ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2838/2017

Cererea de chemare în judecată Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 18.07.2013 reclamanta A. S.R.L. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate: - anularea notificării x/30.04.2013 transmisă reclamantei de către CNAS prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2013. - anularea adresei x/07.06.2013 prin care CNAS a "răspuns" contestației administrative formulate.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 1075 din data de 17 aprilie 2014, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de sesizare a C.J.U.E., a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a anulat actele atacate, exclusiv cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii T.V.A. aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013. Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut, în esență, că interpretările care urmăresc aplicarea retroactivă a Deciziei CCR nr. 39/2013 asupra notificărilor din 2012 sau 2013 anterior publicării, în scopul de a atrage sancțiunea nulității lor sunt o încălcare a art. 147 alin. (4) din Constituție, deoarece sintagma "au putere numai pentru viitor" nu poate fi schimbată cu aplicarea lor pentru trecut, iar aplicarea art. 9 din Legea nr. 554/2004 este nuanțată de existența Deciziei CCR nr. 660/2007. Se consideră că art. 9 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 nu poate stabili prin lege o derogare de la Constituție, cu privire la sintagma "deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor". S-a mai arătat că, nulitatea poate fi doar parțială, cu privire la efectele juridice ale notificărilor după publicarea Deciziei CCR nr. 39/2013, întrucât în caz contrar principiul constituțional al aplicării pentru viitor de la data publicării a deciziilor Curții Constituționale ar fi schimbat cu principiul aplicării retroactive a acestor Decizii, ceea ce ar afecta și securitatea raporturilor juridice, dar și toate actele realizate anterior Deciziei CCR cu terți de bună-credință.

Recursurile exercitate în cauză Împotriva sentinței nr. 1075 din data de 17 aprilie 2014 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs principal pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, criticând-o pentru nelegalitate și în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii și respingerea acțiunii reclamantei. În motivarea căii de atac, recurenta-pârâtă a arătat, în esență, următoarele: - în mod greșit instanța de fond s-a raportat la Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, având în vedere că această decizie a analizat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 1 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 și nicidecum a prevederilor art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, dispoziții care se aplică în prezenta cauză; - reclamanta a calculat și achitat contribuția trimestrială aferentă trimestrului I 2013 la valoarea consumului de medicamente rezultată după scăderea TVA-ului, adresa transmisă de CNAS neaducând nici un prejudiciu reclamantei. În această situație apreciem că nu se impune anularea adresei contestate, pentru includerea de către CNAS a TVA-ului în valoarea consumului individual de medicamente transmis reclamantei pentru trimestrul I 2013; - medicamentele aferente trimestrului I 2013 au fost decontate din bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate de către casele de asigurări de sănătate către farmacii și ulterior de acestea către distribuitori și producători. Prin urmare, atât timp cât reclamanta la momentul la care a încasat aceste sume nu a contestat în nici un mod consumul de medicamente, înseamnă că l-a acceptat, fiind în totalitate de acord cu acesta; - veniturile realizate ca urmare a aplicării contribuției trimestriale potrivit O.U.G. nr. 77/2011, respectiv pentru trimestrul I 2013, constituie venituri la bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate și sunt folosite pentru medicamente incluse în programele naționale de sănătate, pentru medicamente cu sau fără contribuție personală și pentru servicii medicale, potrivit art. 7 din acest act normativ. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs incident reclamanta S.C. A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului casarea parțială a sentinței și, în rejudecare, admiterea integrală a cererii de chemare în judecată. În motivarea căii de atac, recurenta-reclamantă a arătat, în esență, următoarele: - deși a fost sesizată cu o serie întreagă de elemente de nelegalitate în susținerea acțiunii în anulare, instanța de fond a pronunțat o soluție ce ia în considerare doar o parte din acestea; - instanța de fond a anulat actele atacate exclusiv cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii TVA aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013, în ciuda faptului că anularea actului administrativ trebuie să vizeze toate efectele acestuia, fără deosebire după momentul în care acestea intervin; - întrucât decizia CCR nr. 39/2013 a fost publicată în Monitorul Oficial în data de 20.02.2013, așadar în trimestrul I 2013, perioada de referință din speță, CNAS ar putea susține, plecând de la motivarea instanței de fond, că este obligată să excludă TVA-ul doar în ceea ce privește medicamentele consumate ulterior aceleiași date, nu și pentru cele consumate în intervalul 01.01.2013-19.02.2013.

