ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1238/2016

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Cererea de chemare în judecată

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara sub nr. x/59/2014 la 9.05.2014, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, a solicitat suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 01.10.2013 și înregistrat sub nr. x/02.10.2013 privind proiectul "Achiziție de mașini și echipamente agricole în cadrul S.C. A. S.R.L. pentru prestări servicii-Dumbrăvița, jud. Timiș", cod proiect C x/27.07.2010, beneficiar A.S.R.L., cu sediul în loc. Pădureni, DN 59 E 70 KM 23, camera 10, jud. Timiș, emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a instituit în sarcina sa obligația de plată a sumei totale de 642.471,90 RON, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 128/59/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, având ca obiect anularea actului administrativ.

Soluția instanței de fond

Prin Sentința nr. 178 din 19 iunie 2014, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a apreciat că reclamanta nu a dovedit existența unui caz bine justificat pentru luarea măsurii de suspendare solicitate, în sensul definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, anume, împrejurări legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat.

Astfel, instanța a apreciat că aspectele invocate de reclamantă cu privire la îndeplinirea condițiilor cuprinse în Ghidul Solicitantului și în Fișa tehnică în ceea ce privește eligibilitatea proiectului de finanțare, precum și aspectele legate de lipsa prejudiciului și lipsa abaterii prin raportare la constatările de fapt evidențiate în cuprinsul Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 01.10.2013 și înregistrat sub nr. 31290/02.10.2013 și combătute prin argumentele expuse în cererea introductivă reprezintă o problemă de temeinicie a actului administrativ, iar nu de legalitate în sensul restrâns la care face referire art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004, astfel încât nu ar putea fi reținute pentru a se stabili existența unui caz bine justificat de suspendare a executării, motiv pentru care nu vor fi analizate în detaliu.

A reținut instanța de fond că, ar putea fi, deci, supuse analizei în mod distinct doar susținerile reclamantei referitoare la nerespectarea procedurii de întocmire a procesului-verbal în ceea ce privește condițiile formale privitoare la respectarea termenului în care acesta a fost încheiat, încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, temeiul de drept ce a stat la baza acestuia, precum și susținerile legate de pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care s-a procedat la anularea unui proces-verbal întocmit în condiții similare pentru o societate față de care aceeași pârâtă a reținut suspiciuni de fraudă în urma unei acțiuni conjugate cu cea a reclamantei.

Instanța a constatat astfel că susținerile reclamantei asupra acestor motive de nelegalitate nu pot fi reținute ca un caz bine justificat de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 01.10.2013 și înregistrat sub nr. 31290/02.10.2013, întrucât, cel puțin în aparență, nu s-ar putea constata că acesta este lipsit de temei de drept în condițiile în care în cuprinsul său sunt prevăzute la Cap. II în bază legală a verificării prevederile actelor normative apreciate a fi incidente în cauză, iar la temeiul de drept al măsurii dispuse sunt dezvoltate textele de lege apreciate ca fiind incidente, texte ce se regăsesc în Contractul de finanțare în regulamentul nr. 2988/1995, Regulamentul nr. 65/2011, Ordinul MEADR 54/2012 și Regulamentul nr. 1998/2006.

În aparență instanța a constatat că regulamentul în discuție stabilește normele de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 1698/2005 referitor la punerea în aplicare a procedurilor de control și a ecocondiționalității în cadrul măsurilor de sprijin pentru dezvoltarea rurală, Regulamentul CE nr. 1698/2005 beneficiind la momentul semnării contractului de finanțare de normele de aplicare cuprinse în Regulamentul nr. 1975/7.12.2006.

A apreciat instanța de fond că atât Regulamentul nr. 1975/7.12.2006, cât și Regulamentul nr. 65/27.01.2011 vizează normele de aplicare ale Regulamentului nr. 1698/2005 ce reglementează procedura de control în ceea ce privește măsurile de sprijin pentru dezvoltarea rurală, în vigoare la data semnării contractului de finanțare, iar trimiterile din Regulamentul CE nr. 1975/2006 se interpretează ca trimiteri la Regulamentul CE 65/2011, conform dispozițiilor cuprinse la art. 34 pct. 2 din Regulamentul nr. 65/2012, rezultând așadar că în speță este vorba despre aplicarea unor norme de procedură ce sunt de aplicare imediată.

