ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 630 din 22 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul penal nr. x din 2015, în baza art. 386 C. proc. pen., au fost respinse cererile de schimbare a încadrării juridice a faptelor, formulate de inculpatul A., prin apărători, ca nefondate.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsa accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele aplicate prin sentință, în pedeapsa cea mai grea de 3 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 4 ani și 4 luni - respectiv 1/3 din totalul celorlalte pedepse de 13 ani, în final inculpatul A. urmând să execute pedeapsa de 7 ani și 4 luni închisoare.

În baza art. 65 C. pen., s-a dispus interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., ca pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 72 C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă de 7 ani și 4 luni închisoare, aplicată inculpatului A., perioada reținerii din 4 - 5 februarie 2015, a arestării preventive de la 5 februarie 2015 - 5 mai 2015 și a arestului la domiciliu de la 6 mai 2015 la 28 iunie 2015, inclusiv.

A fost menținută măsura sechestrului asigurător instituită prin Ordonanța nr. 9/P/2015 din 19 februarie 2015, până la concurența sumei de 2.057.844,97 RON și 25.000 euro, asupra bunurilor imobile și mobile proprietatea inculpatului A., după cum urmează:

- teren în suprafață de 3.549 de metri pătrați în acte (3.642 mp conform măsurătorilor cadastrale), situat în intravilanul orașului Negru Vodă, județul Constanța, strada x nr. 10, lot x, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Negru Vodă, achiziționat la data de 25 martie 2005, cu prețul de 50.000 RON, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 martie 2005 la BNP B.;

- cota indiviză de 4%, de 24,1536 mp, din imobilul-teren, în suprafață de 605 mp, conform actelor de proprietate (604 mp conform măsurătorilor cadastrale), situat în Municipiul București, Șoseaua Gheorghe Ionescu Șișești (fostă Străulești) nr. 121B, parcela x, având numărul cadastral x (numărul cadastral vechi x), înscris în cartea funciară a O.C.P.I. București, cu numărul x, cu prețul de 2.763 euro (pentru cota indiviză de 4,16%, de 25,12 mp), achiziționat la data de 11 iunie 2009 prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11 iunie 2009, la BNP C., din care a înstrăinat 0,16%, respectiv, 0,9664 mp, pentru suma de 100 euro/mp, la data de 16 iunie 2010, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 iunie 2010 la BNP C., rămas în deplină proprietate a inculpatului A. prin Contractul de partaj voluntar de bunuri comune autentificat sub nr. x din 10 august 2012 la BNP D.;

- cota indiviză de 4%, de 35,6728 mp, din imobilul-teren în suprafață de 893 mp conform actelor de proprietate (892 mp conform măsurătorilor cadastrale) situat în Municipiul București, Șoseaua x, având numărul cadastral x (numărul cadastral vechi x), înscris în cartea funciară a O.C.P.I. București, cu numărul x (nr. vechi x), achiziționat cu prețul de 4.081 euro (pentru cota indiviză de 4,16%, de 37,10 mp), la data de 11 iunie 2009, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 11 iunie 2009 la BNP C., din care a înstrăinat 0,16 %, respectiv, 1,4272 mp, pentru suma de 100 euro/mp, la data de 16 iunie 2010, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 16 iunie 2010 la BNP C., rămas în deplină proprietate a inculpatului A., prin Contractul de partaj voluntar de bunuri comune autentificat sub nr. x din 10 august 2012 la BNP D.;

- teren arabil format din 12.000 de metri, situat în extravilanul Orașului Ovidiu, județul Constanța, structurat astfel: teren arabil în suprafață de 2.000 mp, din parcela A/252/9, sola 48, lot x, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu, teren arabil în suprafață de 5.000 mp, din parcela A/252/9, sola 48, lot x, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu, teren arabil în suprafață de 5.000 mp, din parcela A/252/9, sola 48, lot x, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu, achiziționat la data de 25 octombrie 2013, cu prețul de 49.000 RON, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 octombrie 2013 la B.N.P.A. E. și F.;

- teren arabil situat în extravilanul Orașului Ovidiu, județul Constanța, respectiv: teren arabil în suprafață de 30.000 mp, în parcela A356/16, sola 69, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu și teren arabil în suprafață de 12.000 mp, din parcela A249/16, sola 47, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu achiziționat la data de 23 noiembrie 2011 cu prețul de 168.000 RON, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 23 noiembrie 2011 la BNPA E. și F.;

