ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 106/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24.04.2013 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, reclamanta SC A. SA a chemat în judecată pe pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate, solicitând anularea notificărilor din 31.10.2012 și din 31.01.2013 privind plata contribuției prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011 aferentă trimestrelor III și IV din anul 2012.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 3.676 din data de 22.11.2013 s-a admis cererea formulată de către reclamanta SC A. SA, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate; s-a anulat notificarea din 31.10.2012 referitoare la comunicarea datelor pentru contribuția clawback pe trimestrul III 2012 și notificarea din 31.01.2013 referitoare la comunicarea datelor pentru contribuția clawback pe trimestrul IV 2012, emise de CNAS.

A fost obligată pârâta la plata cheltuielilor de judecată către reclamantă, în sumă de 8,3 RON.

Recursul

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, pârâta Casa Națională de Asigurări de Sănătate a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

În motivarea cererii de recurs, recurenta a susținut în esență următoarele critici:

- în mod greșit instanța de fond și-a întemeiat soluția pronunțată în raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 39/2013, care, potrivit art. 11 lit. C) alin. (3) din Legea nr. 47/1992 și art. 147 alin. (1) din Constituție, se aplică numai pentru viitor, fiind generală și obligatorie de la data publicării în Monitorul Oficial al României;

- pentru Notificarea aferentă trimestrului III al anului 2012 erau aplicabile prevederile art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, completate prin O.U.G. nr. 110/2011, iar CNAS era obligată să aplice aceste dispoziții legale, Decizia nr. 39/2013 fiind adoptată de Curtea Constituțională ulterior;

- începând cu trimestrul IV 2012, calculul contribuției trimestriale s-a realizat conform formulei prevăzute de art. 3 din O.U.G. nr. 77/2011, astfel cum a fost modificată și completată prin O.G. nr. 17/2012, unde CTt și Bat nu includ TVA, iar Bat este de 1.515 milioane RON;

- TVA se regăsește în valorile consumului trimestrial individual. Consumul de medicamente de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS care include și TVA, iar, în această situație, consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS include și TVA;

- reclamanta nu a fost prejudiciată de mecanismul de colectare a taxei pe valoare adăugată, acesta fiind reglementat de dispozițiile Titlului VI al Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal. Legiuitorul a instituit prevederi exprese în ceea ce privește taxa pe valoarea adăugată pe deplin aplicabile și în situația de față, astfel că reclamanta avea posibilitatea de a proceda la deducerea acesteia în condițiile stabilite prin legislația fiscală națională;

- în conformitate cu prevederile art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, contribuția trimestrială datorată de către reclamantă nu se limitează doar la lista de medicamente elaborată pe baza Listei cu denumiri comune internaționale corespunzătoare medicamentelor de care beneficiază asigurații, cu sau fără contribuție personală, pe bază de prescripție medicală, în sistemul de asigurări sociale de sănătate, aprobată prin H.G. nr. 720/2008, cu modificările și completările ulterioare. Prin art. 1 din O.U.G. nr. 77/2011, legiuitorul a stabilit categoriile de medicamente care fac obiectul consumului de medicamente suportate din FNUASS și bugetul Ministerului Sănătății în baza cărora persoanele nominalizate la acest articol au obligația de a plăti o contribuție trimestrială, iar aceste medicamente se pot regăsi printre medicamentele prevăzute de dispozițiile respective, în măsura în care au fost achiziționate, consumate și raportate în condițiile legii de către canalele de eliberare menționate la art. 5 alin. (4) din O.U.G. nr. 77/2011;

- recurenta a procedat la stabilirea consumului centralizat de medicamente corespunzător trimestrului III și IV 2012 în baza acestei liste de medicamente, acestea fiind raportate de către furnizorii de medicamente/servicii medicale la casele de asigurări de sănătate.

De asemenea, a precizat că toate documentele necesare decontării serviciilor medicale și a medicamentelor, a unor materiale sanitare și a dispozitivelor medicale în ambulatoriu, se certifică pentru realitatea și exactitatea datelor prin semnătura reprezentanților legali ai furnizorilor.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 488 alin. (1), pct. 8 din C. proc. civ.

Apărările formulate în cauză

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului pentru argumentele prezentate la dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Procedura derulată în recurs

În cauză a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea de ședință din data de 07.10.2015, recursul a fost admis în principiu, în baza dispozițiilor art. 493 alin. (7) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea prezentată de intimată, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Controlul judiciar declanșat de intimata-reclamantă are ca obiect verificarea legalității notificărilor din 31.10.2012 și din 31.01.2013 privind plata contribuției prevăzută de O.U.G. nr. 77/2011 aferentă trimestrelor III și IV din anul 2012.

Prima instanță a admis acțiunea și a anulat cele două notificări, pentru motivele punctual reținute ca întemeiate, și anume: includerea TVA în baza de calcul în ambele trimestre și eroarea strecurată în raportările aferente trimestrului III 2012, prin includerea unui cod de produs inexistent.

Soluția primei instanțe este corectă, fiind împărtășită și de instanța de control judiciar.

Reevaluând întregul ansamblu probator administrat în cauză, inclusiv în etapa recursului, și răspunzând, în același timp, la criticile formulate de recurentă, Înalta Curte reține următoarele:

Recurenta susține faptul că Decizia Curții Constituționale nr. 39 din 05.02.2013, prin care s-a stabilit neconstituționalitatea sintagmei "care include și TVA" din cuprinsul art. 3

1

alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011, nu poate produce efecte în cauza de față, întrucât deciziile acestei instanțe produc efecte numai pentru viitor, în raport de dispozițiile art. 147 alin. (4) din Legea fundamentală a țării. În concret, ea trebuie avută în vedere doar în privința notificărilor ce urmează a fi comunicate contribuabililor vizați de O.U.G. nr. 77/2011 în perioada ulterioară publicării sale în Monitorul Oficial al României.

Înalta Curte nu poate primi această susținere a recurentei.

Regula instituită de art. 147 alin. (4) din Constituție trebuie interpretată în sensul în care o decizie a Curții Constituționale urmează să primească eficiență în orice raport juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale care nu a fost definitiv soluționat, fiind supus controlului judiciar, așa cum este și cazul de față.

Cu alte cuvinte, instanța de control judiciar apreciază că decizia Curții Constituționale se aplică tuturor raporturilor juridice care nu sunt epuizate la data publicării sale, respectiv tuturor cauzelor aflate în fața instanțelor de contencios administrativ și cărora le sunt incidente în continuare dispozițiile legale declarate neconstituționale, mai precis tuturor cauzelor pendinte.

Această interpretare a fost consacrată și în jurisprudența Curții Constituționale, care a statuat că deciziile sale de admitere a unei excepții de neconstituționalitate sunt obligatorii pentru autoritățile publice și urmează a fi aplicate de acestea de la data publicării, iar de instanțele de judecată în cauzele pendinte la momentul publicării în care respectivele decizii sunt aplicabile (Decizia nr. 223 din 13.03.2012 a Curții Constituționale).

Noul context legal, determinat de constatarea neconstituționalității parțiale a textului normativ analizat, nu poate fi ignorat doar pentru că decizia Curții Constituționale a fost adoptată ulterior emiterii notificărilor.

Ca atare, instanța de control judiciar apreciază că este fondată critica intimatei referitoare la nelegalitatea valorii indicatorilor menționați în notificarea contestată datorită includerii în valoarea vânzărilor de medicamente a taxei pe valoarea adăugată.

Viciul de constituționalitate reținut prin Decizia Curții Constituționale nr. 39/2012, în ipoteza în care determinarea contribuției trimestriale în raport cu valoarea medicamentelor care include și taxa pe valoarea adăugată, echivalează cu un impozit la impozit și este contrară prevederilor constituționale referitoare la așezarea justă a sarcinilor fiscale, se răsfrânge implicit asupra actelor administrative contestate în cauză care se circumscriu ipotezei avute în vedere de instanța de contencios constituțional.

În concluzie, Înalta Curte reține că întemeiat prima instanță a constatat existența acestui viciu de nelegalitate a actelor atacate, decurgând din aplicarea raționamentului avut în vedere de Curtea Constituțională, în contextul în care, prin actele contestate, calculul contribuției trimestriale comunicate reclamantei s-a făcut prin raportare la consumul centralizat de medicamente care include TVA, aspect recunoscut expres chiar de recurenta-pârâtă.

Prin motivele de recurs formulate în cauză, Casa Națională de Asigurări de Sănătate a susținut că mecanismul clawback presupune includerea TVA-ului în consumul centralizat de medicamente înregistrat la nivelul CNAS care este calculat în baza prețului de referință suportat din FNUASS și cum acest preț include și TVA, în mod firesc și consumul înregistrat va include și TVA.

Mai întâi, este de remarcat că motivele invocate de recurentă sunt contradictorii, deoarece, pe de o parte afirmă că, la calculul contribuției pe trimestrele IV 2012 nu a fost inclusă TVA, iar, pe de altă parte, recunoaște că nu poate fi exclusă taxa din consumul centralizat de medicamente.

Argumentele recurentei-pârâte sunt însă contrazise de instanța constituțională care a statuat prin Decizia nr. 39/2013, după cum s-a arătat deja, că sintagma "care include și taxă pe valoare adăugată" din cuprinsul art. 31 alin. (5) din O.U.G. nr. 77/2011 este neconstituțională, o atare statuare neputând rămâne fără eficiență juridică în cauza de față.

Susținerile recurentei referitoare la dreptul reclamantei de deducere a TVA sunt lipsite de relevanță, deoarece litigiul vizează legalitatea actelor contestate din perspectiva stabilirii contribuției clawback, iar nu problema existenței ori exercitării de către intimata-reclamantă a dreptului de deducere a TVA, consacrat atât în dreptul intern, cât și în legislația europeană.

În fine, în mod corect, prima instanță a reținut faptul că, în ceea ce privește medicamentul având codul de identificare W 42577001, nu se poate identifica un produs în lista CANAMED, astfel încât valoarea consumului individual a fost denaturată cu valoarea de 6,81 RON aferentă acestui cod neidentificabil de produs.

În consecință, Înalta Curte reține că prima instanța a interpretat și a aplicat corect dispozițiile normative incidente în cauza de față, situație în care nu este fondat motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 și art. 28 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Casa Națională de Asigurări de Sănătate împotriva Sentinței nr. 3.676 din 22 noiembrie 2013 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 ianuarie 2016.

Procesat de ED