Curtea a constatat totodată că, în speță, au fost incidente disp. art. 21 alin. (24) din O.U.G. nr. 66/2011, motiv pentru care nu a putut aprecia ca tardivă întocmirea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 01.10.2013 și înregistrat sub nr. 31290/02.10.2013.

Referitor la condiția cumulativă privind prevenirea procedurii unei pagube iminente a observat prima instanță că în fapt reclamanta a invocat în susținerea acestui aspect faptul că organele fiscale au procedat la punerea în executare a Titlului executoriu nr. 4071/17.04.2014 prin emiterea Somației nr. 4072/17.04.2014, iar suma impusă prin actul administrativ în litigiu depășește cu mult posibilitățile financiare imediate ale societății, astfel încât executarea silită ar conduce la intrarea societății în stare de insolvabilitate.

După cum s-a reținut în practica judiciară, valoarea și caracterul executoriu al actului administrativ în privința căruia se solicită suspendarea executării nu reprezintă, în sine, un motiv pentru acordarea suspendării și nu fac dovada, prin ele însele, a îndeplinirii cerinței referitoare la prevenirea producerii unei pagube iminente. Dimpotrivă, art. 14 din Legea nr. 554/2004 impune analizarea cerinței menționate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată.

În speță, reclamanta nu a probat astfel de împrejurări concrete care ar justifica concluzia că executarea actului administrativ fiscal anterior soluționării în fond a acțiunii în anularea actului administrativ fiscal ar fi de natură a-i crea o pagubă iminentă, ce nu ar mai putea fi reparată, instanța observând că art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 impune ca cerința posibilității de creare a unei pagube iminente să fie constatată în mod cumulativ cu cea vizând cazul bine justificat de suspendare, astfel încât, atâta vreme cât această din urmă condiție nu a fost reținută în speță, devine superfluă analizarea detaliată a susținerilor reclamantei referitoare la paguba iminentă ce i-ar putea fi cauzată prin executarea actului administrativ anterior analizării în fond a acțiunii în anularea sa.

Față de aceste considerente, a respins cererea de suspendare, ca neîntemeiată.

Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, reclamanta S.C. A. S.R.L. a formulat recurs, solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și rejudecând cererea de suspendare a actului administrativ să se dispună suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 01.10.2013 și înregistrat sub nr. 31290/02.10.2013 privind proiectul "Achiziție de mașini și echipamente agricole în cadrul S.C. A. S.R.L. pentru prestări servicii - Dumbrăvița, jud. Timiș", cod proiect C 312M020953700149/27.07.2010, beneficiar A.S.R.L., cu sediul în loc. Pădureni, DN 59 E 70 KM 23, camera 10, jud. Timiș, emis de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, prin care s-a instituit în sarcina sa obligația de plată a sumei totale de 642.471,90 RON, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 128/59/2014 aflat pe rolul Curții de Apel Timișoara, având ca obiect anularea actului administrativ.

Prin cererea de recurs, recurenta a solicitat a se avea în vedere că sentința recurată cuprinde numai motive străine de natura cauzei și a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material; recursul fiind încadrat în drept în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În susținerea recursului recurenta a susținut că, în ceea ce privește dovedirea cazului bine justificat, examinarea acestei condiții impune însăși examinarea legalității actului administrativ atacat, în condițiile în care instanța trebuie să constate existența unor împrejurări care creează îndoieli serioase "în privința legalității actului administrativ".

În continuare, motivarea recursului reprezintă o reluare a aspectelor invocate de recurenta-reclamantă la judecata pe fond a prezentei cereri de suspendare a actului administrativ atacat, în integralitatea sa.

Totodată, recurenta solicită a se avea în vedere că, din toate probele existente la dosarul cauzei rezultă că societatea a făcut obiectul controlului din partea intimatei cu privire la pretinsa existență a unor neregularități ca urmare a creării unor condiții artificiale pentru a putea accesa fonduri nerambursabile cu încălcarea regulii ajutorului " de minimis" și având în vedere modalitatea în care intimata a procedat la verificarea simultană a celor 3 firme și la întocmirea identică a celor 3 procese-verbale, invocându-se aceleași aspecte, apreciază că simplul motiv că s-a dispus de către o instanță de fond anularea unuia din cele trei procese-verbale astfel întocmite reprezintă un caz bine justificat extrem de temeinic.

