocmai în raport de forța obligatorie pentru viitor a acestei decizii.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L., va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite acțiunea reclamantei.

Va anula, în parte, notificarea electronică a CNAS din 05.05.2012 precum și notificarea electronică rectificativă din 23.05.2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2012, notificarea CNAS nr. DG 1971 din 31 iulie 2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului II al anului 2012 și notificarea CNAS nr. MS/FD/2430 din 31 octombrie 2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2012.

Totodată, va respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 2929 din 31 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința atacată și, rejudecând, admite acțiunea reclamantei.

Anulează în parte:

- notificarea electronică a CNAS din 05.05.2012 precum și notificarea electronică rectificativă din 23.05.2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2012;

- notificarea CNAS nr. DG 1971 din 31 iulie 2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului II al anului 2012;

- notificarea CNAS nr. MS/FD/2430 din 31 octombrie 2012 prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului III al anului 2012.

Respinge recursul declarat de pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva sentinței civile nr. 2929 din 31 octombrie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 octombrie 2016.