ÎCCJ, Decizia nr. 268/2017

ÎCCJ, Decizia nr. 268/2017 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2017)

Decizia

civilă nr. 268/2017

Asupra

recursului de față;

Din

examinarea lucrărilor cauzei, constată următoarele:

I.

Acțiunea disciplinară

disciplinară înregistrată sub nr. x/J/2016 pe rolul Secției

pentru judecători în materie disciplinară a Consiliului Superior al

Magistraturii ("Secția pentru judecători"), Inspecția Judiciară

a solicitat aplicarea uneia dintre sancțiunile prevăzute de art. 100

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și

procurorilor, republicată, cu modificările și completările

ulterioare ("Legea nr. 303/2004"), pârâtei A., judecător în cadrul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pentru

săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h)

teza a doua din aceeași lege, constând în "întârzierea repetată

în efectuarea lucrărilor, din motive imputabile".

II.

Hotărârea instanței de disciplină

Hotărârea nr. 25J din 16 noiembrie 2016, secția pentru

judecători, a admis acțiunea disciplinară formulată de

Inspecția Judiciară și, în baza art. 100 lit. d) din Legea nr.

303/2004, a aplicat pârâtei A., judecător în cadrul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, sancțiunea disciplinară constând în

"suspendarea din funcția de judecător pe o perioadă de 3

luni", pentru săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de

art. 99 lit. h) teza a doua din aceeași lege.

III. Recursul

declarat împotriva hotărârii instanței de disciplină

hotărârii menționate la pct. 2 a declarat recurs pârâta A.,

judecător în cadrul Tribunalului București, secția a IV-a

civilă, invocând motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C.

proc. civ.

susține că instanța de disciplină a aplicat greșit

dispozițiile art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr. 303/2004, întrucât

a reținut în mod eronat caracterul imputabil al întârzierilor în

redactarea hotărârilor, și expune argumentele arătate în

continuare.

privește volumul de activitate și condițiile de

desfășurare a activității, recurenta arată

următoarele: (i) în perioada 2014 - 2016: a înregistrat în mod constant,

la fel ca majoritatea judecătorilor secției, întârzieri în redactarea

hotărârilor judecătorești; s-a situat printre judecătorii

secției cu cel mai mare volum de activitate; a participat la cele mai

multe ședințe de judecată; a condus cele mai multe

ședințe de judecată; se află pe primele locuri la

indicatorii statistici privind numărul dosarelor soluționate,

punctele de complexitate și hotărârile în redactare; (ii)

judecătorul care conduce ședința de judecată

desfășoară cea mai laborioasă activitate, având în vedere

studiul cauzelor și verificările în procedura prealabilă

judecății impuse de C. proc. civ. și Legea nr. 2/2013; (iii) în

perioada 2015 - iunie 2016 a redactat în total 667 de hotărâri, depunând

un efort considerabil; (iv) a redactat numeroase încheieri de anulare a cererii

de chemare în judecată și de reexaminare în temeiul art. 200 C. proc.

civ., încheieri de ajutor public judiciar, încheieri de reexaminare în

privința ajutorului public judiciar, încheieri de reexaminare a taxei

judiciare de timbru, încheieri de soluționare a cererilor de abținere

și recuzare, încheieri de reexaminare a amenzii judiciare, încheieri

privind lămurirea dispozitivului și de îndreptare a erorii materiale,

precum și opinii separate la deciziile de recurs, care însă nu sunt

cuantificate în volumul de activitate, deși necesită alocarea unui

părți importante din timpul de muncă; (v) în cazul

ședințelor de apel și recurs pe care le-a condus, a

desfășurat peste 30 de ore de activitate fără odihnă,

din momentul începerii studierii dosarelor și până în momentul

semnării condicii de ședință completate de grefier

după terminarea ședinței; (vi) desfășurarea

activității în condițiile expuse conduce la deteriorarea

sănătății, din cauza suprasolicitării fizice și

intelectuale, precum și la încălcarea dreptului la viață privată

și de familie, iar atâta timp cât legea nu prevede normarea muncii judecătorului,

nu i se poate cere realizarea unui volum nelimitat de muncă într-o

anumită unitate de timp; (vii) termenul de redactare a hotărârilor

judecătorești prevăzut de lege este nerealist, întrucât nu are

nicio fundamentare; (viii) nu a avut timpul fizic necesar redactării în

termenul legal a tuturor lucrărilor ce i-au fost repartizate, având în

vedere: volumul mare de activitate al tribunalului, spre deosebire de celelalte

instanțe din țară; numărul insuficient de judecători;

fluctuația mare de grefieri în cadrul secției și pregătirea

profesională necorespunzătoare a acestora; (ix) obligației de

redactare în termen a hotărârilor judecătorești îi este

corelativă obligația statului de creare a unor condiții de

muncă adecvate, care nu au fost asigurate.

la complexitatea activității și necesitatea respectării

calității redactării hotărârilor judecătorești,

recurenta-pârâtă susține următoarele: (i) în ședințele

la care a participat în perioada 2014 - 2016, dosarele au prezentat un grad

deosebit de dificultate, în ceea ce privește complexitatea și

volumul; (ii) faptul că hotărârile pronunțate în recurs sunt

irevocabile potrivit C. proc. civ. din 1865, iar cele pronunțate în apel

potrivit C. proc. civ. din 2010 sunt definitive, generează o responsabilitate

mai mare a judecătorului din perspectiva studiului, soluționării

și motivării; (iii) întârzierea în redactarea hotărârilor este

justificată de necesitatea respectării calității

redactării judecătorești, ceea ce presupune un interval de timp

corespunzător și o activitate intelectuală intensă; (iv)

instanța disciplinară nu a avut în vedere calitatea

activității desfășurate, sub aspectul legalității

și temeiniciei soluțiilor și al calității

redactării hotărârilor; (v) caracterul imputabil al întârzierilor în

redactarea hotărârilor nu se apreciază numai în funcție de

cantitate și celeritate, ci și în funcție de calitatea

hotărârilor judecătorești, ca factor principal care asigură

respectarea drepturilor justițiabililor și încrederea

societății în justiție; (vi) în context, recurenta invocă

dreptul la un proces echitabil și Avizul nr. 1 (2001) al Consiliului

Consultativ al Judecătorilor Europeni (C.C.J.E.) referitor la standardele

privind independența puterii judecătorești și

inamovibilitatea judecătorilor.

privește organizarea activității de redactare a

hotărârilor, recurenta-pârâtă invocă următoarele aspecte:

(i) este necesară alocarea unui timp mai îndelungat pentru redactarea

hotărârilor pronunțate, având în vedere complexitatea și

specificul litigiilor, legislația în continuă schimbare și

adaptarea la legislația europeană în diferite domenii; (ii) a

urmărit redactarea cu prioritate a hotărârilor în funcție de

urgența cauzelor; (iii) faptul că tehnoredactează personal

considerentele hotărârilor constituie dovada efortului suplimentar pe care

l-a depus pentru a-și realiza în mod corespunzător atribuțiile

de serviciu.

la deficiențele procedurii disciplinare, sunt expuse următoarele: (i)

în cauză, deși se afirmă faptul că trebuia să

redacteze cu prioritate hotărârile pronunțate în anul 2014,

acțiunea disciplinară a fost exercitată în considerarea unei

hotărâri pronunțate la 26 august 2015, care a fost redactată la

05 aprilie 2016; (ii) în raport cu Decizia nr. 242 din 4 iulie 2016 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție, Completul de 5

judecători, prin care i-a fost aplicată sancțiunea

disciplinară a avertismentului pentru săvârșirea abaterii

disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr.

303/2004, constând în neredactarea în termen legal a mai multor hotărâri

judecătorești pronunțate în perioada 2014-ianuarie 2015,

exercitarea unei noi cercetări disciplinare pentru aceeași abatere

disciplinară, la doar câteva luni după pronunțarea primei

hotărâri a instanței de disciplină, reprezintă o presiune

administrativă exercitată asupra sa, de natură a-i crea o stare

de suprasolicitare neuropsihică suplimentară, ceea ce îi

perturbă grav activitatea profesională, având în vedere că în

câteva luni în mod obiectiv nu a avut timp să rezolve situația

restanțelor, în condițiile în care, după data de 23 septembrie

2015, volumul său de activitate a crescut în mod constant.

privește circumstanțele personale, recurenta-pârâtă expune

următoarele argumente: (i) în perioada 2014 - 2016, a avut mai multe

probleme de sănătate, generate în principal de mediul în care

își desfășoară activitatea profesională și care

nu au putut fi tratate în mod corespunzător, deși a efectuat numeroase

investigații și tratamente și a beneficiat de mai multe concedii

medicale, astfel că randamentul său a fost redus și și-a

concentrat activitatea pe conducerea ședințelor de judecată,

ceea ce a condus la imposibilitatea redactării hotărârilor în aceste

perioade; (ii) în anul 2015, a beneficiat doar de câteva zile de concediu de

odihnă, folosite pentru internarea în spital ca însoțitor al fiicei

sale în vârstă de 8 ani, astfel încât și lipsa odihnei a determinat

scăderea randamentului în muncă.

privire la individualizarea sancțiunii aplicate, recurenta-pârâtă

susține că instanța de disciplină a aplicat greșit

dispozițiile art. 100 din Legea nr. 303/2004, întrucât nu a avut în vedere

circumstanțele obiective în care a fost săvârșită fapta

imputată, circumstanțele personale, caracterul gradual și principiul

proporționalității sancțiunii aplicate, invocând

următoarele argumente: (i) volumul excesiv de muncă a reprezentat o

constantă a activității sale în cei peste 14 ani de exercitare a

funcției la Tribunalul București; (ii) neredactarea hotărârilor

judecătorești în termenul legal este determinată în mare

măsură de neîndeplinirea de către stat a obligațiilor

pozitive corelative de asigurare a condițiilor adecvate pentru

desfășurarea activității; (iii) are peste 22 de ani de

vechime în magistratură și gradul de judecător de curte de apel;

(iv) deși, așa cum s-a dovedit de-a lungul timpului, are o capacitate

de muncă mult peste medie, oboseala acumulată în anii de muncă

asiduă a condus în mod inevitabil la scăderea capacității

și ritmului său de lucru; (v) a alocat cea mai mare parte a timpului

pentru îndeplinirea în mod corect și cu conștiinciozitate a

activității profesionale, ceea ce i-a deteriorat grav starea de

sănătate, astfel cum rezultă din înscrisurile medicale depuse la

dosar; (vi) sancțiunea disciplinară a suspendării din

funcție pe o perioadă de 3 luni nu este de natură a atinge

scopul urmărit, întrucât, în perioada respectivă, fiind lipsită

de mijloacele de subzistență, în condițiile în care

indemnizația de magistrat este singurul său venit, va fi nevoită

să desfășoare o altă activitate profesională pentru

a-și asigura mijloacele de trai pentru sine și cei doi copii minori

pe care îi are în întreținere, împrejurare care nu îi va permite să

redacteze și hotărârile restante, oricâtă disponibilitate ar

manifesta în acest sens; (vii) pentru rezolvarea restanțelor în redactare,

pe lângă efortul propriu pe care trebuie să îl depună și

reconsiderarea modalității de redactare a considerentelor

hotărârilor, în sensul sintetizării accentuate a acestora, sunt

necesare și măsuri ale conducerii instanței pentru a se evita

supraîncărcarea în mod constant a activității și pentru a

se realiza o repartizare mai eficientă a resurselor umane.

IV.

Apărările intimatei Inspecția Judiciară

Inspecția Judiciară a depus întâmpinare, prin care a solicitat

respingerea recursului, ca nefondat.

V. Procedura

de filtrare a recursului

fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de

filtrare prevăzută de art. 493 C. proc. civ., iar, prin Încheierea

din 26 iunie 2017, în temeiul art. 493 alin. (7) C. proc. civ., Completul de

filtru a admis în principiu recursul și a fixat termen de judecată pe

fond la 23 octombrie 2017.

VI.

Considerentele Înaltei Curți

art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurenta-pârâtă

A., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru

considerentele arătate în continuare.

hotărârea atacată, instanța de disciplină a reținut în

privința pârâtei îndeplinirea condițiilor constitutive ale abaterii

disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a doua din Legea nr.

303/2004, constând în "întârzierea repetată în efectuarea

lucrărilor, din motive imputabile", apreciind că a fost

făcută dovada încălcării, în mod repetat, de către

magistratul cercetat a normelor legale ce reglementează îndatorirea de

redactare a hotărârilor judecătorești cu respectarea termenului

legal, respectiv art. 426 alin. (5) C. proc. civ. din 2010 și art. 264

alin. (1) C. proc. civ. din 1865.

esență, cu privire la situația de fapt, instanța de

disciplină a reținut că probatoriul administrat relevă

faptul că magistratul nu a respectat termenul de redactare a

hotărârilor judecătorești, întrucât, potrivit datelor statistice,

la data de 21 iunie 2016, înregistra un număr de 469 hotărâri

neredactate în termenul prevăzut de lege (153 de hotărâri din anul

2014, 218 de hotărâri din anul 2015 și 98 de hotărâri din

perioada ianuarie-aprilie 2016).

