ÎCCJ, Decizia nr. 51/2019

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor aflate la dosar, constată următoarele:

I. Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători în materie disciplinară, sub nr. x/2015, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtului A., judecător în cadrul Tribunalului Ilfov, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

II. Hotărârea instanței de disciplină

Prin Hotărârea nr. 15 J din 6 iunie 2018, secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii a admis acțiunea disciplinară și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtului sancțiunea disciplinară constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din aceeași lege.

Pentru a hotărî astfel, instanța disciplinară a reținut că, prin probele administrate în cauză, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare invocate.

La individualizarea sancțiunii, instanța disciplinară a avut în vedere că pârâtul a mai fost supus verificărilor din perspectiva întârzierilor în redactarea hotărârilor judecătorești, prin rezoluția din data de 26 februarie 2018 dispunându-se clasarea sesizării, și că prin Hotărârea nr. 13 J din 26 aprilie 2017 pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 334 din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost sancționat cu "avertisment" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

III. Calea de atac formulată

Împotriva hotărârii instanței de disciplină, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs pârâtul, invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 teza a doua din C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii disciplinare, ca neîntemeiată, în principal, și reindividualizarea sancțiunii aplicate, în subsidiar.

În motivarea recursului arată următoarele:

Din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., că atât instanța disciplinară, cât și Inspecția Judiciară au încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece nu i-a fost respectat dreptul la apărare.

Astfel, susține recurentul, încă din faza de cercetare disciplinară, desfășurată în fața Inspecției Judiciare, i-a fost încălcat dreptul la o apărare efectivă, prevăzut și de art. 46 alin. (1), teza finală din Legea nr. 317/2004, întrucât, în ceea ce îl privește, în calitate de persoană cercetată, această cercetare s-a desfășurat pe parcursul a doar patru ore, dintre care 2 ore și jumătate în absența sa.

Arată, de asemenea, că Inspecția Judiciară i-a încuviințat numai unele din probele solicitate și, în mod netemeinic și nelegal, în raport cu dispozițiile art. 46 alin. (1) teza finală din Legea nr. 317/2004, i-a respins cererea de acordare a unui termen de două zile în vederea formulării unui memoriu și de atașare la dosarul disciplinar a situației centralizate a volumului de activitate pe anul 2017 a tuturor judecătorilor care au activat în Tribunalul București, secția I penală.

Recurentul apreciază că dreptul la o apărare efectivă i-a fost încălcat și în fața instanței disciplinare, care i-a respins cererea de probe constând în reaudierea doamnei judecător B., ca nefiind utilă soluționării cauzei, fără a motiva această măsură, în timp ce în expozitivul hotărârii se reiau aceleași pasaje din declarațiile martorului respectiv, reținute și în rezoluția de trimitere în judecată disciplinară, care sunt prezentate ca fiind adevăruri absolute, fără putință de tăgadă. Or, arată recurentul, martorul a fost audiat fără a i se permite să asiste la audierea acestuia, cu atât mai puțin să-i poată adresa întrebări, conform art. 321 alin. (3) din C. proc. civ.

De asemenea, arată recurentul, instanța disciplinară a respins cererea sa de emitere a unei adrese prin care să se solicite Tribunalului București să transmită la dosar situația centralizată a volumului de activitate pe anul 2017 a tuturor judecătorilor care au activat în Tribunalul București, secția I penală, cu motivarea că "Secția are posibilitatea de a-l cunoaște nemijlocit".

Susține recurentul că măsurile susmenționate, dispuse de instanța disciplinară și de Inspecția Judiciară, reprezintă tot atâtea încălcări ale regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, care trebuie să ducă la casarea hotărârii atacate și respingerea, ca neîntemeiată, a acțiunii disciplinare exercitate împotriva sa, sub aspectul comiterii abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

Din perspectiva motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a doua din C. proc. civ. apreciază că hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material ce reglementează instituția juridică a vinovăției, ca element din conținutul constitutiv subiectiv al oricărei abateri disciplinare, redată în textul art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, prin sintagma "motivele imputabile".

În sprijinul acestui motiv, recurentul arată că instanța disciplinară nu a ținut seama de argumentele concrete invocate, ce țin de volumul său de activitate profesională în anul 2017 și la începutul anului 2018, argumente care arată că acest volum de activitate a fost mai mare decât al oricărui alt judecător din secția penală a Tribunalului Ilfov; în acest sens, enumeră o serie de lucrări și activități profesionale, a căror complexitate susține că necesită un timp și o atenție foarte mari pentru a fi analizate, respectiv soluționate.

