ÎCCJ, Decizia nr. 64/2019

Asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Încheierea nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală în Dosarul nr. x/2018, totodată fiind obligat contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, instanța a reținut că prin Încheierea nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva Încheierii penale nr. 41 din data de 09 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție a reținut următoarele:

Prin Încheierea nr. 41 din data de 09 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva Încheierii nr. 89 din data de 30.03.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. x/2018.

Pentru a dispuse astfel, în esență, Curtea de Apel Suceava a reținut că prin Încheierea nr. 89 din data de 30.03.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. x/2018, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) din C. proc. pen. raportat la art. 341 alin. (8) din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 07.02.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei în dosarul cu același număr, prin care, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., s-a respins, ca neîntemeiată, plângerea petentului, fiind menținute ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei din data de 8 noiembrie 2017 dată în Dosarul nr. x/2017 și ordonanța Parchetului de pe lângă Tribunalul Suceava din 14.12.2017 dată în Dosarul nr. x/2017

S-a reținut că această cale de atac vizează o încheiere pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în soluționarea unei contestații declarate împotriva unei încheieri date în aplicarea prevederilor art. 341 alin. (6) C. proc. pen. (plângere împotriva soluției procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată) și care, potrivit prevederilor art. 341 din C. proc. pen., este definitivă.

Astfel, constatându-se că petentului nu îi este recunoscută calea de atac a contestației împotriva Încheierii nr. 89 din data de 30.03.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava în Dosarul nr. x/2018, a fost respinsă, ca inadmisibilă, contestația acestuia, întrucât a fost formulată împotriva unei hotărâri definitive.

Împotriva Încheierii nr. 41 din data de 09 mai 2018 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, petentul A. a formulat o cale de atac.

Prin Încheierea nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 a fost respinsă, ca inadmisibilă, calea de atac exercitată.

S-a reținut că obiectul căii de atac îl constituie încheierea nr. 41 din data de 09 mai 2018, pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, prin care, în temeiul art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. a) teza a II-a C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de petentul A. împotriva unei încheieri penale definitive, pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Suceava, în procedura prevăzută de art. 340 alin. (1) C. proc. pen.

S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 341 alin. (8) C. proc. pen., încheierea prin care s-a pronunțat soluția de respingere a plângerii ca nefondată, prevăzută de alin. (6) al aceluiași text de lege, este definitivă, iar potrivit art. 425

1

alin. (7) C. proc. pen. contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac, astfel că încheierea prin care a fost soluționată contestația formulată de contestatorul petent A. - Încheierea nr. 41 din data de 09 mai 2018 - contestată în cauză - este definitivă, împotriva acesteia legea neprevăzând nicio cale de atac ordinară sau extraordinară.

Totodată, s-a mai arătat că în materie penală, căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile strict prevăzute de normele de procedură.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Împotriva Încheierii nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018, a formulat contestație petentul A.

Înalta Curte - Completul de 2 judecători de cameră preliminară a constatat, în esență că, dând eficiență principiului stabilit prin dispozițiile art. 129 din Constituția României, revizuită, privind exercitarea căilor de atac în condițiile legii procesual penale, precum și a celui privind liberul acces la justiție statuat prin art. 21 din legea fundamentală, respectiv exigențelor determinate prin art. 13 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, legea procesual penală a stabilit un sistem coerent al căilor de atac, același pentru persoane aflate în situații identice.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

S-a mai arătat că recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acestora și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

De asemenea, instanța a reținut, din actele dosarului, că petentul a declarat căi de atac succesive, prima hotărâre fiind reprezentată de încheierea din camera de consiliu din 07.02.2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Vatra Dornei în Dosarul nr. x/2018, prin care a fost soluționată o plângere împotriva măsurilor și actelor de urmărire penală în procedura prevăzută de art. 341 din C. proc. pen., această hotărâre fiind definitivă, în raport de dispozițiile art. 341 alin. (8) raportat la art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., în cauză petentul formulând contestație împotriva unei hotărâri definitive (Încheierea nr. 584 din data de 15 iunie 2018 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018), prin care s-a respins, ca inadmisibilă, o cale de atac exercitată la o altă cale de atac, inadmisibilă la rândul ei.

Împotriva Încheierii nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018 a declarat recurs contestatorul A., calea de atac fiind înregistrată la Completul de 5 Judecători la data de 25.01.2019.

Înalta Curte - Completul de 5 Judecători, examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac promovate de contestatoare, constată că aceasta este inadmisibilă și va fi respinsă ca atare, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 129 din Constituția României "împotriva hotărârilor judecătorești, părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii".

Așadar, posibilitatea provocării unui control judiciar al hotărârilor judecătorești este statuată prin însăși legea fundamentală.

Din economia textului menționat rezultă însă că hotărârile judecătorești, inclusiv hotărârile premergătoare, anticipatorii sau provizorii, sunt supuse căilor de atac determinate de lege.

Legea procesual penală, prin norme imperative, a stabilit un sistem al căilor de atac menit a asigura, concomitent, prestigiul justiției, pronunțarea de hotărâri judecătorești care să corespundă legii și adevărului și care să evite provocarea oricărei vătămări materiale sau morale părților din proces.

Potrivit dispozițiilor art. 3 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicarea a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale " Legea nouă se aplică de la data intrării ei în vigoare tuturor cauzelor aflate pe rolul organelor judiciare, cu excepțiile prevăzute în cuprinsul prezentei legi", iar potrivit dispozițiilor art. 8 din aceeași lege "Hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă."

În cauză, petentul a exercitat calea de atac a recursului, cale de atac care nu mai este prevăzută în actuala reglementare a C. proc. pen., împotriva unei hotărâri definitive, nesusceptibilă de a face obiectul unei căi de atac ordinare sau extraordinare, aspect de natură a încălca coerența sistemului căilor de atac reglementate de lege.

Or, recunoașterea unei căi de atac în alte condiții decât cele prevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia și, din acest motiv, constituie o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

Față de considerentele ce preced, Completul de 5 Judecători al Înaltei Curți de Casație și Justiție, va respinge, ca inadmisibil, recursul formulat de petentul A. împotriva Încheierii nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul contestator A. împotriva Încheierii nr. 49/C din 27 noiembrie 2018 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., obligă recurentul contestator la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 18 martie 2019.

Procesat de GGC - NN