ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra recursului în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 102 pronunțată la data de 07.03.2018, de către Tribunalul Constanța, s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulată de inculpat prin apărător.

În baza art. 275 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. pentru infracțiunea de sustragere sau distrugere de probe ori de înscrisuri la o pedeapsă de 6 luni închisoare.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 269 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat pentru infracțiunea de favorizarea făptuitorului la o pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 38 și art. 39 C. pen., s-a dispus ca inculpatul A. să execute pedeapsa cea mai grea de 5 luni închisoare sporită cu o treime din cealaltă pedeapsă și, în final, rezultând pedeapsa de 7 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 lit. a), b), g) și k) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii, dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept) pe o durată de 1 an.

În baza art. 91 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei și s-a stabilit termenul de supraveghere în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen. pentru o durată de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e), alin. (2) lit. d) și alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență; să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Bibliotecii Județene "Ioan N Român" Constanța sau Centrul Cultural Județean "Theodor Burada". A fost stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune Constanța.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Împotriva acestei sentințe au formulat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța și inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 742/P din data de 04 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, în baza art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța.

În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., s-a admis apelul formulat de apelantul inculpat A.

În baza art. 423 alin. (2) C. proc. pen., s-a desființat, în parte, Sentința penală nr. 102/07.03.2018, pronunțată de Tribunalul Constanța și, rejudecând, s-a dispus, în baza art. 386 C. proc. pen., schimbarea încadrării juridice din infracțiunile prev. de art. 275 alin. (2) C. pen. și de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 269 alin. (2) C. pen. în infracțiunea prev. de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 269 alin. (2) C. pen.

În baza art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen. rap. la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prev. de art. 66 lit. a) C. pen. (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice), b) (dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat), g) (dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia, de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea infracțiunii) și k) (dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane juridice de drept) pe o durată de 1 an.

În baza art. 91 alin. (1) lit. a) - d) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei și s-a stabilit termenul de supraveghere în condițiile art. 92 alin. (1) C. pen. pentru o durată de 2 ani.

În baza art. 93 alin. (1) lit. a) - e), alin. (2) lit. d) și alin. (3) C. pen., pe durata termenului de supraveghere inculpatul a fost obligat să respecte următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la serviciul de probațiune, la datele fixate de acesta; să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile, precum și întoarcerea; să comunice schimbarea locului de muncă; să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor de existență; să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanței; să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 60 de zile în cadrul Bibliotecii Județene "Ioan N Român" Constanța sau Centrul Cultural Județean "Theodor Burada".

S-a stabilit ca organ de supraveghere Serviciul de Probațiune Constanța. S-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen. privind revocarea suspendării executării pedepsei.

Împotriva Deciziei penale nr. 742/P din data de 04 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, a declarat recurs în casație Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, la data de 29 august 2018.

Cu prilejul examinării admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, prin încheierea din 19 octombrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 742/P din 4 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, și s-a trimis cauza completului 10 și a acordat termen la data de 18 ianuarie 2019.

Pentru a dispune astfel, Înalta Curte, judecătorul de filtru, verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație, a constatat că Decizia penală nr. 742/P din data de 04 iulie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Constanța face parte din categoria hotărârilor ce pot fi atacate cu recurs în casație, iar calea de atac a fost formulată de către recurentul parchet în termenul prevăzut de lege, fiind așadar respectate dispozițiile art. 434 - 436 din C. proc. pen.

Din examinarea cererii de recurs în casație a rezultat îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 437 alin. (1) C. proc. pen., fiind menționate: denumirea unității de parchet care a exercitat recursul în casație, numele procurorului, semnătura, hotărârea care se atacă, cazul de recurs în casație pe care se întemeiază cererea și motivarea acestuia.

Prin cererea de recurs în casație, s-a invocat incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., respectiv inculpatului i s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

În cadrul motivelor de recurs în casație, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție Serviciul Teritorial Constanța a arătat că pentru infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani închisoare sau amenda. În condițiile în care instanța de apel i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa închisorii, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceasta trebuia să se raporteze la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 269 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime, respectiv de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare. Având în vedere că instanța de apel a aplicat inculpatului A. o pedeapsă de 6 luni închisoare, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța a opinat că aceasta este sub minimul prevăzut de lege, solicitând astfel, înlăturarea greșitei aplicări a legii și condamnarea inculpatului A. la o pedeapsă de 8 luni închisoare.

Înalta Curte, constatând că motivele expuse de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța se circumscriu în conținut cazului de recurs în casație invocat, respectiv art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., iar cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de formă prevăzute de art. 434 - 438 C. proc. pen., a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată, în baza art. 440 C. proc. pen.

Analizând recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând, în acest sens, că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauză, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Înalta Curte apreciază că, în cauză, se impune a se analiza problematica conformității pedepsei aplicate de instanțele inferioare inculpatului cu limitele prevăzute de lege, aceasta deoarece, în procesul penal, pedeapsa nu poate fi aplicată în afara unui regim expres prevăzut de lege ori cu depășirea cerințelor normative proprii unor limite speciale de pedeapsă. Încălcarea dispozițiilor legale relative la aceste elemente plasează regimul sancționator și, implicit, pedeapsa aplicată, în afara limitelor determinate de legiuitor și justifică intervenția instanței de casație.