Solicită a se avea în vedere că, în ceea ce privește dovedirea pagubei iminente, prin cererea introductivă și prin înscrisurile depuse la dosar, a făcut dovada existenței acesteia iar punerea în executare a procesului-verbal a cărui suspendare o solicită și obligarea societății la plata sumei de 642.471,90 RON, ar conduce nu doar la reducerea activității economice a acesteia ci efectiv la insolvența sa, cu toate consecințele economice și sociale ce decurg din aceasta.

O asemenea executare silită, care nu este doar iminentă, ci și certă, ca urmare a declanșării procedurilor de către organul administrativ fiscal competent, întrunește toate condițiile existenței pagubei iminente, respectiv un prejudiciu material viitor, dar previzibil cu evidență sau după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării societății.

Solicită astfel a se constata că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 și, în mod netemeinic instanța de fond nu a procedat la analizarea tuturor aspectelor invocate, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea sentinței de fond și rejudecând cauza, să se dispună suspendarea executării actului administrativ atacat.

La data de 28.03.2016 recurenta a depus la dosar Note scrise în cuprinsul cărora solicită a se lua act de faptul că cererea a rămas fără obiect, ca urmare a soluționării definitive a Dosarului nr. x/59/2014 al Tribunalului Timiș.

Apărările intimatei

Împotriva recursului a formulat întâmpinare intimata-pârâtă Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit solicitând respingerea acestuia, ca nefondat și menținerea soluției dată de instanța de fond, ca fiind legală și temeinică; fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În prealabil autoritatea a solicitat, urmare a modificărilor legislative intervenite, respectiv O.U.G. nr. 41/2014, citarea în cauză a Agenției Pentru Finanțarea Investițiilor Rurale (AFIR), în locul Agenției de Plăți Pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit (APDRP), reorganizată.

Pe fondul recursului, solicită a se constata că recurenta aduce doar argumente care antamează fondul cauzei iar susținerile privind nerespectarea condițiilor de formă a procesului-verbal contestat au fost analizate întru totul de instanța de fond.

De asemenea, mai solicită a se constata că recurenta reclamantă nu aduce argumente pertinente de nelegalitate a sentinței recurate, înțelegând doar să reitereze fondul acțiunii.

Solicită astfel a fi respinse susținerile recurentei, ca nefondate, având în vedere faptul că, acestea nu aduc argumente relevante sau de natură să creeze o îndoială serioasă asupra legalități actului.

În concluzie, solicită respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței civile recurate, ca fiind temeinică și legală.

În ședința publică din 19.04.2016, reprezentantul intimatei-pârâte a formulat la rându-i concluzii de rămânere fără obiect a prezentului recurs, depunând la dosar și decizia definitivă pronunțată în dosarul având ca obiect anularea aceluiași act administrativ ce face și obiectul prezentei cereri de suspendare - Procesul-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare încheiat în data de 01.10.2013 și înregistrat sub nr. 31.290/02.10.2013, dosar soluționat în fond de Tribunalul Timiș și în recurs de Curtea de Apel Timișoara.

Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din 28 octombrie 2015, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Părțile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 20 ianuarie 2016, completul filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul recurentei ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Considerentele și soluția Înaltei Curți asupra recursului

În prealabil, în ceea ce privește invocarea lipsei de obiect a recursului, analizând din perspectiva legalității și temeiniciei sentinței recurate, prin prisma condițiilor impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, și art. 20 din aceeași lege, interesul reclamantei de a formula prezentul recurs, Înalta Curte constată că legitimitatea acestuia este justificată iar recursul nu este lipsit de obiect.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul nu este fondat, în raport de considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Argumentele de fapt și de drept relevante

Astfel, Înalta Curte analizând, constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivelor de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., reținând în acest sens, în dezacord cu recurenta, că analiza motivelor de nelegalitate invocate cu privire la actul administrativ-fiscal a cărui suspendare s-a solicitat în cauză, nu oferă indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate de care se bucură acesta.

