ÎCCJ, Decizia nr. 201/2019

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I. Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru procurori în materie disciplinară, sub nr. x/2018, Inspecția Judiciară a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Legea nr. 303/2004), pârâtei A., judecător la Judecătoria Giurgiu, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de dispozițiile art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

II. Hotărârea instanței de disciplină

Prin Hotărârea nr. 20J din 5 mai 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis acțiunea disciplinară și, în baza art. 100 lit. a) din Legea nr. 303/2004, a aplicat pârâtei sancțiunea disciplinară constând în "avertisment", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din aceeași lege.

Pentru a hotărî astfel, instanța disciplinară a reținut că, prin materialul probator administrat, atât în cursul cercetării prealabile, cât și de către secție în mod nemijlocit, s-a făcut dovada întrunirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare invocate.

III. Calea de atac formulată

Împotriva hotărârii instanței de disciplină, considerând-o netemeinică și nelegală, a declarat recurs A., invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și solicitând casarea hotărârii atacate și respingerea acțiunii disciplinare, ca neîntemeiată.

Recurenta susține, în esență, că instanța de disciplină a aplicat greșit dispozițiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, întrucât a reținut în mod eronat caracterul imputabil al întârzierilor în redactarea hotărârilor, față de volumul mare de muncă, atribuțiile inerente funcției de șef de secție și cele auxiliare, precum și condițiile concrete de desfășurare a activității.

Consideră recurenta că întârzierile în redactare se datorează în principal volumului de muncă pentru evidențierea căruia prezintă o situație centralizatoare, arătând că în cursul anului 2018 s-au efectuat verificări privind întârzierile în redactare cu privire la alți 3 colegi judecători din cadrul secției civile (dintre cei 7 cu vechime comparabilă sau mai mare), aflați în situații similare, ca urmare a volumul mare de muncă avut pe o perioada mai lungă de timp, și nu din lipsa de diligență în gestionarea redactărilor.

Magistratul a menționat, în esență, că nu s-a ținut cont de toate aspectele și circumstanțele invocate în apărare, legate de volumul real de activitate, foarte ridicat și în continuă creștere, de insuficiența resurselor umane și materiale, atribuțiile inerente funcției de șef de secție și cele auxiliare, de efortul personal, necontestat, depus pentru eliminarea stocului de hotărâri acumulat și pentru desfășurarea unei activități de judecată în condiții de rigoare și profesionalism, cu respectarea tuturor garanțiilor oferite de lege părților; efortul prelungit pentru instrumentarea cauzelor, deliberarea și pronunțarea unor hotărâri legale și temeinice; preocuparea constantă pentru calitatea lucrărilor întocmite.

Mai arată că a sesizat supraîncărcarea instanței și, la ideea și cu susținerea mai multor colegi, a cercetat situația instanțelor de pe raza Curții de Apel București și a altor instanțe relevante ca nivel al încărcăturii pe schemă și a redactat propunerea de mărire a schemei de personal, înaintată în anul 2016 către Curtea de Apel București și Consiliul Superior al Magistraturii.

De asemenea, recurenta invocă fluctuația de personal și existența a 14 posturi vacante de judecători la nivelul Judecătoriei Giurgiu în perioada de referință (peste 45% din totalul posturilor prevăzute în schemă).

Pentru toate aceste motive, având în vedere că în conținutul abaterii disciplinare, în ce privește latura subiectivă, se impune ca întârzierile în efectuarea lucrărilor să aibă la bază motive imputabile, pentru existența cauzelor obiective enunțate mai sus, care fac dovada că întârzierile nu se datorează unei lipse de preocupare culpabile, solicită admiterea recursului de față și casarea hotărârii atacate.

IV. Apărările intimatei Inspecția Judiciară

Intimata Inspecția Judiciară a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, și menținerea hotărârii atacate, ca fiind temeinică și legală, apreciindu-se, în esență, că împrejurările invocate de recurentă în favoarea sa nu constituie cauze exoneratoare de răspundere.

V. Considerentele Înaltei Curți

Examinând hotărârea atacată, în raport cu actele și lucrările dosarului, cu motivele și criticile formulate de recurentă, precum și cu dispozițiile legale incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este fondat, după cum se va arăta în continuare.

Prin Hotărârea nr. 20J din 5 septembrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a reținut că, prin probele administrate, s-a făcut dovada întrunirii cumulative a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 în ceea ce o privește pe recurentă.