De asemenea, menționează că a depus la dosarul disciplinar și certificatul de concediu medical, care atestă că, în luna iunie 2017, nu a fost deloc la serviciu, ca urmare a unei intervenții chirurgicale pe care a suferit-o, arătând că, dacă nu ar fi suferit acea intervenție chirurgicală, ar fi avut aproximativ 30 de zile calendaristice în plus pentru a motiva dosarele.

Arată, totodată, că, urmare înscrierii la concursul de promovare efectivă (la Curtea de Apel Ploiești, secția penală), organizat la data de 26 noiembrie 2017, președintele delegat al Tribunalului Ilfov i-a admis, în parte, cererea de concediu de studiu pe care a formulat-o, având șase zile pentru pregătirea examenului, timp pe care, dacă nu s-ar fi înscris la examen, l-ar fi avut la dispoziție pentru motivarea dosarelor.

Un alt argument invocat de recurent este cel potrivit căruia, în perioada 4 ianuarie 2012 și până în prezent, s-a implicat cel mai mult în activitatea Biroului Executări Penale din cadrul Tribunalului Ilfov, așa cum rezultă din declarația doamnei C., grefier în cadrul acestui birou.

Susține recurentul că toate aceste situații invocate puteau fi reținute de instanța disciplinară ca motive obiective, care au condus la sfârșitul lunii ianuarie 2018 la întârzierea în activitatea de redactare a unui număr de 197 de hotărâri.

Consideră că se poate aprecia că acest stoc foarte mare de dosare restante este urmarea unor motive neimputabile recurentului, putându-se reține, în consecință, lipsa sa de vinovăție pentru abaterea pentru care a fost trimis în judecată disciplinară, cu atât mai mult cu cât, pentru existența abaterii respective, dispozițiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004 prevăd expres condiția ca întârzierile în redactarea de hotărâri judecătorești să fie (exclusiv) din motive imputabile.

În raport cu Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, care statuează caracterul devolutiv al recursului în materia răspunderii disciplinare a magistraților, precum și cu dispozițiile art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, în subsidiar, recurentul solicită reindividualizarea sancțiunii aplicate și aplicarea sancțiunii "avertisment".

În sprijinul acestei cereri, menționează situațiile invocate mai sus cu privire la lipsa motivelor imputabile și arată că, în peste 18 ani de magistratură, este pentru prima dată când Inspecția Judiciară exercită acțiune disciplinară împotriva sa pentru comiterea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h), teza a doua din Legea nr. 303/2004 și invocă poziția sa procesuală din timpul cercetării, în sensul că până la al doilea și ultimul termen de judecată a redus stocul de hotărâri neredactate în termene legale, de la 197 la 97, iar în prezent, la ultima evidență imprimată în acest sens de către Grefierul Șef al secției penale, la data de 10 august 2018, stocul îi scăzuse, în continuare, la 79 de dosare, cele mai vechi hotărâri pronunțate fiind din iulie 2017.

IV. Apărările intimatei Inspecția Judiciară

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului, ca nefondat.

Se arată, în esență, că împrejurarea că unele dintre probele solicitate au fost respinse nu poate reprezenta o încălcare a dreptului la apărare, aprecierea asupra probelor efectuându-se de către inspector/echipa de inspectori în raport de utilitatea și pertinența lor, iar în cadrul cercetării disciplinare a fost administrat un probatoriu amplu, pe care instanța disciplinară l-a considerat suficient și concludent cu privire la situația de fapt și, apreciind nerelevante celelalte probe solicitate în fața sa, le-a respins motivat.

Cu privire la critica încălcării dreptului la apărare, prin aceea că audierea martorilor din oficiu s-a realizat în absența magistratului cercetat, se arată că nu are suport legal, întrucât procedura cercetării este de natură disciplinară, care se derulează după norme proprii, neputându-se face analogie cu o activitate jurisdicțională, cum greșit susține recurentul.

De asemenea, împrejurarea că cercetarea disciplinară s-a desfășurat într-o singură zi și pe o durată de aproximativ 4 ore nu poate constitui, prin ea însăși, o încălcare a dreptului la apărare, atâta timp cât magistratului cercetat i-au fost respectate toate drepturile conferite de lege și Regulamentul privind normele pentru efectuarea lucrărilor de inspecției de către Inspecția Judiciară.

Referitor la vinovăție, ca element constitutiv al abaterii disciplinare, arată că aceasta este dată de modul în care magistratul cercetat a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, atitudinea sa psihică fiind aceea de prevedere a rezultatului faptelor sale pe care, chiar dacă nu le-a urmărit, a acceptat producerea lor, așa cum rezultă din întregul probatoriu administrat.

Intimata a apreciat că individualizarea sancțiunii aplicate reflectă gravitatea concretă a faptelor săvârșite, dar și a consecințelor produse, de natură să îndeplinească scopul sancționator și de remediu.

V. Considerentele Înaltei Curți

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurent, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este întemeiat, sub aspectul individualizării sancțiunii, după cum se va arăta în continuare.

Prin Hotărârea nr. 15 J din 6 iunie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a reținut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada îndeplinirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004 în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât.

Sub aspectul laturii obiective, s-a apreciat că starea de fapt rezultată din probe face dovada încălcării, în mod repetat, de către domnul judecător A. a termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești ce i-au revenit spre motivare, termen prevăzut de art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., încălcând prin conduita sa dispozițiile art. 12 și 13 din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor.

Sub aspectul laturii subiective, s-a constatat că, din modul în care pârâtul a înțeles să gestioneze întreaga sa activitate și să facă aplicarea dispozițiilor legale ce se impuneau pentru redactarea în termen a hotărârilor pronunțate, rezultă atitudinea psihică a acestuia de prevedere a rezultatelor faptelor sale, a căror producere a acceptat-o, chiar dacă nu le-a urmărit.

La individualizarea sancțiunii, instanța disciplinară a avut în vedere că pârâtul a mai fost supus verificărilor din perspectiva întârzierilor în redactarea hotărârilor judecătorești, prin rezoluția din data de 26 februarie 2018 dispunându-se clasarea sesizării, și că prin Hotărârea nr. 13 J din 26 aprilie 2017 pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară, definitivă prin Decizia nr. 334 din 11 decembrie 2017 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, a fost sancționat cu "avertisment" pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. a) din Legea nr. 303/2004.

Înalta Curte reține că instanța disciplinară a apreciat în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile răspunderii disciplinare a recurentului-pârât sub aspectul săvârșirii abaterii prevăzute de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004.

Potrivit acestor dispoziții legale, "Constituie abateri disciplinare: (...) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;".

Recurentului-pârât îi este imputată săvârșirea abaterii disciplinarea susmenționate, în forma prevăzută de teza ultimă a dispozițiilor legale citate, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

Într-adevăr, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, procurorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

Abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004 este, sub aspect juridic, consecința nerespectării obligației stipulate la art. 91 alin. (1) din aceeași lege, conform căreia:

"Judecătorii și procurorii sunt obligați să rezolve lucrările în termenele stabilite și să soluționeze cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora (...)".

Sub aspectul laturii obiective, abaterea disciplinară prevăzută de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004 constă în neîndeplinirea obligației de a redacta hotărârile judecătorești în termenele prevăzute de lege, în mod repetat, iar din punct de vedere al laturii subiective, este necesar ca aceste fapte să fie imputabile judecătorului.

Or, așa cum în mod corect a reținut și instanța disciplinară, în raport cu probatoriul efectuat în cauză, reflectat și de situația statistică depusă la dosar, la data de 4 iunie 2018, recurentul figura cu un număr de 97 de hotărâri restante, dintre care cea mai veche data din 22 martie 2017, 63 de hotărâri fiind pronunțate în anul 2017 și 34 de hotărâri în anul 2018.

Atât numărul mare al hotărârilor neredactate, cât și perioada de timp în care au fost pronunțate, de cca. 2 ani, coroborate cu împrejurarea că recurentul-pârât a mai fost supus, anterior, verificărilor din perspectiva întârzierilor în redactarea hotărârilor judecătorești, dispunându-se clasarea sesizării, sunt aspecte necontestate, care conduc, în mod evident, la concluzia că starea de fapt reținută în sarcina sa se încadrează în dispozițiile legale citate, reprezentând latura obiectivă a abaterii disciplinare imputate.

Sub aspectul laturii subiective, se constată, de asemenea, că întârzierile în redactarea hotărârilor judecătorești sunt imputabile recurentului-pârât, fiind determinate de modul de gestionare a timpului de lucru, de planificare a activității și de lucru efectiv adoptat de pârâtul judecător; așa cum rezultă și din declarația martorului judecător D., recurentul-pârât se prezenta la serviciu, de regulă, în zilele de luni, miercuri și vineri, după orele 12:30-13:00.

Așa cum corect a reținut și instanța disciplinară, sub acest aspect, raportat la criteriul volumului de muncă, din analiza comparativă a activității recurentului-pârât față de ceilalți judecători ai secției penale a Tribunalului Ilfov, rezultă că în cazul său numărul de hotărâri neredactate în termen și durata depășirii termenului de redactare sunt cu mult mai mari decât în cazul colegilor săi, ale căror complete au avut un volum de activitate chiar mai mare.

Așa fiind, Înalta Curte reține că nu sunt întemeiate criticile formulate de recurent în susținerea motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 teza a doua din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea atacată a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material ce reglementează instituția juridică a vinovăției, ca element din conținutul constitutiv subiectiv al oricărei abateri disciplinare, redată în textul art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, prin sintagma "motivele imputabile".

Împrejurările invocate în sprijinul acestui motiv, referitoare la volumul de muncă în perioada respectivă și la complexitatea lucrărilor, la intervenția chirurgicală pe care a suferit-o și la înscrierea la concursul de promovare efectivă nu sunt de natură să îl exonereze de răspundere pe recurent, nefiind determinante în generarea situației ce reprezintă latura obiectivă a abaterii.

Nici motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. nu este întemeiat, recurentul susținând în mod greșit că instanța disciplinară și Inspecția Judiciară au încălcat reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, deoarece nu i-a fost respectat dreptul la apărare.

Înalta Curte reține că argumentele și criticile formulate de recurent cu privire la acest motiv sunt nefondate, în condițiile în care acestuia i s-a pus la dispoziție dosarul, pe care l-a studiat și din care a obținut, în copie, o serie de înscrisuri și i s-au încuviințat probe în apărare; împrejurarea că inspectorii judiciari și instanța disciplinară nu au încuviințat toate probele solicitate și au respins cererea de acordare a unui nou termen nu echivalează cu o încălcare a dreptului la apărare, întrucât aceste măsuri au fost motivate, cu respectarea dispozițiilor legale și regulamentare.

De altfel, la invitația de a participa la efectuarea cercetării disciplinare, comunicată recurentului împreună cu rezoluția de începere a cercetării disciplinare la data de 19 martie 2018, acesta a precizat că nu dorește să dea declarații, având experiența unei cercetări disciplinare anterioare în care audierea a durat mai mult decât și-ar fi dorit; această împrejurare denotă, și ea, lipsa de temeinicie a criticilor recurentului privind nerespectarea dreptului la apărare și a garanțiilor procedurale și procesuale cu ocazia cercetării disciplinare administrative și caracterul pur formal al acestora.

Hotărârea instanței disciplinare este, așadar, temeinică și legală sub aspectul temeiniciei acțiunii disciplinare și al îndeplinirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, imputate recurentului-pârât.

Cu privire la individualizarea sancțiunii, însă, Înalta Curte apreciază că, în raport cu dispozițiile art. 100 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, care instituie drept criteriu de apreciere asupra sancțiunii aplicabile gravitatea abaterii săvârșite, sancțiunea aplicată recurentului-pârât, constând în "diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 10% pe o perioadă de 2 luni", nu respectă principiul proporționalității.

Instanța de control judiciar are în vedere, sub acest aspect, circumstanțele personale invocate de recurentul-pârât, care rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv împrejurările constând în intervenția chirurgicală pe care a suferit-o în perioada supusă verificării și participarea la concursul de promovare efectivă, care, deși nu sunt de natură să îl exonereze pe recurent de răspundere, nefiind determinante în generarea întârzierilor în activitatea de redactare, reprezintă, totuși, cauze obiective de care instanța trebuie să țină seama la individualizarea sancțiunii.

În același sens, la individualizarea sancțiunii, trebuie să se țină seama și de volumul mare de muncă desfășurată de judecătorii secției penale a Tribunalului Ilfov, precum și de împrejurarea că recurentul a desfășurat o activitate complexă la Biroul Executări Penale din cadrul acestei instanțe.

Aceste împrejurări reprezintă factori obiectivi care, coroborați, pot determina producerea de întârzieri în activitate, impunându-se a fi avute în vedere, alături de circumstanțele personale, la individualizarea sancțiunii.

Raportat la motivele arătate, având în vedere Decizia Curții Constituționale nr. 381 din 31 mai 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 634 din 20 iulie 2018, care consacră caracterul devolutiv al căii de atac cu a cărei soluționare a fost învestită, Înalta Curte constată că acțiunea disciplinară este întemeiată și, ținând seama de circumstanțele personale și obiective menționate, apreciază că se justifică aplicarea față de pârât a sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, constând în "avertisment", sancțiune pe care o consideră aptă să îndeplinească atât scopul sancționator, cât și cel de remediu.

Pentru aceste considerente, va fi admis recursul, casată hotărârea atacată și, în rejudecare, va fi admisă acțiunea disciplinară și aplicată pârâtului sancțiunea avertismentului, prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din aceeași lege.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 15 J din 6 iunie 2018, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii în Dosarul nr. x/2018.

Casează hotărârea atacată și, în rejudecare, admite acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva domnului A., judecător la Tribunalul Ilfov, și aplică acestuia sancțiunea avertismentului, prevăzută de art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din aceeași lege.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 februarie 2019.

Procesat de GGC - LM