Totodată, Înalta Curte, analizând sentința recurată nu a putut ajunge la concluzia că aceasta cuprinde numai motive străine de natura cauzei, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, astfel cum susține recurenta.

În primul rând, Înalta Curte constată că, astfel cum de altfel a constatat și intimata-pârâtă, recurenta-reclamantă nu aduce argumente pertinente de nelegalitate a sentinței recurate, nu critică în concret sentința recurată, înțelegând doar să reitereze fondul acțiunii; fără a se putea desprinde din considerentele recursului care sunt motivele străine de natura cauzei identificate de parte în cuprinsul hotărârii de fond și în ce a constat efectiv încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte reține că întotdeauna cazul bine justificat și iminența producerii unei pagube sunt analizate în funcție de circumstanțele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care efectuează o analiză sumară a aparenței dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt și de drept prezentate de partea interesată; acestea trebuie să ofere indicii suficiente de răsturnare a prezumției de legalitate și să facă verosimilă iminența producerii unei pagube, în cazul particular supus evaluării.

În jurisprudența sa constantă, secția de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți a reținut că, pentru conturarea cazului temeinic justificat, care să impună suspendarea unui act administrativ, instanța nu trebuie să procedeze la analizarea criticilor de nelegalitate pe care se întemeiază însăși cererea de anulare a actului administrativ, ci trebuie să-și limiteze verificarea doar la acele împrejurări vădite de fapt și/sau de drept, care au capacitatea să producă o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură un act administrativ.

Astfel de împrejurări vădite, de fapt sau/și de drept care sunt de natură să producă o îndoială serioasă cu privire la legalitatea unui act administrativ au fost reținute de Înalta Curte ca fiind: emiterea unui act administrativ de către un organ necompetent sau cu depășirea competenței, actul administrativ emis în temeiul unor dispoziții legale declarate neconstituționale, nemotivarea actului administrativ, modificarea importantă a actului administrativ în calea recursului administrativ (reducerea importantă a cuantumului sumelor reținute ca obligații bugetare suplimentare).

Instanța de control judiciar reține că aparența de nelegalitate poate viza și aspecte de drept material, însă este esențial ca motivele identificate să fie evidente, să nu implice examinarea fondului cauzei.

Or, în cauză, în sensul celor expuse, nu suntem în prezența unor împrejurări vădite de fapt sau de drept care să facă dovada îndeplinirii cerinței referitoare la cazul bine justificat în sensul art. 14 alin. (1) coroborat cu art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond, în raport de susținerile părților, dar și de înscrisurile depuse la dosar, a realizat o examinare sumară a situației de fapt și de drept invocate de reclamantă pe care le-a considerat, în mod justificat, ca nefiind de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ-fiscal în privința căruia s-a solicită suspendarea executării.

În acest sens, în mod corect instanța de fond a reținut, între altele, că susținerile reclamantei referitoare la nerespectarea procedurii de întocmire a procesului-verbal, în ceea ce privește condițiile formale privitoare la nerespectarea termenului în care acesta a fost încheiat, încălcarea dreptului la apărare al reclamantei, temeiul de drept ce a stat la baza acestuia, precum și susținerile acesteia legate de pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care s-a procedat la anularea unui proces-verbal întocmit în condiții similare pentru o societate față de care aceeași pârâtă a reținut suspiciuni de fraudă în urma unei acțiuni conjugate cu cea a reclamantei, nu pot fi reținute ca un caz bine justificat de suspendare a executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 01.10.2013, întrucât, cel puțin în aparență nu s-ar putea constata că acesta este lipsit de temei de drept în condițiile în care în cuprinsul său sunt prevăzute la Cap. II în bază legală a verificării prevederile actelor normative apreciate a fi incidente în cauză, iar la temeiul de drept al măsurii dispuse sunt dezvoltate textele de lege apreciate ca fiind incidente, texte ce se regăsesc în contractul de finanțare în Regulamentul nr. 2988/1995, Regulamentul nr. 65/2011, Ordinul MEADR 54/2012 și Regulamentul nr. 1998/2006.