caracterul imputabil al faptei analizate în procedura disciplinară,

raportat la datele statistice expuse în hotărârea recurată,

secția pentru judecători, a reținut că, în perioada de

referință, pârâta a avut un volum mare de activitate în ceea ce

privește ședințele de judecată la care a participat și

pe care le-a condus, dosarele rulate și soluționate, indicele de

complexitate și operativitate și hotărârile care i-au revenit

spre redactare. Însă, deși în privința anumitor indicatori

volumul de activitate al pârâtei s-a situat peste media secției, datele

statistice relevă un volum similar celorlalți judecători din

cadrul secției, care, din cauza volumului mare de activitate,

înregistrează la rândul lor întârzieri în redactare, însă mult mai

reduse, atât ca număr, cât și ca durată a întârzierii. Astfel,

în mod corect a concluzionat instanța disciplinară că analiza

comparativă la nivelul secției nu a reliefat existența unor

discrepanțe semnificative în privința volumului de activitate al

judecătorilor aflați în condiții similare, care să

poată conferi o justificare obiectivă conduitei imputate pârâtei sub

aspectul întârzierii în redactarea hotărârilor.

circumstanțele expuse, se reține că instanța de

disciplină întemeiat a apreciat că amploarea restanțelor în

redactarea hotărârilor (469 de hotărâri neredactate) și durata

întârzierilor în redactare (peste 2 ani) este de natură a produce grave

consecințe în privința drepturilor și intereselor legitime ale

părților litigante și în privința funcționării

sistemului judiciar, iar fapta săvârșită cu intenție

indirectă este imputabilă pârâtei, în contextul unui volum de

activitate asemănător celorlalți judecători din cadrul

secției și în condițiile în care modul deficitar de organizare a

activității de redactare a hotărârilor s-a perpetuat în timp,

dovadă în acest sens fiind și cele două proceduri disciplinare

derulate anterior.

18.

Apărările pârâtei referitoare la încheierile redactate, complexitatea

activității, durata de timp necesară îndeplinirii

atribuțiilor specifice funcției, condițiile de muncă

și insuficiența ori deficiențele în pregătirea

profesională a personalului auxiliar de specialitate nu pot primi

relevanța propusă, întrucât aceste aspecte reprezintă elemente

comune activității judecătorilor din cadrul secției, iar

datele statistice evidențiate de probatoriul administrat, nu reflectă

existența unor elemente distinctive în privința pârâtei, apte să

confere un caracter scuzabil faptei analizate din perspectiva abaterii

disciplinare în discuție.

la apărările pârâtei fundamentate pe problemele de

sănătate, se reține că instanța disciplinară în

mod corect a avut în vedere faptul că acestea nu pot fi negate, însă

opțiunea pârâtei de a nu urma recomandările medicale nu constituie o

cauză exoneratoare de răspundere disciplinară.

consecință, se apreciază că circumstanțele invocate în

apărare de recurentă nu sunt apte să înlăture temeinicia

concluziilor primei instanțe sub aspectul întrunirii elementelor

constitutive ale abaterii disciplinare prevăzute de art. 99 lit. h) teza a

doua din Legea nr. 303/2004.

privința activității de redactare a hotărârilor, datele

statistice depuse de recurentă la termenul de astăzi reliefează

faptul că, în perioada ianuarie - octombrie 2017, pârâta a redactat 76 de

hotărâri pronunțate în anul 2014, 148 de hotărâri pronunțate

în anul 2015, 148 de hotărâri pronunțate în anul 2016 și 59 de

hotărâri pronunțate în anul 2017, ceea ce reprezintă, în total,

un număr de 431 de hotărâri. Numărul hotărârilor redactate

în primele 10 luni ale anului 2017 demonstrează capacitatea recurentei-pârâte

de a redacta în cursul unui an calendaristic hotărârile care îi revin spre

redactare (având în vedere faptul că, în anul 2014, i-au revenit spre

redactare 458 de hotărâri, iar, în anul 2015, 508 hotărâri). În

condițiile în care recurenta-pârâtă a făcut dovada acestei

capacități, restanțele în redactare constatate de instanța

disciplinară (469 de hotărâri, la data de 21 iunie 2016),

reprezentând aproximativ volumul corespunzător unui an calendaristic,

reliefează existența în activitatea pârâtei a unor deficiențe în

activitatea de redactare, lipsa de eficiență manifestată

conducând, în timp, la acumularea unui volum de restanțe echivalent

activității de redactare aferente unui an calendaristic.

22.

Fără a nega nici volumul mare de activitate și nici preocuparea

magistratului pentru calitatea redactării hotărârilor

judecătorești, Înalta Curte reține că îndatorirea ce

incumbă judecătorului de a asigura supremația legii, inclusiv

sub aspectul respectării termenelor legale și a principiului

termenului rezonabil, presupune asigurarea unui just echilibru între calitatea

actului de justiție și gradul de încărcare a

activității apt să garanteze satisfacerea interesului public

preeminent de înfăptuire a justiției, ca element definitoriu al

statului de drept.

speță, se apreciază că acest just echilibru a fost

semnificativ perturbat în activitatea profesională a pârâtei prin conduita

imputabilă constând în nerespectarea termenului legal și a termenului

rezonabil de redactare a hotărârilor judecătorești în

privința unui număr foarte mare de cauze (469 de hotărâri)

și pentru perioade îndelungate de timp (circa 2 ani), cu consecințe

negative asupra drepturilor și intereselor legitime ale

justițiabililor, subsumat imperativului de funcționare optimă a

sistemului judiciar și cerinței de soluționare a cauzelor

într-un termen rezonabil, optim și previzibil în sensul art. 6 din

Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a

libertăților fundamentale și art. 6 C. proc. civ.

altă parte, nu poate fi contestat faptul că exercitarea în mod

eficient a atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina magistratului

este condiționată de existența unor condiții de muncă

adecvate. Însă, reafirmând faptul că nu este negat volumul mare de

activitate la nivelul secției în care își desfășoară

activitatea pârâta, Completul de 5 judecători, în actualul cadru

procesual, nu este învestit a aprecia cu privire la conduita Statului Român,

prin autoritățile publice competente, sub aspectul susținerilor

recurentei referitoare la condițiile de desfășurare a

activității, din perspectiva dreptului la sănătate,

viață privată și familială ori al susținerilor

referitoare la caracterul nerealist al termenului prevăzut de lege pentru

redactarea hotărârilor judecătorești.

ce privește individualizarea sancțiunii, Înalta Curte, contrar

instanței disciplinare, apreciază că este adecvată

aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 100 lit. b) din Legea nr.

303/2004, constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare brute

cu 20% pe o perioadă de 3 luni. În acest sens, sunt avute în vedere

următoarele argumente: principiul aplicării graduale a

sancțiunilor disciplinare, având în vedere că pârâtei i-a fost

aplicată anterior sancțiunea disciplinară a avertismentului; în

perioada de referință pârâta a înregistrat, asemănător

altor colegi, un volum de activitate semnificativ în cadrul secției

și s-a confruntat cu probleme de sănătate; datele statistice

cuprinse în înscrisurile depuse de recurentă la termenul de astăzi

reflectă, în sensul celor expuse la pct. 21, faptul că pârâta a depus

eforturi susținute în vederea redactării hotărârilor

judecătorești, existând astfel premisa, cel puțin aparentă,

că magistratul a conștientizat și a acționat în sensul

remedierii conduitei ce îi este reproșată, fiind astfel atins scopul

prezentei proceduri disciplinare.

considerentele arătate, Completul de 5 judecători, constată

că hotărârea Secției pentru judecători este legală

și temeinică în ceea ce privește soluția de admitere a

acțiunii disciplinare, iar recursul declarat de pârâtă este fondat în

ceea ce privește soluția referitoare la sancțiunea

aplicată, astfel că, în temeiul art. 496 C. proc. civ.,

hotărârea recurată va fi casată în parte, în sensul

aplicării sancțiunii disciplinare prevăzute de art. 100 lit. b)

din Legea nr. 303/2004, constând în diminuarea indemnizației de încadrare

lunare brute cu 20% pe o perioadă de 3 luni.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE

LEGII

D E C I D E

Admite

recursul declarat de A., judecător în cadrul Tribunalului București,

secția a IV-a civilă, împotriva Hotărârii nr. 25J din 16

noiembrie 2016, pronunțată de Consiliul Superior al Magistraturii,

secția pentru judecători, în materie disciplinară în Dosarul nr.

x/J/2016.

Casează

în parte hotărârea atacată, în sensul că, în baza art. 100 lit.

b) din Legea nr. 303/2004, aplică pârâtei A., judecător în cadrul

Tribunalului București, secția a IV-a civilă, sancțiunea

disciplinară constând în diminuarea indemnizației de încadrare lunare

brute cu 20% pe o perioadă de 3 luni.

Menține

celelalte dispoziții ale hotărârii atacate.

Definitivă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi, 23 octombrie 2017.

Procesat

de GGC - GV