- teren arabil format din 14.200 de metri, situat în extravilanul Orașului Ovidiu, județul Constanța, în parcela A243/2, sola 70, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu, achiziționat la data de 28 februarie 2013, achiziționat la data de 28 februarie 2013 cu prețul de 60.000 RON, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 28 februarie 2013 la BNPA E. și F.;

- teren arabil situat în extravilanul Orașului Ovidiu, județul Constanța, respectiv: teren arabil în suprafață de 15.000 mp, sola 47, în parcela A249/22, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu și teren arabil în suprafață de 14.200 mp, sola 47, din parcela A249/6, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu, achiziționat la data de 25 octombrie 2013, cu prețul de 119.136 RON, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 25 octombrie 2013 la BNPA E. și F.;

- teren arabil situat în extravilanul orașului Ovidiu, județul Constanța, respectiv: teren arabil în suprafață de 6.500 mp, în parcela A246/59, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu, teren arabil în suprafață de 12.700 mp, parcela A246/60, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu și teren arabil în suprafață de 9.800 mp, parcela A353/1, identificat cu număr cadastral x, înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Ovidiu, achiziționat la data de 25 octombrie 2013 cu prețul de 118.320 RON, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat, sub nr. x din 25 octombrie 2013 la BNPA E. și F.;

- cota indiviză de 67% din mijloc de transport pe apă, tip șalupă rapidă, din fibră de sticlă, construită în anul 1997, cu motor atașabil, seria x, înmatriculată la Registrul Căpităniei Portului Tomis sub numărul x/1997, dobândită prin factura fiscală seria x-B nr. x din 22 septembrie 1997, în valoare de 14.160.000 ROL (1.416 RON) și, respectiv, prin Contractul de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2003, în valoare de 10.000.000 ROL (1.000 RON) autentificat sub nr. x din 30 octombrie 2003 la BNPA G. și H.;

- un număr de 46 părți sociale la SC I. SRL, cu sediul social în Municipiul Ploiești, Strada x, nr. 39, județul Prahova, cu număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 29 octombrie 1991, cod unic de înregistrare x, atribuit în data de 29 noiembrie 1992, în valoare de 460 RON, reprezentând o cotă de participare de 30,67% din capitalul social, în valoare totală de 1.500 RON;

- un număr de 10 părți sociale la SC J. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x, nr. 4-6, Lotul x, Corp C1, camera 4, județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 10 noiembrie 2008, cod unic de înregistrare x, atribuit în data de 11 noiembrie 2008, în valoare de 100 RON, reprezentând o cotă de participare de 50% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 72 părți sociale la SC K. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x, nr. 3, județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 16 decembrie 1994, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 6 ianuarie 1995, în valoare de 720 RON, reprezentând o cotă de participare de 72% din capitalul social în valoare totală de 1.000 RON;

- un număr de 60 părți sociale la SC L. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x, nr. 3, județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 24 mai 1993, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 17 iunie 1993, în valoare de 600 RON, reprezentând o cotă de participare de 24% din capitalul social în valoare totală de 2.500 RON;

- un număr de 24 părți sociale la SC M. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x, nr. 10, județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 24 mai 1994, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 8 iunie 1994, în valoare de 240 RON, reprezentând o cotă de participare de 24% din capitalul social în valoare totală de 1.000 RON;

- un număr de 10 părți sociale la SC N. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x, nr. 4 - 6, lotul x, Corp C1, Cam. 5, județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 10 noiembrie 2008, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 11 noiembrie 2008, în valoare de 100 RON, reprezentând o cotă de participare de 50% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 20 părți sociale la SC O. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x, Nr. 3, județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 19 februarie 2008, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 20 februarie 2008, în valoare de 200 RON, reprezentând o cotă de participare de 95% din capitalul social în valoare totală de 210 RON;

- un număr de 6.713 părți sociale la SC P. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 19 octombrie 2010, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 20 octombrie 2010, în valoare de 67.130 RON, reprezentând o cotă de participare de 31,67% din capitalul social în valoare totală de 212.000 RON;