În consecință, în acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că aspectele invocate de reclamantă în aprecierea cazului bine justificat nu constituie împrejurări vădite de fapt sau de drept care să aibă capacitatea de a produce o îndoială serioasă asupra prezumției de legalitate de care se bucură actul administrativ, ci reprezintă veritabile critici de legalitate care se analizează în cadrul acțiunii în anulare și nu pot fundamenta soluția de admitere a cererii de suspendare a executării în limitele cadrul legal reglementat de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Nici faptul că prin Sentința civilă nr. 93/08.04.2014 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara într-un alt dosar - Dosarul nr. x/59/2014, în care, calitate de reclamantă a avut-o societatea B. S.R.L., căreia i s-a întocmit un proces-verbal identic cu cel ce face obiectul prezentului dosar; autoritatea pârâtă reținând aceleași suspiciuni privind crearea unor condiții artificiale pentru accesarea fondurilor nerambursabile; acest argument fiind adus de reclamantă în dovedirea existenței cazului bine justificat, nu constituie o împrejurare de natură să creeze o îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a procesului-verbal ce face obiectul acestui litigiu, instanța de fond în mod temeinic reținând că, pe de o parte, hotărârea în discuție nu este irevocabilă, pentru ca cele consemnate în cuprinsul acesteia să capete putere de lucru judecat iar pe de altă parte, reținând că, din lecturarea considerentelor sentinței instanța nu a analizat în vreun fel argumente legate de suspiciunea de creare a unor condiții artificiale de către S.C. B. S.R.L. împreună cu S.C. A. S.R.L. pentru accesarea fondurilor nerambursabile în cadrul Măsurii 312.

La modul concret, condiția existenței unui caz bine justificat este îndeplinită în situația în care se regăsesc argumente juridice aparent valabile cu privire la nelegalitatea actului administrativ aflat în litigiu.

Pe de altă parte, în cadrul cererii de suspendare, instanța de judecată nu va cerceta îndeplinirea condițiilor de legalitate a actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței învestite cu soluționarea acțiunii în anulare.

În considerentele hotărârii recurate, procedând la analiza îndeplinirii condiției cazului bine justificat, prima instanță a combătut pe larg susținerile reclamantei, argumentând soluția dată, atât în fapt cât și în drept, respectând întru totul limitele prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește condiția pagubei iminente, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, apreciază că aceasta nu se mai impune a fi analizată, în esență, având în vedere neîndeplinirea condiției cazului bine justificat, ce conduce la neîntrunirea cumulativă a prevederilor legale impuse de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în materia suspendării executării actului administrativ.

Constatarea faptului că nu este îndeplinită condiția referitoare la cazul bine justificat în sensul în art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, face de prisos analiza condiției prevenirii unei pagube iminente, astfel cum și judecătorul fondului a reținut, în sensul art. 2 alin. (1) lit. ș) din aceeași lege, atâta timp, așa cum s-a arătat anterior, pentru a fi dispusă măsura provizorie de suspendare a executării actului administrativ, este necesară îndeplinirea cumulativă a celor două condiții prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea contenciosului administrativ.

Analizând sentința recurată prin prisma temeiurilor de drept invocate de recurentă, în cererea de recurs, respectiv dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, hotărârea judecătorească va cuprinde:

"(1)/…/b) considerentele, în care se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

În cauză, hotărârea pronunțată de instanța de fond satisface cerințele prevăzute de dispozițiile legale menționate, în considerentele acesteia regăsindu-se motivele de fapt și de drept care au determinat formarea convingerii instanței cu privire la soluția pronunțată.

Astfel, sentința recurată cuprinde în motivare argumentele pentru care prima instanță a constatat că nu sunt îndeplinite toate condițiile legale pentru a se putea proceda la suspendarea executării Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare din data de 01.10.2013 și înregistrat sub nr. 31290/02.10.2013, aceste argumente raportându-se în mod necesar, pe de o parte, la susținerile și apărările părților, iar pe de altă parte, la dispozițiile legale aplicabile raportului juridic dedus judecății.

Judecătorul cauzei nu era învestit cu analiza susținerilor reclamantei care formează obiectul acțiunii în anulare a procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, întrucât în cadrul soluționării cererii de suspendare a executării actului administrativ nu se poate antama fondul dreptului, ce constituie obiectul altui proces, respectiv a litigiului de fond.