Apărările intimatului Prin întâmpinarea depusă la dosar, recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că: - prin decizia Curții Constituționale nr. 39/2013 s-a statuat în sensul că sintagma "care include și taxa pe valoarea adăugată" din cuprinsul art. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională; - CNAS urmărește aplicarea ordonanței cu o dublă măsură: pe de o parte susține că era obligată să includă și TVA-ul pentru că așa prevedeau dispozițiile aplicabile, pe de altă parte susține fără nici un temei că plătitorii taxei ar fi putut "să deducă valoarea TVA-ului", deși nu există nici un text care să permită acest lucru; - societatea este obligată a efectua calculul contribuției potrivit formulei din art. 3 strict pe baza valorilor comunicate de CNAS, orice altă operațiune prealabilă urmând a duce la un rezultat diferit și un cuantum al taxei ce nu este conform cu datele comunicate.

Procedura de filtrare a recursului Raportul asupra admisibilității recursului, întocmit în cauză potrivit art. 493 alin. (2)-(3) C. proc. civ., a fost comunicat părților în baza încheierii din data de 09.02.2017, conform alin. (4) al aceluiași articol. Prin încheierea din 18.05.2017, completul de filtru a admis recursul în principiu și a fixat termen pentru judecarea acestuia în ședință publică, în condiții de contradictorialitate, conform art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursurilor - Analizând sentința recurată prin prisma motivelor de casare invocate, a actelor dosarului și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoare: Recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal, pe calea prevăzută de art. 8 din Legea contenciosului administrativ nr. x, cu o acțiune îndreptată împotriva Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea notificării x/30.04.2013 transmisă reclamantei de către CNAS prin care au fost comunicate datele necesare în vederea stabilirii, declarării și achitării contribuției clawback aferente trimestrului I al anului 2013 și a adresei x/07.06.2013 prin care CNAS a "răspuns" contestației administrative formulate. Prima instanță a admis în parte cererea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate și a anulat actele atacate, exclusiv cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii T.V.A. aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013. Pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a declarat recurs, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit. În cauza de față, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat, nefiind identificate motive pentru casarea sentinței, ci vor fi doar înlăturate unele considerente privind nelegalitatea actelor administrative atacate, reținute de prima instanță. Astfel, prin adresa nr. x, Casa Națională de Asigurări de Sănătate le-a comunicat reclamantelor, următoarele: "1. În conformitate cu prevederile art. 7, SECȚIUNEA a 2-a din Ordonanța nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare "începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale se realizează potrivit formulei prevăzute la art. 3 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, cu completările ulterioare, unde CTt și BAt nu includ taxa pe valoarea adăugată, iar BAt este de 1.515 milioane RON. Valoarea procentului "p" pentru trimestrul I 2013 este de 15,87%. 2. Consumul de medicamente pentru trimestrul I 2013 suportat din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății aferent vânzărilor plătitorului de contribuție pentru medicamentele din lista depusă pentru care se datorează contribuția trimestrială, este prevăzut în anexă și conține TVA, urmând ca acesta să fie dedus de fiecare DAPP". În ceea ce privește încălcarea efectelor obligatorii, erga omnes, ale deciziei Curții Constituționale a României nr. 39/2013, concluziile instanței de fond sunt corecte, sensul deciziilor instanței de contencios constituțional fiind acela că elementele din formula de calcul al contribuției clawback nu trebuie să includă TVA. Or, cu toate că la pct. 1 din adresă, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a comunicat că elementele CTt (consumul total trimestrial) și Bat (bugetul aprobat trimestrial) nu conțin TVA, conform O.G. nr. 17/2012, totuși la pct. 2 a indicat consumul de medicamente pentru trimestrul I 2013, aferent plătitorului de contribuție, prevăzut în anexă, cu precizarea că acesta