În esență, sub aspectul laturii obiective, s-a reținut că starea de fapt reținută în cuprinsul acțiunii disciplinare și confirmată de către pârâta judecător evidențiază încălcarea de către aceasta a termenelor prevăzute de lege pentru redactarea hotărârilor în materie civilă.

Cât privește latura subiectivă, instanța de disciplină a apreciat că, în speță, vinovăția pârâtei este dovedită și rezultă din modul în care acesta a înțeles să își îndeplinească obligațiile profesionale ce-i revin, fapt ce a avut drept consecință prelungirea procedurilor judiciare și încălcarea dispozițiilor art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.

La individualizarea sancțiunii, s-au avut în vedere, în esență: gravitatea concretă a faptelor, durata întârzierilor în soluționarea cauzelor repartizate, conduita manifestată de pârâtă, anterior și ulterior declanșării cercetării disciplinare; de asemenea, s-a reținut modul favorabil în care, pe parcursul anchetei disciplinare, cât și ulterior, magistratul și-a revizuit atitudinea și a depus eforturi susținute în vederea redactării tuturor hotărârilor avute în vedere la începerea cercetării disciplinare.

Potrivit dispozițiilor art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, "Constituie abateri disciplinare: (…) nerespectarea în mod repetat și din motive imputabile a dispozițiilor legale privitoare la soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile;".

Într-adevăr, potrivit art. 98 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, judecătorii răspund disciplinar pentru abaterile de la îndatoririle de serviciu, precum și pentru faptele care afectează prestigiul justiției.

Întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor poate atrage răspunderea disciplinară a magistraților numai în condițiile determinate de dispozițiile legale citate, respectiv numai dacă sunt întrunite condițiile angajării răspunderii disciplinare.

În speță, pentru a se stabili întrunirea cumulativă a elementelor abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, urmează a se examina și dacă faptele constatate și reținute în sarcina recurentei au caracter imputabil, dacă au fost, așadar, săvârșite cu vinovăție.

Sub acest aspect, al laturii subiective, se constată, însă, că instanța de disciplină a reținut în mod greșit că faptele reținute în sarcina recurentei sunt de natură a atrage răspunderea disciplinară a acesteia.

Așa cum rezultă din dispozițiile art. 99 lit. h) din Legea nr. 303/2004, una dintre condițiile legale pentru existența abaterii disciplinare reținute în sarcina recurentei este imputabilitatea, care trebuie să fie întrunită cumulativ cu celelalte condiții: nerespectarea dispozițiilor legale privind soluționarea cu celeritate a cauzelor ori întârzierea în efectuarea lucrărilor, cu caracter repetat.

Este exclusă existența abaterii disciplinare în ipoteza în care întârzierea în efectuarea lucrărilor, în speță, redactarea cu întârziere a hotărârilor se datorează unor factori de ordin obiectiv.

Abaterea disciplinară prevăzută de dispozițiile art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004 este, sub aspect juridic, consecința nerespectării obligației stipulate la art. 91 alin. (1) din aceeași lege, conform căreia "Judecătorii și procurorii sunt obligați să rezolve lucrările în termenele stabilite și să soluționeze cauzele în termen rezonabil, în funcție de complexitatea acestora (…)".

Aceste dispoziții legale trebuie aplicate, însă, în corelație cu dispozițiile art. 40 alin. (2) lit. o) și art. 41 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora una dintre atribuțiile acestui organism, prin cele două secții a sale - pentru procurori și, respectiv, pentru judecători - este aceea de a aproba măsurile pentru suplimentarea sau reducerea numărului de posturi pentru parchete și instanțe.

Nu în ultimul rând, trebuie avute în vedere concluziile Avizului nr. 2 al Consiliului Consultativ al Judecătorilor Europeni (CCJE - Strasbourg, 23 noiembrie 2001), potrivit cărora "(...) statele trebuie să revizuiască prevederile existente privind finanțarea și administrarea instanțelor. CCJE atrage atenția îndeosebi asupra necesității de a aloca resurse suficiente instanțelor pentru a le da acestora posibilitatea să funcționeze în conformitate cu standardele stipulate de articolul 6 al Convenției europene privind drepturile și libertățile fundamentale ale omului." (pct. 14 al Avizului nr. 2).