Înalta Curte reține că, deși a invocat ca temei de drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurenta nu a adus critici concrete sentinței de fond, nu a detaliat în ce au constat motivele contradictorii ori străine de natura cauzei cuprinse în hotărârea recurată, ci, în mare parte, a reluat susținerile de la fond.

Instanța de control judiciar constată că, în mod temeinic și legal, prima instanță a analizat motivele invocate de reclamantă prin cererea de chemare în judecată și a înlăturat, motivat, argumentele aduse de către aceasta în dovedirea îndeplinirii cazului bine justificat, reținând că obligația instanței de judecată este aceea de a analiza toate motivele de nelegalitate formulate, iar nu de a răspunde fiecărui argument în parte invocat de reclamantă.

După cum s-a arătat anterior, instanța de fond a examinat motivațiile prezentate de recurenta-reclamantă prin prisma dispozițiilor legale incidente, respectiv a art. 14, art. 15 și art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, concluzionând, în raport de argumentele pe care societatea a înțeles să le invoce, că nu există motive de îndoială legitimă asupra legalității actelor contestate.

Motivarea clară și accesibilă a judecătorului fondului răspunde și exigențelor impuse de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care obligă tribunalele să-și motiveze deciziile dar nu le poate impune să dea un răspuns detaliat la fiecare argument, întinderea obligației de motivare putând să varieze în funcție de natura deciziei și trebuind analizată în lumina circumstanțelor fiecărei spețe (Hotărârea din 9 decembrie 1994 în cauza Ruiz Torja contra Spaniei, Hotărârea din 28 iulie 2005 în cauza Albina contra României.

Curtea a subliniat în această ultimă hotărâre că, potrivit practicii sale constante, exigența procesului echitabil este îndeplinită și în cazul unei motivări a soluției pe scurt, concentrate, din care să rezulte însă că au fost examinate efectiv problemele esențiale ridicate de părți.

Prin urmare, chiar și o motivare sumară, sintetică, a unei hotărâri judecătorești nu echivalează cu o nemotivare, sancționabilă conform art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., republicat, și îndeplinește cerințele unui proces echitabil, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, nefiind astfel incidente în speță dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ.

Prima instanță a reținut corect situația de fapt, în raport cu prevederile legale incidente în materie și a realizat o încadrare juridică adecvată, neputându-se susține că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

De asemenea, Înalta Curte constată că nici motivul de nelegalitate încadrat de recurentă în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 nu este întemeiat; sentința pronunțată în litigiu fiind dată ca urmare a interpretării și aplicării corecte a normelor de drept material la circumstanțele de fapt ale cauzei.

Astfel, considerentele instanței de fond corespund soluției adoptate în raport cu situația de fapt rezultată din împrejurarea că reclamanta nu a probat îndeplinirea cumulativă a condițiilor prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, pentru suspendarea Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare înregistrat sub nr. 31290/02.10.2013; respectiv nu a dovedit existența unui caz bine justificat, în sensul definit de art. 2 lit. t) din Legea nr. 554/2004 și anume, existența unor împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ contestat și necesitatea prevenirii producerii unei pagube iminente.

În mod corect a apreciat prima instanță, ținând cont și de practica judiciară, că valoarea și caracterul executoriu al actului administrativ nu reprezintă în sine un motiv pentru acordarea suspendării și nu pot face dovada prin ele însele a îndeplinirii cerinței referitoare la prevenirea procedurii unei pagube iminente, ci se impune analizarea îndepliniri acestei condiții pe baza împrejurărilor de fapt și de drept, neprobate de parte.

Prin urmare, toate criticile recurentei sunt nefondate, sentința ce formează obiectul recursului a fost redactată cu respectarea dispozițiilor art. 425 din C. proc. civ., judecătorul fondului expunând în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, iar dezlegarea dată litigiului cu care a fost învestită prima instanță reflectă, așadar, interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, nefiind incidente motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. Pădureni, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. Pădureni împotriva Sentinței nr. 178 din 19 iunie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 aprilie 2016.

Procesat de GGC - NN