- un număr de 2 părți sociale la SC Q. SRL, cu sediul social în Municipiul Pitești, Strada x, județul Argeș, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 05 iunie 1997, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 10 iunie 1997, în valoare de 20 RON, reprezentând o cotă de participare de 1% (20 RON) din capitalul social în valoare totală de 2.000 RON;

- un număr de 10 părți sociale la SC R. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, B-dul x, Birouri 8, 9, Nr. 264, județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 4 iunie 2003, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 5 iunie 2003, în valoare de 100 RON, reprezentând o cotă de participare de 50% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 12 părți sociale la SC S. SRL, cu sediul social în județul Neamț, cu numărul de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 7 noiembrie 2011, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 19 septembrie 2005, în valoare de 120 RON, reprezentând o cotă de participare de 40% din capitalul social în valoare totală de 300 RON;

- un număr de 20 părți sociale la SC T. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x, nr. 53, Județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 8 martie 2010, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 9 martie 2010, în valoare de 200 RON, reprezentând o cotă de participare de 33,33% din capitalul social în valoare totală de 600 RON;

- un număr de 10 părți sociale la SC U. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 20 noiembrie 2003, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 21 noiembrie 2003, în valoare de 100 RON, reprezentând o cotă de participare de 50% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 20 părți sociale la SC V. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, B-dul x, Nr. 296, Județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 28 aprilie 1992, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 9 noiembrie 1992, în valoare de 200 RON, reprezentând o cotă de participare de 50% din capitalul social în valoare totală de 400 RON;

- un număr de 17 părți sociale la SC W. SRL, cu sediul social în Municipiul Târgoviște, Strada x, Județul Dâmbovița, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 10 septembrie 2002, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 11 septembrie 2002, în valoare de 170 RON, reprezentând o cotă de participare de 85% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 1.422 părți sociale la SC X. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Șoseaua x, Județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 16 decembrie 1994, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 6 ianuarie 1995, în valoare de 56.880 RON, reprezentând o cotă de participare de 72% din capitalul social în valoare totală de 79.000 RON;

- un număr de 19 părți sociale la SC Y. Bacău SRL, cu sediul social în Municipiul Bacău, Strada x, Nr. 13, camera 1, Județul Bacău, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 02 noiembrie 2009, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 02 noiembrie 2009, în valoare de 190 RON, reprezentând o cotă de participare de 95% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 7.419 părți sociale la SC Y. Botoșani SRL, cu sediul social în Municipiul Botoșani, Strada x, nr. 8, Județul Botoșani, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 5 noiembrie 2009, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 5 noiembrie 2009, în valoare de 74.190 RON, reprezentând o cotă de participare de 99.9865229111% din capitalul social în valoare totală de 74.200 RON;

- un număr de 19 părți sociale la SC Y. Neamț SRL, cu sediul social în Municipiul Bacău, Strada x, nr. 13, camera 2, Județul Bacău, Număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 23 noiembrie 2009, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 23 noiembrie 2009, în valoare de 190 RON, reprezentând o cotă de participare de 95% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 10 părți sociale la SC Y. Retail SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x - Biroul 2, nr. 3, Județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 8 august 2005, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 8 august 2005, în valoare de 100 RON, reprezentând o cotă de participare de 1% din capitalul social în valoare totală de 10.000 RON;

- un număr de 1.980 părți sociale la SC Y. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Strada x, nr. 3, Județul Constanța, Număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 22 octombrie 1997, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 27 octombrie 1997, în valoare de 19.800 RON, reprezentând o cotă de participare de 99% din capitalul social în valoare totală de 20.000 RON;

- un număr de 250 părți sociale la SC ... SRL, cu sediul social în localitatea Mamaia, Municipiul Constanța, Z., Județul Constanța, cu număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 19 decembrie 1994, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 06 ianuarie 1995, în valoare de 2.500 RON, reprezentând o cotă de participare de 25% din capitalul social în valoare totală de 10.000 RON;

- un număr de 500 părți sociale la SC AA. SRL, cu sediul social în oraș Voluntari, Bulevardul x, nr. 35 A, Județul Ilfov, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 13 ianuarie 2010, Cod unic de înregistrare x atribuit în data de 14 ianuarie 2010, în valoare de 5.000 RON, reprezentând o cotă de participare de 50% din capitalul social în valoare totală de 10.000 RON;

- un număr de 10 părți sociale la SC BB. SRL, cu sediul social în Municipiul Tulcea, Strada x, nr. 74, Județul Tulcea, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 10 aprilie 2007, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 11 aprilie 2007, în valoare de 100 RON, reprezentând o cotă de participare de 50% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 10 părți sociale la SC CC. SRL, cu sediul social în Municipiul Tulcea, Strada x, nr. 74, Județul Tulcea, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 28 august 2007, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 28 august 2007, în valoare de 100 RON, reprezentând o cotă de participare de 50% din capitalul social în valoare totală de 200 RON;

- un număr de 1062 părți sociale la SC DD. SRL, cu sediul social în județul Constanța, cu numărul de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 29 iunie 2001, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 04.07.2001, în valoare de 10.620 RON, reprezentând o cotă de participare de 33% din capitalul social în valoare totală de 32.200 RON;

- un număr de 396 părți sociale la SC EE. SRL, cu sediul social în Municipiul Constanța, Aleea x, camera nr. 9, Județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 14 ianuarie 2009, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 15 ianuarie 2009, în valoare de 39.600 RON, reprezentând o cotă de participare de 99% din capitalul social în valoare totală de 40.000 RON;

- un număr de 30.485 părți sociale la SC FF. SRL, cu sediul social în orașul Ovidiu, Strada x, GG. - Punct Piscicol, Județul Constanța, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 17 iunie 1991, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 9 noiembrie 1992, în valoare de 304.850 RON, reprezentând o cotă de participare de 69,98% din capitalul social în valoare totală de 435.600 RON;

- un număr de 14.400 părți sociale la SC HH. SRL, cu sediul social în Municipiul Craiova, strada x, nr. 2, județul Dolj, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 22 decembrie 1997, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 22 ianuarie 1998, în valoare de 144.000 RON, reprezentând o cotă de participare de 45% din capitalul social în valoare totală de 320.000 RON;

- un număr de 46 părți sociale la SC II. SRL, cu sediul social în Municipiul Deva, județul Hunedoara, număr de ordine în Registrul Comerțului x, atribuit în data de 26 iunie 1991, cod unic de înregistrare x atribuit în data de 28 noiembrie 1992, în valoare de 460 RON, reprezentând o cotă de participare de 46% din capitalul social în valoare totală de 1.000 RON;

- suma de 4.000 RON, ridicată conform procesului-verbal din 4 februarie 2015.

Totodată a fost menținută măsura sechestrului asigurător instituit prin ordonanța din 19 februarie 2015, asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea inculpatului, până la concurența sumei de 2.057.844,97 RON și 25.000 euro, conform dispozițiilor cuprinse în ordonanța menționată .

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea totală a celor 14 contracte întocmite în fals, după cum urmează: Contractul nr. x din 29 ianuarie 2009, încheiat între SC JJ. SA și SC KK. SA; Contractul nr. x din 29 ianuarie 2009, încheiat între SC JJ. SA și SC KK. SA; contractul nr. x din 14 aprilie 2009, încheiat între SC JJ. SA și SC KK. SA București; Contractului nr. x din 30 ianuarie 2009, încheiat între SC JJ. SA și SC LL. SRL; Contractul de locațiune din 29 mai 2012, încheiat între SC JJ. SA și SC MM. SRL; Contractul de locațiune din 2 iulie 2012, încheiat între SC JJ. SA și SC NN. SRL; Contractul de subînchiriere utilaj din 17 octombrie 2012, încheiat între SC JJ. SA și SC OO. SRL; Contractul de locațiune din 3 ianuarie 2013, încheiat între SC JJ. SA și SC Sisteme Internaționale de Afaceri SA; Contractul de locațiune din 7 ianuarie 2013, încheiat între SC JJ. SA și SC MM. SRL; Contractul de locațiune din 4 martie 2013, încheiat între SC JJ. SA și SC NN. SRL; Contractul de locațiune din 3 ianuarie 2014, încheiat între SC JJ. SA și SC PP. SRL; Contractul de locațiune din 3 ianuarie 2014, încheiat între SC JJ. SA și SC MM. SRL; Contractul de închiriere din 6 ianuarie 2014, încheiat între SC JJ. SA și SC QQ. SA; Contractul de locațiune din 9 ianuarie 2014, încheiat între SC JJ. SA și SC NN. SRL

S-a menționat că aceste 14 înscrisuri urmează a fi anulate, în cadrul procedurii prevăzute de art. 580 C. proc. pen.

S-a menținut măsura sechestrului asigurător, dispusă prin Ordonanța din 19 februarie 2015, asupra bunurilor mobile și imobile (în valoare totală de 1.305.912 RON și 6.844 euro), proprietatea inculpatului A., doar până la concurența sumei de 1.892.844,97 RON (față de suma de 2.057.844,97 RON și 25.000 euro, până la concurența căreia au fost dispuse inițial aceste măsuri).

În baza art. 274 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 29.000 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel, în termen legal, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, și inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 575/P din 6 iulie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x din 2015, cu majoritate, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de către apelantul inculpat A. împotriva Sentinței penale nr. 630 din 22 decembrie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. x din 2015

În baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a fost admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, împotriva aceleiași sentințe penale, care a fost desființată, în parte, iar în rejudecare:

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 67 C. pen., s-a interzis inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., cu titlu de pedeapsă complementară.

În baza art. 38 C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) și art. 10 din Legea nr. 187/2012, au fost contopite pedepsele principale aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea de 4 ani închisoare, la care a fost adăugat un spor de 6 ani și 8 luni închisoare, reprezentând o treime din suma pedepselor ce nu se execută, urmând ca, în final, inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 10 ani și 8 luni închisoare în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 5 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a), alin. (5) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercițiului drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 291 alin. (2) C. pen. și art. 33 din Legea nr. 656/2002, în referire la art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială de la inculpatul A. a sumei totale de 1.892.844,97 RON.

A fost înlăturată din cuprinsul sentinței penale apelate dispoziția de menținere a măsurii sechestrului asigurător instituit prin Ordonanța nr. 9/P/2015 din 19 februarie 2015 a Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, secția de combatere a corupției, până la concurența sumei de 2.057.844,97 de RON și 25.000 de euro, și a fost menținută dispoziția de menținere a măsurii sechestrului asigurător dispusă prin Ordonanța nr. 9/P/2015 din 19 februarie 2015 până la concurența sumei de 1.892.844,97 de RON, în baza art. 249 alin. (4) C. proc. pen., în vederea confiscării speciale.

Au fost înlăturate din cuprinsul sentinței penale apelate dispozițiile contrare deciziei penale de față și menținute celelalte dispoziții, în măsura în care nu contravin deciziei.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat A. la plata sumei de 15.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva hotărârii instanței de apel, la data de 11 septembrie 2020 (anterior comunicării acesteia), a declarat recurs în casație inculpatul A., prin avocat RR. (care a atașat Împuternicirea avocațială seria x/2020).

Astfel, invocând motivul de casare reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., cu trimitere la art. 281 alin. (3) C. proc. pen. și la cele statuate prin Decizia Curții Constituționale nr. 417/2019 (paragraful 138), inculpatul a învederat că, în cauză, nu au fost respectate dispozițiile referitoare la competența după materie, în condițiile în care dosarul nu a fost judecat, în fond, de un complet specializat, așa cum impun prevederile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000, ce sunt aplicabile în speță având în vedere trimiterea sa în judecată, printre altele, pentru săvârșirea a patru infracțiuni de trafic de influență. Sub acest aspect, a arătat că, în perioada în care a fost înregistrat dosarul pe rolul instanței, la Tribunalul Constanța funcționau, conform Hotărârii de Colegiu nr. 35 din 12 decembrie 2014, 13 completuri de fond, însă niciunul dintre acestea nu era specializat în infracțiuni de corupție. S-a apreciat că, deși la art. 4 din Hotărârea de Colegiu nr. 35 din 12 decembrie 2014 se menționează că "se aprobă compunerea completelor de fonduri și complete specializate în cauze de familie și minori, cauze având ca obiect infracțiuni de corupție", aceasta nu înseamnă că toți judecătorii secției au fost specializați în judecarea unor infracțiuni de corupție, întrucât o modalitate similară de formulare a fost utilizată și la redactarea Hotărârii de Colegiu nr. 36 din 13 decembrie 2013, fiind, însă, aprobate și două completuri specializate în respectiva materie. În susținerea acestei idei, a făcut trimitere la hotărârile colegiilor de conducere ale Tribunalelor Brăila, Vrancea și Olt, prin care s-au instituit completuri specializate în materie de corupție.

În raport cu acest motiv invocat, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei penale și a sentinței penale atacate și trimiterea cauzei, spre rejudecare, la Tribunalul Constanța, în vederea efectuării cercetării judecătorești în primă instanță de către un complet specializat, conform art. 29 alin. (1) din Legea nr. 78/2000.

O altă critică adusă hotărârii atacate a vizat greșita condamnare pentru săvârșirea a patru infracțiuni de instigare, neurmată de executare, la fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălarea banilor, formă de participație care nu este prevăzută în legea penală, considerându-se că această ipoteză se circumscrie dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 2 C. proc. pen. În acest sens, s-a arătat că, din succesiunea actelor de urmărire penală realizate în dosarul nr. x din 2015, rezultă că în privința autorilor infracțiunilor de fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălarea banilor nu s-au efectuat niciun fel de acte de cercetare penală, nefiind începută urmărirea penală nici măcar in rem. Cum nici încheierea contractelor de închiriere și nici transferul de sume cu titlu de chirie, la care inculpatul a fost considerat instigator, nu au fost atrase în câmpul infracțional, s-a apreciat, în raport și cu dispozițiile art. 371 C. proc. pen., că aspectele reținute în cuprinsul sentinței și deciziei cu privire la aceste fapte nu au valoarea unor acte prin care să se fi constatat în mod valid săvârșirea respectivelor infracțiuni în forma autoratului. Mai mult, s-a arătat că prin ordonanța din 02 august 2019 s-a dat o soluție de clasare cu privire la faptele disjunse, inclusiv la cele de autorat, reținându-se fie că nu există probe suficiente, fie că respectivele fapte nu există în materialitatea lor, împrejurare care, practic, face imposibilă condamnarea inculpatului pentru instigare la fapte care nu există.

În aceste condiții, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a hotărârilor recurate și, pe fond, achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată și două infracțiuni de instigare la spălarea banilor, reținute ca fiind săvârșite în forma participativă a instigării, urmând a fi înlăturate, din calculul pedepsei rezultante, cele patru pedepse aplicate pentru faptele menționate și redozată pedeapsa conform sporului rezultat în urma recalculării.

Totodată, s-a arătat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea, în modalitatea participativă a instigării, a unei fapte care, la data comiterii ei, nu era incriminată în modalitatea reținută de instanță, împrejurare care, în opinia apărării, se circumscrie dispozițiilor art. 438 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. Astfel, s-a învederat că inculpatul a fost condamnat pentru săvârșirea, în perioadele 2009 - 2012 și 2013 - 2014, a două infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, în modalitatea atestării nereale a unor situații de fapt specifice relațiilor contractuale, care, însă, nu se regăsea în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), de vreme ce textul de lege făcea trimitere doar la dispozițiile art. 288 C. pen. (1969) referitoare la contrafacerea scrierii ori a subscrierii unui înscris prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

Ca urmare, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea, în parte, a celor două hotărâri recurate și, pe fond, achitarea inculpatului pentru cele două infracțiuni de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, urmând a înlătura cele două pedepse aplicate și redoza pedeapsa rezultantă, conform sporului ce reiese în urma recalculării.

Un alt motiv de recurs invocat a fost cel prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., prin prisma căruia s-a arătat că, în raport cu cele statuate în Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, dar și cu dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., care stabilesc că sunt supuse confiscării speciale "bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală", întrucât banii despre care s-a reținut că ar fi fost încasați cu titlu de preț al traficului de influență simulat sub forma unor chirii nu au intrat în patrimoniul inculpatului, în privința acestuia nu se poate dispune măsura de siguranță a confiscării speciale a respectivelor sume de bani. S-a apreciat că motivul de recurs invocat se aplică și măsurii de siguranță prevăzută de dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., întrucât, atât prin rațiunea reglementării sale, cât și prin efectele juridice produse, este similară unei pedepse complementare, iar noțiunea de "pedeapsă" din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. are sensul de "sancțiune penală".

După motivarea și comunicarea hotărârii, la data de 18 decembrie 2020, inculpatul A., prin avocat SS. (care a atașat Împuternicirea avocațială seria x/2020), a formulat o nouă cerere de recurs în casație, completată, în cuprinsul căreia a invocat motivele de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1, pct. 7 și pct. 12 C. proc. pen., solicitând, în principal, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă, iar, în subsidiar, în baza art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen., achitarea inculpatului cu privire la faptele pentru care a fost condamnat definitiv, întrucât nu sunt prevăzute de legea penală. Totodată, a solicitat suspendarea deciziei recurate până la soluționarea recursului în casație. Cererea a fost transmisă atât la Curtea de Apel Constanța, cât și la Înalta Curte de Casație și Justiție.

În ceea ce privește motivele de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 1 și pct. 12 C. proc. pen., recurentul a reiterat argumentele invocate prin prima cerere de recurs în casație depusă la data 11 septembrie 2020, vizând soluționarea cauzei în fond de către un complet care nu era specializat potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000 și, respectiv, greșita aplicare în cauză a dispozițiilor art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., privind confiscarea extinsă.

În plus, circumscris cazului de recurs în casație reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., s-a mai arătat și faptul că pedepsele aplicate pentru infracțiunile menționate la pct. 1, 2, 3, 6 și 7 din dispozitivul deciziei sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât instanța de apel le-a majorat, fără, însă, a se raporta la prevederile art. 36 alin. (1) C. pen., singurele care ar fi permis majorarea limitei maxime a pedepsei prevăzute de textul incriminator al infracțiunii tip și care au caracter de normă specială în materia individualizării sancțiunii penale, în condițiile în care s-a reținut săvârșirea respectivelor infracțiuni în formă continuată.

Prin prisma cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., recurentul a învederat că toate faptele pentru care a fost condamnat nu sunt prevăzute de legea penală.

Astfel, referitor la cele patru infracțiuni de trafic de influență menționate la pct. 1, 4, 5 și 8 din dispozitivul deciziei recurate, a arătat că nu sunt întrunite toate cerințele de tipicitate prevăzute de lege, lipsind condiția ca autorul infracțiunii să promită cumpărătorului de influență că îl va determina pe funcționarul public vizat să adopte conduita interzisă de lege. Sub acest aspect, s-a subliniat că, din jurisprudența instanței supreme și a Curții Constituționale în materie, rezultă că promisiunea exercitării influenței trebuie să fie una neîndoielnică, să rezulte din probe obiective, iar nu să fie rezultatul unei interpretări pur subiective din partea pretinsului cumpărător al influenței asupra unor împrejurări ori afirmații echivoce. Or, în condițiile în care în cuprinsul deciziei recurate nu este descrisă nicio acțiune concretă de traficare de către inculpat a influenței sale, în sensul de a promite determinarea unui funcționar care să aibă efectiv atribuții de aprobare și/sau efectuare a plăților către societățile în care martorul denunțător avea interese să își îndeplinească astfel de atribuții, ci sunt expuse doar aprecieri generice, nu se poate considera că, în cauză, este îndeplinită respectiva cerință de tipicitate a infracțiunii de trafic de influență.

Totodată, s-a apreciat că nu sunt îndeplinite cerințele de tipicitate obiectivă nici în ceea ce privește cele două infracțiuni de instigare la fals sub semnătură privată și două infracțiuni de instigare la spălarea banilor (menționate la pct. 2, 3, 6 și 7 din dispozitivul deciziei), din conținutul deciziei atacate neputând fi decelate actele materiale în care s-a concretizat activitatea inculpatului de instigare a autorilor acestor infracțiuni, și de această dată instanța de apel făcând doar afirmații cu caracter generic.