conține TVA, situație care generează o incertitudine asupra legalității calculului CTt și, implicit, a procentului "p" din punctul de vedere al includerii sau excluderii TVA. Deducerea TVA, la care se referă recurenta - pârâtă, vizează o instituție juridică net diferită, reglementată în art. 145 din Codul fiscal. Aceste elemente de nelegalitate care afectează adresa contestată fac ca susținerile referitoare la sensul noțiunilor de "consum de medicamente" și "valoarea consumului de medicamente", deși întemeiate, să nu poată duce la reformarea sentinței. În acest sens, art. 3 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2011 prevede că: "(1) Contribuția trimestrială se calculează prin aplicarea unui procent "p" asupra valorii consumului de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, consum aferent vânzărilor fiecărui plătitor de contribuție. (2) Procentul "p" se calculează astfel: unde: CTt = consumul total trimestrial de medicamente, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății; BAt = bugetul aprobat trimestrial, aferent medicamentelor suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, calculat prin împărțirea la 4 a bugetului anual aprobat inițial prin legea bugetului de stat. (3) Valoarea procentului "p" se comunica persoanelor prevăzute la art. 1 de către Casa Naționala de Asigurări de Sănătate, odată cu consumul trimestrial prevăzut la art. 5 alin. (7). (4) Contribuția trimestrială prevăzută la alin. (1) se calculează și se datorează pentru valoarea consumului de medicamente realizat după data de 30 septembrie 2011." Într-adevăr, valoarea consumului total trimestrial de medicamente suportată din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății se stabilește de către CNAS pe fiecare plătitor de contribuție. Această valoare se obține prin centralizarea consumului la nivel național pentru medicamentele incluse în programele naționale de sănătate, precum și pentru medicamentele cu sau fără contribuție personală, folosite în tratamentul ambulatoriu pe baza de prescripție medicală prin farmaciile cu circuit deschis, în tratamentul spitalicesc și pentru medicamentele utilizate în cadrul serviciilor medicale acordate prin centrele de dializă, suportate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății, aferente medicamentelor din lista depusă la CNAS de către deținătorii de autorizație de punere pe piață pentru care se datorează contribuția trimestrială, potrivit art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011. Din interpretarea acestei dispoziții normative coroborate cu cele ale art. 3 alin. (1) și (4) din aceeași ordonanță, rezultă faptul că la stabilirea, calculul și declararea contribuției clawback se are în vedere valoarea consumului de medicamente decontate din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății. În același timp, trebuie observat și faptul că, în formula de calcul menționată la art. 3 alin. (2) din ordonanță, legiuitorul delegat nu face deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente. În concret, unul dintre elementele formulei mai sus menționate este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum. De asemenea, instanța de control judiciar apreciază că este corectă apărarea recurentei-pârâte referitoare la faptul că, practic, casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011. În același sens s-a pronunțat Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal prin deciziile nr. 3622/13 noiembrie 2015 și nr. 89/22 ianuarie 2016. Reclamanta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. se referă la faptul că hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent am fi în prezența unor motive distincte, în realitate este vorba de ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii -, deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii. Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii judecătorul trebuie să arate motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și motivele pentru care s-au respins cererile părților. Motivarea este de esența hotărârilor și este necesară pentru a o face înțeleasă și acceptată de părți, dar și pentru a permite instanței de control judiciar să verifice, după caz, stabilirea situației de fapt și a aplicării legii sau numai aplicarea legii. Este însă important de reținut că judecătorul este obligat să motiveze soluția dată fiecărui capăt de cerere, iar nu să răspundă separat diferitelor argumente ale părților care sprijină fiecare capăt de cerere, astfel încât, dacă soluția este motivată, nu constituie motiv de casare faptul că nu s-a răspuns la fiecare argument. În cauza de față se constată că hotărârea primei instanțe este motivată atât în fapt cât și în drept, însă prima instanță, considerând întemeiat primul motiv de nelegalitate invocat, a apreciat că nu este necesar să analizeze și celelalte motive de nelegalitate susținute. Suplinind motivarea primei instanțe vom arăta următoarele: Primul aspect invocat de recurenta-reclamantă se referă la problema comunicării nelegale a valorii consumului, determinată ca fiind egală cu valoarea de compensare. Or, pentru raționamentul juridic arătat mai sus, Înalta Curte constată că în formula de calcul menționată la art. 3 alin. (2) din ordonanță, legiuitorul nu face deosebire între consumul de medicamente și valoarea consumului de medicamente, astfel încât în concret, unul dintre elementele formulei de calcul este consumul total trimestrial de medicamente, care reprezintă de fapt valoarea consumului total trimestrial, iar nu cantitatea acestui consum. Casele de asigurări de sănătate decontează, în condițiile Contractului-cadru, valoarea consumului de medicamente raportat la furnizorii din circuitul deschis (farmacii) și din circuitul închis (spitale și centre de dializă, în cadrul tarifului aferent serviciului medical) și transmit CNAS, în format centralizat, valoarea acestui consum de medicamente înregistrat, în temeiul art. 5 alin. (6) din O.U.G. nr. 77/2011. Cu privire la includerea adaosurilor comerciale în consumul individual de medicamente transmis de CNAS, Curtea Constituțională a analizat în deciziile sale, pe lângă criticile de neconstituționalitate raportate la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție și pe cele privind încălcarea principiului justei așezări a sarcinilor fiscale, instituit de art. 56 alin. (2) din Constituție. Cu privire la prevederile art. 16 alin. (1) din Constituție, Curtea Constituțională a constatat că "nu există discriminare în ceea ce privește plata contribuției trimestriale între deținătorii autorizației de punere pe piață, obligați la plata acesteia, și ceilalți operatori implicați pe lanțul de distribuție, respectiv distribuitorii (angrosiști) și furnizorii (farmaciile), întrucât, pe de o parte, distribuitorii și farmaciile nu sunt beneficiari ai autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor, ci simpli prestatori de servicii pentru care sunt îndreptățiți la încasarea unui tarif, aceștia nefiind parte în convenția încheiată cu Casa Națională de Asigurări de Sănătate, iar, pe de altă parte, aceștia sunt supuși sistemului fiscal general, fiind ținuți de impozitele și taxele care se percep asupra rezultatelor activităților pe care le prestează" (pct. 34 din Decizia nr. 789/2015 a Curții Constituționale referitoare la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 77/2011 privind stabilirea unei contribuții pentru finanțarea unor cheltuieli în domeniul sănătății, în ansamblul său, și, în special, ale art. 1, art. 3, art. 5 și art. 6 din același act normativ, astfel cum a fost modificată și completată de Ordonanța Guvernului nr. 17/2012 privind reglementarea unor măsuri fiscal-bugetare). Curtea a mai reiterat faptul că această contribuție trimestrială a fost instituită de legiuitor exclusiv în considerarea faptului că acestor deținători li se decontează din Fondul național unic de asigurări sociale de sănătate și din bugetul Ministerului Sănătății contravaloarea medicamentelor vândute (deci în considerarea acestei facilități), ceea ce nu este cazul celorlalți subiecți care desfășoară o activitate comercială, fără a beneficia de alte avantaje. Aceștia vând atât medicamente compensate, cât și medicamente cumpărate liber de populație, neavând un avantaj efectiv din vânzarea medicamentelor compensate. Pentru activitatea respectivă acești subiecți practică un adaos comercial negociat cu deținătorul autorizației de punere pe piață a medicamentelor, fiind, prin urmare, firesc ca acest adaos să fie plătit de către deținătorii de APP. Referitor la încălcarea art. 56 alin. (2) din Constituție, aceeași instanță, în aceeași decizie, a constatat că "spre deosebire de distribuitori și farmaciile care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, deținătorii de APP au