În acest sens, s-a și adoptat Hotărârea nr. 945/2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii prin care s-a stabilit ca limită, pentru asigurarea unui program optim de activitate, un număr de 5.060 de puncte de încărcare/judecător pentru întreg anul 2011, limită menținută și pentru perioada supusă verificărilor în cauza de față.

Or, principala cauză care a determinat crearea situației de fapt, corect stabilită în cauză și necontestată de recurentă, constă în volumul mare de activitate și complexitatea lucrărilor cu care acesta, precum și colegii săi, s-au confruntat, în perioada supusă cercetării disciplinare.

Din bilanțurile activității desfășurate la Judecătoria Giurgiu, depuse la dosar, rezultă, de exemplu, în ceea ce o privește pe recurentă, că, pe perioada verificată, în anul 2017, aceasta a participat la 54 de ședințe de judecată, în aceste ședințe a rulat 3.922 dosare, complexitatea cumulată a acestora fiind de 23.461 puncte, din care a soluționat 1.482 cauze, cu o complexitate cumulată de 6.275 puncte, și i-au fost repartizate spre redactare 1.432 hotărâri; de asemenea, la data de 1 ianuarie 2017, pe rolul completului magistratului exista un stoc de 281 dosare, cu un punctaj de complexitate de 2.015, iar, în anul 2017, i s-au repartizat 1.375 cauze cu o complexitate cumulată de 5.555 puncte, astfel că numărul total al dosarelor a fost de 1.656, cu o complexitate cumulată de 7.570 puncte; în perioada ianuarie - aprilie 2018, recurenta a participat la 18 ședințe de judecată, în care a rulat 619 dosare, cu o complexitate cumulată de 3.835 puncte, fiind soluționate 309 cauze, cu o complexitate cumulată de 1.553 puncte.

Comparativ cu ceilalți judecători din cadrul Judecătoriei Giurgiu, recurenta s-a aflat de fiecare dată pe locul al doilea în situația statistică în perioada de referință, participând, prin urmare, cu excepția unui alt magistrat, la cele mai multe ședințe de judecată, rulând cele mai multe dosare, cu complexitatea cumulată cea mai mare, soluționând cele mai multe cauze, având stocul de dosare cel mai mare la începutul anului și fiindu-i repartizate cele mai multe dosare, indicele de operativitate situându-se peste media calculată la nivelul secției.

Ca atare, numărul de dosare rulate și cel de dosare soluționate de către judecătorul A. reflectă o activitate considerabilă, peste limita optimă anuală de activitate, de 5.060 de puncte de încărcare/judecător, stabilită prin Hotărârea nr. 945/2010 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii împrejurare pe fondul căreia și numărul hotărârilor pentru care termenul de redactare a fost depășit a crescut pe parcursul perioadei cuprinse între datele la care au fost clasate ultimele sesizări în Lucrările nr. x/2017 și nr. x/2017 și data sesizării Inspecției Judiciare în prezenta cauză.

În plus față de cele deja menționate, trebuie subliniat faptul că recurenta A. a exercitat și alte atribuții, precum: cele specifice președintelui secției civile în perioada 18 ianuarie 2017 - iulie 2018; în perioada de referință, a fost desemnată, prin deciziile emise de președintele instanței, ca înlocuitor al judecătorului ce coordonează activitatea Biroului de informare și relații publice, înlocuitor al judecătorului cu atribuții privind repartizarea aleatorie a dosarelor în materie civilă, judecător responsabil cu organizarea activității profesionale continuă descentralizată, judecător cu atribuții privind pregătirea profesională a personalului auxiliar. De asemenea, în intervalul 1 martie - 1 octombrie 2017, recurenta a fost desemnată judecător delegat pentru înregistrarea persoanelor juridice.

Ținând cont de perioada de timp pe care trebuie să o dedice studiului dosarelor din fiecare ședință, verificării și semnării încheierilor de ședință din dosarele rulate, dar și celorlalte activități, altele decât cele jurisdicționale, menționate mai sus și a căror exercitare presupunea alocarea de timp, astfel cum reiese și din înscrisurile depuse în faza procesuală a recursului, rezultă, așadar, că redactarea de către recurentă cu întârziere a hotărârilor este consecința, în principal, a unor factori de ordin obiectiv, constând în volumul mare al activității și complexitatea acesteia, insuficiența resurselor umane aflate la dispoziția instituției unde își desfășoară activitatea recurenta, iar nu a unor "motive imputabile" acestuia, așa cum o cer dispozițiile art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Mai mult decât atât, contrar susținerilor intimatei și celor reținute de instanța disciplinară, în sensul că deși volumul de activitate înregistrat de recurentă este mai mare decât al celorlalți judecători din cadrul secției, această împrejurare nu poate înlătura culpa acesteia, Înalta Curte constată că la un volum relativ apropriat de activitate, magistrații instanței înregistrează întârzieri în efectuarea lucrărilor în procente diferite, rezultând că, alături de factori obiectiv și cei subiectivi, ținând de maniera de lucru a fiecărui judecător, volumul mare de activitate de la Judecătoria Giurgiu, fluctuația de personal și insuficiența resurselor umane contribuie la depășirea termenelor de redactare.

În mod eronat, această realitate a sistemului judiciar, care își pune amprenta asupra modului în care magistratul își formează și respectă deprinderile de bună practică, în concordanță cu rigorile procedurale, raportată la particularitățile concrete ale speței, nu a fost avută în vedere la stabilirea aspectelor care, alături de celelalte circumstanțe relevate, să facă scuzabile greșelile comise.

Sub acest aspect, se constată că, la angajarea răspunderii disciplinare a recurentei, nu s-a dat relevanță împrejurării dovedite că faptele imputate judecătorului și pretinsele consecințe ale acestora au fost grefate pe un concurs de împrejurări în care, pe fondul unui volum mare de activitate și a complexității acesteia, s-au putut săvârși faptele constatate.

A ignora realitățile deficiente din sistem, sub aspectul gradului de încărcare a activității magistraților, ca și contextul faptic, și a imputa judecătorului, fie și prin atragerea celei mai puțin aspre sancțiuni disciplinare, o lipsă de rigoare, care nu a avut nici consecințele grave și nici caracterul nescuzabil cerute de lege, ar echivala cu nerespectarea, în privința magistraților, a condițiilor obligatorii pentru angajarea răspunderii lor disciplinare.

Aspectele reliefate mai sus, coroborate, creează cadrul propice suprasolicitării magistratului și producerii de erori/întârzieri în activitate; de aceea este greșit ca lipsa de condiții optime de lucru să fie analizată doar în circumstanțiere, de vreme ce aceste condiții stau la baza procesului decizional specific activității magistratului, apariția problemelor de ordin personal, pe fondul unei suprasolicitări neuropsihice, afectând actul de justiție, inclusiv sub aspectul redactării cu întârziere a hotărârilor.

Se constată, așadar, că în cauză lipsește caracterul imputabil al faptei recurentei, unul dintre elementele constitutive prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii disciplinare pentru săvârșirea abaterii disciplinare reglementate de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004.

Oricum, recurenta a depus un efort susținut pentru epuizarea stocului acestor hotărâri, numărul total al hotărârilor neredactate și în privința cărora termenul de redactare a fost depășit a scăzut semnificativ, în perioada cuprinsă între data sesizării Inspecției Judiciare și data finalizării cercetării disciplinare, reducându-se și intervalul de timp al întârzierilor.

Mai mult decât atât, conform situației depuse la dosar, până la data de 5 septembrie 2018, recurenta redactase toate hotărârile pentru care a fost exercitată acțiunea disciplinară de față.

Pentru toate considerentele expuse, în cadrul controlului exercitat pe calea recursului, în coordonatele stabilite prin decizia Curții Constituționale nr. 381/2018, publicată în Monitorul Oficial nr. 634 din 20 iulie 2018 (paragrafele 25 și 30), Înalta Curte reține neîndeplinirea cumulativă a elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a II-a din Legea nr. 303/2004, republicată cu modificările și completările ulterioare.

În consecință, în temeiul art. 51 alin. (3) din Legea nr. 317/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul pârâtei judecător, va casa hotărârea atacată și, în rejudecare, va respinge, ca nefondată, acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A. împotriva Hotărârii nr. 20J din 5 septembrie 2018, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară în Dosarul nr. x/2018.

Casează hotărârea atacată și, în rejudecare, respinge ca neîntemeiată acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva pârâtei A., judecător la Judecătoria Giurgiu.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 septembrie 2019.

Procesat de GGC - LM