Mai mult, cele două fapte de instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată pentru care a fost condamnat inculpatul (pct. 2 și 6 din dispozitivul deciziei), la momentul săvârșirii lor (în perioadele 2009 - 2012 și 2013 - 2014), nu erau prevăzute de legea penală în modalitatea reținută de instanță. Astfel, s-a arătat că aceste fapte au fost reținute în modalitatea atestării nereale a unor situații de fapt specifice relațiilor contractuale, care, însă, nu se regăsea în conținutul constitutiv al infracțiunii prevăzută de art. 290 C. pen. (1969), acest text de lege făcând trimitere doar la dispozițiile art. 288 C. pen. (1969) referitoare la contrafacerea scrierii ori a subscrierii unui înscris prin alterarea lui în orice mod, de natură să producă consecințe juridice.

În plus, reiterându-se aspectele din cererea de recurs depusă inițial, s-a arătat că, din succesiunea actelor de urmărire penală realizate în Dosarul nr. x din 2015, rezultă că săvârșirea faptelor penale care ar fi făcut obiectul instigării nu au format obiectul cercetării penale în cauză, iar în Dosarul nr. x din 2019 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Constanța, s-a dat o soluție de clasare inclusiv cu privire la infracțiunile de fals sub semnătură privată și spălarea banilor, în forma autoratului. În atare situație, atât contractele considerate false, cât și plățile și încasările efectuate în baza lor apar ca fiind legale și valide. Întrucât nu există nicio legătură între eventuala activitate de instigare a inculpatului și încheierea contractelor de închiriere, nu se poate reține că semnatarii acestora au săvârșit vreo infracțiune, fiind incidentă, în cauză, ipoteza instigării neurmată de executare.

Prin cererea de recurs în casație transmisă la dosar la 18 decembrie 2020, recurentul inculpat a reiterat motivele inițiale și le-a completat, în sensul că a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., prin prisma căruia s-a arătat, în esență, că judecata în fond s-a realizat cu încălcarea dispozițiilor privind competența după materie, respectiv de către un complet care nu era specializat potrivit art. 29 din Legea nr. 78/2000, și de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., cu argumentarea că faptele pentru care a fost condamnat inculpatul A. nu sunt prevăzute de legea penală întrucât nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de textele de lege care incriminează infracțiunile de trafic de influență (sub forma autoratului), fals în înscrisuri sub semnătură privată și spălarea banilor (ambele sub forma instigării).

Totodată, recurentul a mai invocat și cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., cu argumentarea că, în raport cu cele statuate în Directiva 2014/42/UE a Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene, dar și cu dispozițiile art. 112 alin. (1) lit. e) C. proc. pen., care stabilesc că sunt supuse confiscării speciale "bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzută de legea penală", întrucât banii despre care s-a reținut că ar fi fost încasați cu titlu de preț al traficului de influență simulat sub forma unor chirii nu au intrat în patrimoniul inculpatului, în privința sa nu se poate dispune măsura de siguranță a confiscării speciale a respectivelor sume de bani. Prin prisma aceluiași caz de casare (prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.), recurentul a mai invocat și faptul că pedepsele aplicate pentru infracțiunile menționate la pct. 1, 2, 3, 6 și 7 din dispozitivul deciziei sunt în alte limite decât cele prevăzute de lege, întrucât instanța de apel le-a majorat, fără, însă, a se raporta la prevederile art. 36 alin. (1) C. pen., singurele care ar fi permis majorarea limitei maxime a pedepsei prevăzute de textul incriminator al infracțiunii tip și care au caracter de normă specială în materia individualizării sancțiunii penale, în condițiile în care s-a reținut săvârșirea respectivelor infracțiuni în formă continuată.

Prin Încheierea din data de 4 februarie 2021 pronunțată de Înalta Curte, s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este nefondată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Aplicând aceste considerații de ordin teoretic speței de față, Înalta Curte constată sub un prim aspect, că recurentul inculpat A. a invocat în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., împrejurarea că judecarea cauzei în apel s-a realizat de un complet de judecată nespecializat în materie de corupție.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte amintește că acesta vizează situațiile în care au fost încălcate normele privind competența materială și personală a instanțelor de judecată (nu și cea teritorială), atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente (nu și atunci când judecata a fost efectuată de o instanță superioară în grad celei competente).

Astfel, cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen. este incident numai atunci când în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

Înalta Curte, în jurisprudența sa (Decizia nr. 278/RC din 28 iunie 2019, Decizia nr. 150/RC din 5 iunie 2020) a reținut că "acest caz de casare este incident