ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2016
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5/2016 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2016)
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prima instanță
1.1. Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău sub nr. x/200/2012 reclamanții A., B., C., D., E., F., G., H. și I., în contradictoriu cu pârâții Comuna Berca, Instituția Prefectului județului Buzău, SC J. SA și Ministerul Economiei, au solicitat să se dispună modificarea Ordinelor Prefectului nr. x din 15 august 2009, nr. x din 15 martie 2003, nr. x din 17 octombrie 2003, nr. x din 17 noiembrie 2003, nr. x din 10 iulie 2003.
Prin Sentința civilă nr. 3207 din 24 februarie 2014 Judecătoria Buzău a admis excepția de necompetență materială a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei având ca obiect anulare act - anulare parțială certificat de atestare, disjungere formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F., G., intervenienții H. și I., în favoarea Curții de Apel Ploiești.
1.2. Sentința și considerentele primei instanțe
Prin încheierea din 10 octombrie 2014, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și tardivității, invocate de pârâți în ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., fixând termen la 5 noiembrie 2014, sala 3, ora 12:00, cu citarea părților.
Totodată, Curtea de apel a admis excepția inadmisibilității acțiunii formulate de intervenienții H. și I. și a respins acțiunea formulată de intervenienții H. și I., în contradictoriu cu pârâții J. SA și Ministerul Economiei, ca inadmisibilă.
Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut în esență următoarele aspecte:
În ceea ce îi privește pe reclamanții A., B., C., D., E., F. și G., s-a constatat că aceștia au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544/2004, adresându-se autorității emitente a certificatului, respectiv pârâtului Ministerul Economiei, cu cererea nr. x din 19 iunie 2013, astfel după cum reiese din răspunsul înregistrat la pârât sub nr. x din 17 iulie 2013, comunicată reprezentantului convențional al acestora.
Referitor la intervenienții H. și I. s-a constatat că aceștia nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 544/2004, nesolicitând autorității emitente revocarea actului administrativ.
S-a reținut că plângerea formulată de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. nu este de natură a duce la îndeplinirea cerinței legale reglementate de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și pentru intervenienți, cât timp aceștia invocă drepturi proprii pentru anularea certificatului.
Cum intervenienții nu au îndeplinit procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. x, emis de pârâtul Ministerul Economiei pentru societatea comercială SC J. SA, s-a constatat cererea acestora este inadmisibilă.
Referitor la excepția tardivității acțiunii, s-a reținut că reclamanții au luat cunoștință de certificatul contestat la data de 18 martie 2013, cu ocazia verificării situației juridice a terenurilor în Dosarul nr. x/200/2012 al Judecătoriei Buzău, astfel după cum reiese din extrasul de pe portalul instanței.
S-a apreciat a fi nefondată susținerea pârâților în sensul că reclamanții trebuiau să cunoască certificatul contestat de la data înscrierii în registrul de carte funciară, respectiv din anul 2009, cât timp în cauză este vorba de un act administrativ unilateral cu caracter individual, care este adus doar la cunoștința destinatarului, prin comunicare.
În fine, s-a constatat că din actele dosarului reiese că plângerea prealabilă a fost formulată de reclamanți la data de 19 iunie 2013, în interiorul termenului de prescripție de 6 luni prevăzut de art. 7 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, iar răspunsul le-a fost comunicat la data de 17 iulie 2013, acțiunea fiind depusă la Judecătoria Buzău - la data de 25 noiembrie 2013, cu respectarea termenului de 6 luni reglementat de art. 11 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 554/2004.
Recursul formulat în cauză
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs H. și I., criticând hotărârea pentru motive de nelegalitate și netemeinicie.
Recurenții au arătat, în motivele de recurs, în esență, că nu au fost părți în recursul grațios promovat de reclamanții A., B., C., D., E., F. și G. întrucât nu au avut cunoștință de formularea acestui recurs.
De asemenea, recurenții au susținut că au formulat cerere de intervenție în interes propriu în temeiul dispozițiilor art. 61 C. proc. civ., apreciind că pot prelua cauza și procedurile în starea care se află.
În fine, recurenții au arătat că prin respingerea cererii de intervenție li s-a creat un prejudiciu patrimonial.
II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate de recurenți, dar și în temeiul art. 304
1
C. proc. civ., sub toate aspectele, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru motivele arătate în continuare.
Prin criticile sale recurenții nu invocă motive concrete de nelegalitate a sentinței atacate, ci prezintă propriile considerații asupra dispozițiilor legale ce formează obiectul litigiului, nefiind incidente niciunul din cazurile de casare sau modificare reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Analizând totuși cauza prin prisma dispozițiilor art. 304
1
C. proc. civ., Înalta Curte constată că prin cererea de intervenție recurenții-intervenienți au solicitat drepturi proprii cu privire la certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria M03 nr. x, emis de pârâtul Ministerul Economiei pentru societatea comercială SC J. SA.
Prima instanță a respins cererea de intervenție ca inadmisibilă, opinie împărtășită și de Înalta Curte.
Astfel, Înalta Curte a constatat, în acord cu judecătorul fondului, că recurenții-intervenienți s-au adresat instanței de contencios administrativ, considerându-se vătămați într-un drept recunoscut de lege, fără a urma procedura prealabilă prevăzută de dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind procedura de soluționare a cererilor în contenciosul administrativ.
Legea contenciosului administrativ a prevăzut în art. 7 și art. 11 două termene ce trebuie avute în vedere de participanții la procesul civil, atât de părțile implicate, cât și de instanța de judecată și anume termenul pentru formularea plângerii prealabile, procedură prevăzută de lege ca o condiție pentru exercitarea dreptului la acțiune și termenul de introducere a acțiunii la instanța de contencios administrativ competentă
Conform art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, "Înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia", iar potrivit art. 7 alin. (11):
"În cazul actului administrativ normativ, plângerea prealabilă poate fi formulată oricând".
Procedând la verificarea actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată, la fel și instanța de fond, că intervenienții invoca drepturi proprii fără a solicita autorității emitente revocarea actului administrativ.
Prin urmare, neîndeplinirea de către intervenienți a obligației formulării plângerii prealabile a fost corect constatată de către instanța de fond în soluționarea excepției inadmisibilității.
Temeiul de drept al soluției adoptate în recurs
Având în vedere toate considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare a sentinței, potrivit art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 304
1
C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de H. și I. împotriva încheierii din 10 octombrie 2014 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată, în ședință publică, astăzi 19 ianuarie 2016.
Procesat de GGC - CT