În concret, instanța de apel a dispus, în baza art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 6 luni închisoare.

După cum s-a arătat anterior, prin motivele de recurs în casație formulate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța s-a arătat că, pentru infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., limitele de pedeapsă sunt de la 1 la 5 ani închisoare sau amenda. În condițiile în care instanța de apel i-a aplicat inculpatului A. pedeapsa închisorii, făcând și aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., aceasta trebuia să se raporteze la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunea de favorizare a făptuitorului prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 269 alin. (2) C. pen., reduse cu o treime, respectiv de la 8 luni la 3 ani și 4 luni închisoare.

Înalta Curte, analizând eventualele erori produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau a unui cuantum al pedepsei superioare ori inferioare limitelor legale speciale, constată că, în cauză, pedeapsa aplicată inculpatului de 6 luni închisoare nu este legală, având în vedere că nu se încadrează în limitele minimului și maximului special al pedepsei prevăzute de textul de lege.

Astfel, se constată că, potrivit art. 269 alin. (1) C. pen., ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.

În conformitate cu art. 269 alin. (2) C. pen., pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autor.

Or, potrivit art. 24 lit. c) din Legea nr. 50/1991, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă întocmirea ori semnarea documentațiilor tehnice - D.T. necesare pentru autorizarea executării lucrărilor de construcții, precum și a proiectelor tehnice și a documentațiilor de execuție, pentru alte specialități decât cele certificate prin diplomă universitară, în condițiile prevăzute la art. 9.

De asemenea, Înalta Curte notează că inculpatul a uzat de procedura simplificată prevăzută de dispozițiile art. 396 alin. (10) teza finală C. proc. pen., potrivit cărora limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, astfel că, în speță, limitele de pedeapsă sunt între 8 luni și 3 ani și 4 luni închisoare, întrucât se au în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege.

Prin pedeapsa prevăzută de lege se înțelege pedeapsa prevăzută în textul de lege care incriminează fapta săvârșită în forma consumată, fără luarea în considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor.

În speță, limitele de pedeapsă ce trebuie avute în vedere sunt cele care se regăsesc în conținutul art. 269 alin. (1) C. pen., respectiv închisoarea de la unu la 5 ani sau cu amendă, drept pentru care aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) teza finală C. proc. pen. privind reducerea cu o treime a pedepsei închisorii, are loc prin raportare la limitele prevăzute de legiuitor în textul de incriminare.

În stabilirea și aplicarea efectivă a pedepsei astfel cum este limitată prin dispozițiile art. 269 alin. (2) C. pen., trebuie avut în vedere faptul că pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru autor, or pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea de executare fără autorizație de construire sau de desființare ori cu nerespectarea prevederilor acesteia a lucrărilor prevăzute la art. 3 alin. (1) lit. b), c), e) și g), cu excepțiile prevăzute de lege (...), în legătură cu care s-a săvârșit infracțiunea de favorizare, este închisoarea de la 3 luni la un an sau amendă.

Așadar, se constată că, în stabilirea pedepsei pentru infracțiunea prevăzută de art. 269 alin. (1) C. pen., limita minimă de pedeapsă ce trebuie avută în vedere, este cea prevăzută de acest text de lege, așa încât pedeapsa ce urmează a fi aplicată favorizatorului (inculpatul A.), respectiv 8 luni, nu este mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârșită de autorul infracțiunii la regimul disciplinei în construcții.

În acest context argumentativ, Înalta Curte constată că pedeapsa dispusă de instanța de apel este mai mică decât minimul special ce putea fi dispus pe baza textelor legale incidente în cauză, astfel că, urmare a admiterii recursului în casație, va proceda la restabilirea tratamentului sancționator prin majorarea pedepsei închisorii aplicată inculpatului A. până la limita minimă prevăzută de lege, respectiv 8 luni închisoare.

În consecință, având în vedere că instanța de apel a aplicat inculpatului o pedeapsă sub limita minimă admisă de lege, fiindu-i aplicată, astfel, o pedeapsă nelegală și constatând că s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, fiind astfel incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte va înlătura greșita aplicare a legii și va aplica inculpatului A. pedeapsa legală, respectiv minimul special astfel cum a fost redus prin efectul reținerii față de acesta a dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 448 alin. (2) lit. a) teza finală C. proc. pen., va admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 742/P din 4 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Va casa, în parte, decizia atacată și, rejudecând:

Va majora pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 269 alin 2 C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., de la 6 luni la 8 luni închisoare.

Va menține modalitatea de executare a pedepsei conform art. 91 C. pen., precum și durata termenului de supraveghere de 2 ani, interval în care inculpatul A. va respecta măsurile dispuse prin decizia penală recurată.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

În temeiul art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța împotriva Deciziei penale nr. 742/P din 4 iulie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie.

Casează, în parte, decizia atacată și, rejudecând:

Majorează pedeapsa aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 269 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 269 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. raportat la art. 374 alin. (4) C. proc. pen., de la 6 luni la 8 luni închisoare.

Menține modalitatea de executare a pedepsei conform art. 91 C. pen., precum și durata termenului de supraveghere de 2 ani, interval în care inculpatul A. va respecta măsurile dispuse prin decizia penală recurată.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei recurate care nu contravin prezentei.

Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Constanța rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 ianuarie 2019.

Procesat de GGC - NN