exclusivitatea punerii pe piață a medicamentelor, au certitudinea vânzării și încasării contravalorii lor, motiv pentru care legiuitorul a stabilit doar în sarcina acestora suportarea contribuției în discuție, cu excluderea celorlalte categorii de operatori economici menționate, care nu beneficiază de aceste avantaje. Formula identificată de legiuitor pentru calculul contribuției dă expresie, așadar, acestui just echilibru între interesul general care a determinat stabilirea acesteia și avantajele conferite unei categorii de operatori economici, respectiv deținătorilor de APP. Ministerul Sănătății stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman, cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit, așadar, modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie. Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus". Față de aceste considerente obligatorii ale deciziilor Curții Constituționale se constată că prețul de vânzare cu amănuntul se ia în considerare la stabilirea consumului de medicamente, mai ales că, tot raportat la acest preț, se și decontează consumul de medicamente din bugetul FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății. De asemenea, este nefondată critica recurentei cu privire la compararea datelor de consum indicate de studiile de piață efectuate de societatea CEGEDIM, cu datele de consum valoric transmise de CNAS. În primul rând se impune a menționa că prin Decizia nr. 484 din 25.09.2014, Curtea Constituțională a reținut că "deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor nu pot invoca faptul că nu cunosc întinderea contribuției trimestriale reglementate de Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 77/2011. Aceasta întrucât, potrivit art. 851 din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 372 din 28 aprilie 2006, cu modificările și completările ulterioare, "Ministerul Sănătății Publice stabilește, avizează și aprobă, prin ordin al ministrului sănătății publice, prețurile maximale ale medicamentelor de uz uman cu autorizație de punere pe piață în România, cu excepția medicamentelor care se eliberează fără prescripție medicală (OTC). " În aplicarea prevederilor legale de referință este stabilit așadar modul de calcul al prețurilor la medicamente, inclusiv modul de calcul al prețului cu amănuntul maximal, respectiv cota maximă a adaosului de distribuție și cota maximă a adaosului de farmacie 1 . Câtă vreme deținătorii autorizațiilor de punere pe piață a medicamentelor solicită includerea medicamentelor pe care le vând în lista medicamentelor pentru care plătesc contribuția, cunoscând prețurile maximale ale medicamentelor, precum și influența maximă a adaosurilor ce pot fi practicate de subiecții care se interpun în circuitul comercial al medicamentelor compensate, rezultă că și-au asumat că vor plăti o contribuție raportată nu doar la prețul de producător. În acest cadru legal este la aprecierea deținătorilor de APP negocierea de adaosuri cât mai mici cu intermediarii, cu consecința plății unei contribuții într-un cuantum cât mai redus." Invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, recurenta reclamantă critică faptul că instanța de fond a considerat că trebuie să respingă cererea societății în ceea ce privește anularea ex- tunc a notificării. În cauza de față, prima instanță a menționat în dispozitivul hotărârii "anulează actele atacate, exclusiv cu privire la includerea în valoarea sumelor comunicate a valorii T.V.A. aplicată acestor sume, după publicarea Deciziei Curții Constituționale nr. 39/2013 ". Însă această mențiune este fără efecte juridice directe asupra măsurii anulării actelor administrative atacate dat fiind faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 39/5.02.2013 a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 100/20.02.2013, iar actele administrative atacate au fost emise ulterior la 30.04.2013 și 07.06.2013, motiv pentru care recurenta pârâtă se impunea să le emită cu respectarea acestei decizii.

Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia Pentru aceste considerente și în temeiul art. 20 din Legea contenciosului administrativ nr. x și art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursurile declarate de Casa Națională de Asigurări de Sănătate și A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 1075 din 17 aprilie 2014 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondate.