ÎCCJ, Decizia nr. 127/2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Acțiunea disciplinară

Prin acțiunea disciplinară înregistrată pe rolul secției pentru judecători, cu nr. x/J/2018, Inspecția Judiciară a solicitat secției ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100 din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, cu modificările și completările ulterioare, pârâtei A., judecător în cadrul Tribunalului București, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

Hotărârea instanței de disciplină

Prin Hotărârea nr. 21J din 19 septembrie 2018, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară a admis acțiunea disciplinară formulată de Inspecția Judiciară împotriva doamnei A. - judecător în cadrul Tribunalului București și, în baza art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, i-a aplicat acesteia sancțiunea disciplinară constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de 6 luni, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzută de art. 99 lit. h) teza a doua din aceeași lege.

Recursul declarat împotriva hotărârii instanței de disciplină

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs pârâta A., judecător în cadrul Tribunalului București, secția a II-a de contencios administrativ și fiscal, invocând motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta susține că instanța de disciplină a aplicat greșit dispozițiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, întrucât a reținut în mod eronat caracterul imputabil al întârzierilor în redactarea hotărârilor, față de volumul de muncă și condițiile concrete de desfășurare a activității.

Astfel, în perioada 1 septembrie 2016 - 31 decembrie 2016 i-au revenit spre motivare 334 de hotărâri (sentințe și decizii), în anul 2017 - 608 hotărâri (sentințe și decizii), iar în perioada 1 ianuarie 2018 - 31 martie 2018 - 156 de hotărâri (sentințe și decizii), la care s-au adăugat diverse încheieri, care nu figurează în situația hotărârilor neredactate în termen.

Volumul de muncă s-a normalizat abia începând cu al doilea trimestru al anului 2018, ca urmare a faptului că s-au ocupat posturile vacante la nivelul secției a II-a de contencios administrativ și fiscal a Tribunalului București și ca urmare a faptului că a beneficiat de blocarea completului în perioada ianuarie - martie 2018, în sensul că nu au fost repartizate dosare noi pe completurile de fond și de apel al căror titular este, dar a participat în continuare la ședințele de judecată ale acestora. (De blocarea completurilor de judecată pentru o perioadă de 3 luni au beneficiat și colegii săi, domnii judecători B. și C., care înregistrează, de asemenea, un număr semnificativ de hotărâri neredactate în termen.)

În acest context, de la aplicarea sancțiunii anterioare în luna septembrie 2016 și până la exercitarea acțiunii disciplinare care face obiectul cauzei de față, nu a avut timpul necesar pentru redactarea tuturor hotărârilor, deși a depus un efort susținut, în limita timpului disponibil, numărul hotărârilor redactate crescând în fiecare an.

Astfel, în anul 2016 a redactat aproximativ 400 de sentințe și decizii, în anul 2017 - aproximativ 500, în anul 2018 - 542, iar de la începutul anului 2019 până la data depunerii recursului (12 februarie 2019), a redactat 91 de sentințe și decizii, la care se adaugă diverse încheieri.

Cauza nerespectării termenului legal de redactare a hotărârilor judecătorești este imposibilitatea fizică, obiectivă, de a realiza toate activitățile necesare soluționării cauzelor în timpul programului de lucru și chiar în afara acestuia, în condițiile în care trebuie să facă față și obligațiilor familiale, având doi copii mici (cu vârsta de 8 ani și de 4 ani) de creșterea și educarea cărora se ocupă.

În condițiile în care în cursul anului 2018 volumul de muncă s-a normalizat, a redus și numărul hotărârilor neredactate în termen, de la data finalizării cercetării disciplinare (7 iunie 2018) și până la data aplicării sancțiunii disciplinare (19 septembrie 2018) numărul hotărârilor neredactate în termen scăzând cu 105. În continuare, de la data aplicării sancțiunii disciplinare și până la data depunerii recursului, numărul hotărârilor neredactate în termen a scăzut cu încă 71.

În condițiile în care se pune accentul doar pe soluționarea cauzelor cu celeritate și pe motivarea urgentă a hotărârilor, de multe ori nu mai rămâne timp suficient pentru studierea dosarului (eventual, în cazul completurilor colegiale care soluționează căile de atac, dosarul este studiat înainte de ședință doar de către președintele de complet), pentru înțelegerea aspectelor particulare ale acestuia, pentru administrarea probelor (acestea fiind respinse cu motivarea sumară și stereotipă "proba nu este utilă pentru soluționarea cauzei") și pentru realizarea unei motivări care să răspundă în concret argumentelor părților. Și atunci accesul la justiție este pur formal, ceea ce atrage și nemulțumirea părților litigante.

La nivelul secției din care face parte au fost exercitate mai multe acțiuni disciplinare pentru neredactarea în termen a hotărârilor, unele dintre ele finalizate cu aplicarea de sancțiuni (avertisment, diminuarea indemnizației, suspendare, excludere din magistratură), dar acest lucru nu a condus până în anul 2018 la reducerea numărului de restanțe, care a crescut de la un an la altul, din cauza creșterii volumului de activitate și a complexității cauzelor (și ca urmare a Legii nr. 2/2013, care a extins competența tribunalului în materia litigiilor de contencios administrativ și fiscal), care nu a fost acoperită într-o măsură suficientă prin creșterea numărului de judecători și grefieri, dar și din cauza oboselii acumulate ca urmare a depunerii unui efort ridicat pentru o perioadă mare de timp.

Necesitatea desfășurării activității peste orele de program și în weekend-uri pentru respectarea termenului legal de redactare sau pentru a împiedica acumularea unui număr mare de restanțe este cunoscută la nivelul conducerii Tribunalului București, care, înainte de comunicarea situației hotărârilor neredactate în termen legal, recomandă prin mesaje transmise judecătorilor prin e-mail valorificarea sfârșitului de săptămână, în sensul scăderii semnificative a numărului acestor hotărâri, ceea ce denotă cunoașterea faptului că este necesară desfășurarea activității peste durata normală a zilei de lucru.

Supraîncărcarea judecătorilor din cadrul Tribunalului București, în general și din cadrul secției de contencios administrativ și fiscal, în special, a condus la alocarea unor posturi suplimentare la nivelul instanței și al secției, prin Hotărârile nr. 1193 și nr. 1220 din 11 octombrie 2016 ale Consiliului Superior al Magistraturii, însă posturile suplimentare alocate secției a II-a de contencios administrativ și fiscal au fost ocupate abia la începutul anului 2018, în condițiile în care Legea nr. 101/2016 a prevăzut în art. 71 alocarea unor posturi suplimentare în termen de 30 de zile de la intrarea sa în vigoare (care a avut loc la 26 mai 2016), pentru soluționarea litigiilor referitoare la achiziții publice, care intră în competența secției de contencios administrativ și fiscal.

Necesitatea suplimentării numărului de posturi de judecător este justificată în Nota de fundamentare a Hotărârii Guvernului nr. 328/2016 pentru modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 652/2009 (care a stat la baza Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii nr. 1220/2016), prin volumul de activitate al instanțelor, gradul de încărcare pe judecător și obiectivul noilor coduri, de scurtare a duratei proceselor, care poate fi realizat numai prin alocarea de resurse materiale și umane suplimentare.

Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție:

Conform art. 499 din C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă A., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru considerentele arătate în continuare.

Cu titlu preliminar, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., invocat de recurentă, referitor la necuprinderea în hotărârea atacată a motivelor pe care se întemeiază ori cuprinderea unor motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Reținând că hotărârea secției pentru judecători în materie disciplinară este temeinic motivată, așa cum va rezulta din considerentele ce succedă, Înalta Curte observă și că acest motiv de casare a fost invocat în mod formal de recurentă, nefiind dezvoltat în niciun fel.

Prin hotărârea atacată, instanța de disciplină a reținut în privința pârâtei îndeplinirea condițiilor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile", apreciind că a fost făcută dovada încălcării, în mod repetat, de către magistratul cercetat, a normelor legale ce reglementează îndatorirea de redactare a hotărârilor judecătorești cu respectarea termenului legal, respectiv art. 426 alin. (5) din C. proc. civ.

În esență, cu privire la situația de fapt, instanța de disciplină a reținut că probatoriul administrat relevă faptul că magistratul nu a respectat termenul de redactare a hotărârilor judecătorești, întrucât, potrivit datelor statistice, la data de la data de 31 decembrie 2017, doamna judecător A. înregistra un număr de 450 de hotărâri neredactate în termen (168 hotărâri pronunțate la fond, 280 decizii pronunțate în apel și 2 decizii în recurs), cea mai veche fiind pronunțată la data de 10 martie 2016. La data întocmirii rezoluției de începere a cercetării disciplinare, 14 martie 2018, doamna judecător înregistra un număr de 463 de hotărâri restante, cea mai veche hotărâre fiind pronunțată la data de 2 iunie 2016. La data efectuării cercetării disciplinare, 25 aprilie 2018, potrivit datelor întocmite și furnizate de conducerea instanței, doamna judecător figura cu un număr de 469 hotărâri judecătorești neredactate, cea mai veche fiind pronunțată din 2 iunie 2016. La data de 7 iunie 2018, numărul hotărârilor judecătorești neredactate era de 462, cea mai veche fiind pronunțată la data de 22 septembrie 2016. La data de 19 septembrie 2018, doamna judecător figura cu un număr de 357 de hotărâri neredactate în termen, cea mai veche fiind pronunțată în data de 12 ianuarie 2017.

Analizând caracterul imputabil al faptei cercetate în procedura disciplinară, raportat la datele statistice expuse în hotărârea recurată, secția pentru judecători a reținut că, din probele administrate atât în cadrul cercetării disciplinare, cât și în fața secției, rezultă că pârâta A., în mod constant, motivează hotărârile judecătorești cu depășirea termenului de 30 de zile de redactare stabilit de lege. S-a reținut și că, în perioada de referință, doamna judecător nu a îndeplinit alte atribuții în cadrul instanței, în afara activității de judecată.

Din datele statistice depuse la dosarul cauzei a rezultat că numărul dosarelor rulate și soluționate de către doamna judecător A. a fost aproximativ egal cu al celorlalți colegi judecători care funcționează în cadrul secției.

Referitor la situația întârzierilor în redactarea hotărârilor, din înscrisurile atașate la dosar, a rezultat că, în perioada de referință, din cauza volumului mare de activitate, mai mulți judecători din cadrul secției a II-a contencios administrativ și fiscal înregistrau hotărâri neredactate în termenul legal, însă pârâta figura printre judecătorii cu cele mai multe și mai vechi hotărâri neredactate în termen.

Așa fiind, la nivelul Tribunalului București s-au luat măsuri, alocându-se grefieri dactilografi de la judecătoriile de sector pentru tehnoredactarea hotărârilor și scanarea înscrisurilor. De asemenea, completul al cărei titular este doamna judecător A., a fost blocat de la repartizarea aleatorie, în perioada ianuarie - 31 martie 2018

Cu toate acestea, doamna judecător nu a depus un efort semnificativ pentru reducerea numărului hotărârilor restante, chiar și la momentul pronunțării hotărârii de către instanța disciplinară figurând cu un număr considerabil de hotărâri neredactate în termenul legal.

Cum, în speță, criteriul volumului de activitate, era comparabil cu al celorlalți judecători ai instanței, acesta nu a fost de natură a constitui un element care să justifice efectuarea cu întârziere a lucrărilor de către pârâtă.

De asemenea, prin Hotărârea nr. 16J din data de 14 septembrie 2016, pronunțată de secția pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al Magistraturii, definitivă, s-a aplicat doamnei judecător A. sancțiunea constând în "avertisment".

Perpetuarea situației constând în depășirea cu perioade mari de timp a termenului prevăzut de lege pentru redactarea hotărârilor chiar și după sancționarea disciplinară pentru aceeași abatere disciplinară demonstrează faptul că pârâta judecător nu a abordat sistematic lucrările pe care le-a avut spre redactare și nu le-a motivat în ordinea vechimii și urgenței lor, ignorând astfel consecințele deosebit de grave ce s-ar putea produce prin această abordare.

Sancțiunea disciplinară anterioară ar fi trebuit să constituie o avertizare pentru pârâta judecător, în sensul că atitudinea unui magistrat trebuie să fie conformă cu standardele impuse profesiei. Cu toate acestea, pârâta judecător a continuat să persiste în a nu-și respecta îndatoririle profesionale și legale, înregistrând în mod constant întârzieri în redactarea hotărârilor judecătorești și invocând același motiv pentru a justifica aceste întârzieri și anume volumul de muncă. Chiar dacă volumul de activitate a fost unul mare, întârzierile în redactarea hotărârilor sunt și mai mari de 1 an, iar pentru această situație nu pot exista justificări obiective și rezonabile.

În circumstanțele expuse, se reține că instanța de disciplină întemeiat a apreciat că amploarea restanțelor în redactarea hotărârilor și durata întârzierilor în redactare este de natură a produce grave consecințe în privința drepturilor și intereselor legitime ale părților litigante și în privința funcționării sistemului judiciar, iar fapta săvârșită cu intenție indirectă este imputabilă pârâtei, în contextul unui volum de activitate asemănător celorlalți judecători din cadrul secției și în condițiile în care modul deficitar de organizare a activității de redactare a hotărârilor s-a perpetuat în timp, dovadă în acest sens fiind și procedura disciplinară derulată anterior.

Apărările pârâtei referitoare la încheierile redactate, complexitatea activității, durata de timp necesară îndeplinirii atribuțiilor specifice funcției, condițiile de muncă și insuficiența ori deficiențele în pregătirea profesională a personalului auxiliar de specialitate nu pot primi relevanța propusă, întrucât aceste aspecte reprezintă elemente comune activității judecătorilor din cadrul secției, iar datele statistice evidențiate de probatoriul administrat, nu reflectă existența unor elemente distinctive în privința pârâtei, apte să confere un caracter scuzabil faptei analizate din perspectiva abaterii disciplinare în discuție.

În consecință, se apreciază că circumstanțele invocate în apărare de recurentă nu sunt apte să înlăture temeinicia concluziilor primei instanțe sub aspectul întrunirii elementelor constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004.

În privința activității de redactare a hotărârilor, datele statistice depuse de recurentă la termenul de astăzi reliefează faptul că, în perioada ianuarie - aprilie 2019, pârâta a redactat 210 de hotărâri, pronunțate în perioada 2017 - 2019. Numărul hotărârilor redactate în primele 4 luni ale anului 2019 demonstrează capacitatea recurentei-pârâte de a redacta în cursul unui an calendaristic hotărârile care îi revin spre redactare (având în vedere datele statistice referitoare la numărul de hotărâri ce i-au revenit anual spre redactare). În condițiile în care recurenta-pârâtă a făcut dovada acestei capacități, restanțele în redactare constatate de instanța disciplinară (357 de hotărâri, la data de 19 septembrie 2018), reliefează existența în activitatea pârâtei a unor deficiențe în activitatea de redactare, lipsa de eficiență manifestată conducând, în timp, la acumularea unui volum de restanțe echivalent activității de redactare aferente unei perioade de aproape un an calendaristic.

Fără a nega nici volumul mare de activitate și nici preocuparea magistratului pentru calitatea redactării hotărârilor judecătorești, Înalta Curte reține că îndatorirea ce incumbă judecătorului de a asigura supremația legii, inclusiv sub aspectul respectării termenelor legale și a principiului termenului rezonabil, presupune asigurarea unui just echilibru între calitatea actului de justiție și gradul de încărcare a activității apt să garanteze satisfacerea interesului public preeminent de înfăptuire a justiției, ca element definitoriu al statului de drept.

În speță, se apreciază că acest just echilibru a fost semnificativ perturbat în activitatea profesională a pârâtei prin conduita imputabilă constând în nerespectarea termenului legal și a termenului rezonabil de redactare a hotărârilor judecătorești în privința unui număr foarte mare de cauze (357 de hotărâri) și pentru perioade îndelungate de timp (de un an sau chiar mai mult), cu consecințe negative asupra drepturilor și intereselor legitime ale justițiabililor, subsumat imperativului de funcționare optimă a sistemului judiciar și cerinței de soluționare a cauzelor într-un termen rezonabil, optim și previzibil în sensul art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale și art. 6 din C. proc. civ.

Pe de altă parte, nu poate fi contestat faptul că exercitarea în mod eficient a atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina magistratului este condiționată de existența unor condiții de muncă adecvate.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Înalta Curte apreciază că este adecvată aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de o lună, pentru următoarele argumente: principiul aplicării graduale a sancțiunilor disciplinare, având în vedere că pârâtei i-a fost aplicată anterior sancțiunea disciplinară a avertismentului; în perioada de referință pârâta a înregistrat, asemănător altor colegi, un volum de activitate semnificativ în cadrul secției; circumstanțele personale, respectiv nevoia de a aloca timp creșterii copiilor în vârstă de 8 ani și 4 ani; datele statistice cuprinse în înscrisurile depuse de recurentă la termenul de astăzi reflectă faptul că pârâta a depus eforturi susținute în vederea redactării hotărârilor judecătorești, existând astfel premisa, cel puțin aparentă, că magistratul a conștientizat și a acționat în sensul remedierii conduitei ce îi este reproșată, fiind astfel atins scopul prezentei proceduri disciplinare.

Pentru considerentele arătate, Completul de 5 judecători constată că hotărârea secției pentru judecători este legală și temeinică în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii disciplinare, iar recursul declarat de pârâtă este fondat în ceea ce privește soluția referitoare la sancțiunea aplicată, astfel că, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., hotărârea recurată va fi casată în parte, în sensul aplicării sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de o lună, în loc de 6 luni, așa cum a apreciat instanța de disciplină.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta A. împotriva Hotărârii nr. 21J din 19 septembrie 2018, pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru judecători în materie disciplinară, în Dosarul nr. x/2018.

Casează în parte hotărârea recurată, în sensul că aplică pârâtei A. sancțiunea prevăzută de art. 100 lit. b) din Legea nr. 303/2004, republicată, cu modificările și completările ulterioare, constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute cu 15% pe o perioadă de o lună, pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din același act normativ, în loc de 6 luni.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 mai 2019.

Procesat de GGC - NN