ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 1237 din 26 octombrie 2018 pronunțată de Judecătoria Constanța, s-a dispus în baza art. 386 alin. (1) C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice pentru inculpatul A. din infracțiunea de contrabandă prev.de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 în infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006.

A dispus condamnarea inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 3 (trei) ani și 6 (șase) luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) și (3) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 (patru) ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 60 C. pen. pedeapsa se execută în regim de detenție.

Împotriva Sentinței penale nr. 1237 din 26 octombrie 2018 pronunțată de Judecătoria Constanța au formulat apel inculpații B., C., D., E., F. și A..

Prin Decizia penală nr. 406/P din data de 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, printre altele, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., a admis apelul formulat de către inculpatul A., a desființat în parte sentința apelată și rejudecând, cu privire la inculpații F. și A. a constatat că debitul datorat de către inculpații F. și A., în solidar, a fost achitat.

A menținut restul dispozițiilor sentinței apelate în măsura în care nu contravin prezentei decizii.

Împotriva acestei decizii, la data de 14 iunie 2019 a declarat recurs în casație inculpatul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală la data de 5 decembrie 2019, când s-a stabilit termen la data de 17 ianuarie 2020, pentru examinarea în cameră de consiliu a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) C. proc. pen.

În susținerea cererii de recurs în casație formulate, inculpatul a indicat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

În esență, a solicitat admiterea recursului în casație formulat, casarea hotărârilor pronunțate de instanța de fond și de apel, achitarea inculpatului, în baza dispozițiilor art. 396 alin. (5) C. proc. pen. raportat la art. 16 lit. b) C. proc. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de instanța de fond și menținută de instanța de apel.

Cu privire la primul motiv de recurs în casație, a arătat că fapta inculpatului nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, ci se încadrează în dispozițiile art. 449 alin. (2) lit. k) Codul fiscal- contravenția constând în deținerea în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcării, potrivit prevederilor art. 421 alin. (3) Codul fiscal, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false sub limitele prevăzute la art. 452 alin. (1) lit. h), respectiv sub limita a 10.000 țigarete, 400 țigări de foi de 3 grame, 200 țigări de foi mai mari de 3 grame, peste 1 kg tutun de fumat, alcool etilic peste 40 litri, băuturi spirtoase peste 200 de litri, produse intermediare peste 300 litri, băuturi fermentate, altele decât bere și vinuri peste 300 litri.

A menționat că, pentru a fi reținută în concret infracțiunea asimilată contrabandei este necesar ca, în baza probatoriului administrat, organele judiciare să rețină una sau unele dintre modalitățile alternative ale infracțiunii de contrabandă, ori să arate motivul pentru care și-au format convingerea că bunurile ar proveni din contrabandă.

Astfel, se impune atât pentru subiecții activi ai infracțiunii, cât și pentru organele judiciare, condiția de a cunoaște împrejurarea că bunurile provin din contrabandă sau de a cunoaște modalitatea în care bunurile au pătruns pe teritoriul României, or în cauză inculpatul nu avea cunoștință de proveniența țigărilor.

Cu privire la al doilea motiv de recurs în casație, a susținut că pedeapsa aplicată este nelegală, prin reținerea agravantei prevăzute de art. 274 din Legea nr. 86/2006, potrivit cărora limitele de pedeapsă sunt între 5 - 15 ani față de infracțiunea de bază a căror limite de pedeapsă se situează între 2 - 7 ani.

A precizat că se impunea reținerea atenuantei prevăzute de art. 75 lit. d) C. pen., respectiv reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, întrucât inculpatul a acoperit prejudiciu.

Prin încheierea din data de 17 ianuarie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală s-a admis, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva Deciziei penale nr. 406/P din data de 19 aprilie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția Penală.

Analizând cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, urmând a o respinge, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În speță, inculpatul A. a invocat, sub un prim aspect, cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării dacă "inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală".

Cazul de casare invocat vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie a dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

Critica formulată de recurent, în sensul că fapta săvârșită este o contravenție, este analizată, exclusiv, prin raportare la situația de fapt stabilită cu titlu definitiv prin hotărârea recurată, conform scopului recursului în casație, reglementat ca o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept, nu și faptic.

Analizând hotărârea din această perspectivă, Înalta Curte reține în esență, în ceea ce privește situația de fapt, că inculpatul A., la data de 7 octombrie 2017, împreună cu inculpatul F., în urma unei înțelegeri telefonice prealabile, a preluat cantitatea de 300 pachete țigări marca x, fără timbru de accizare românesc, de proveniență Elveția, neunionale, despre care aveau cunoștință că provin din contrabandă sau sunt destinate contrabandei, de la inculpatul E., pe care le-a transportat cu autoturismul marca x cu numărul de înmatriculare x pe raza mun. Constanța, în vederea vânzării, prejudiciul creat bugetului consolidat al statului fiind de 3383 RON (în solidar cu F. și E.).

Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal, "(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia."

Prin Decizia nr. 32/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală (publicată în Monitorul Oficial, Partea I, nr. 62 din 28 ianuarie 2016), s-a statuat că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În considerentele acestei decizii s-a reținut că "se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) și de art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

- să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora. (...)

În ambele situații, făptuitorul cunoaște proveniența sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoașterea provenienței din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca și cunoașterea destinării acestora, respectiv pentru săvârșirea contrabandei, înseamnă cunoașterea caracterului ilicit al provenienței sau destinării lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanța urmând să țină seama de aceste circumstanțe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României."

În speță, prin hotărârea recurată, s-a reținut, cu titlu definitiv, că bunurile provin din contrabandă, iar inculpatul A. cunoștea această împrejurare.

În acest context, Înalta Curte reține că inculpatul a beneficiat de dispozițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., în sensul că și-a însușit situația de fapt reținută prin rechizitoriu, implicit și a faptului că avea cunoștință de proveniența țigărilor.

Prin urmare, critica recurentului, în sensul că fapta săvârșită nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006, ci se încadrează în dispozițiile art. 449 alin. (2) lit. k) Codul fiscal, este neîntemeiată, având în vedere că, astfel cum s-a menționat anterior, infracțiunea de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal presupune ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

În raport de considerentele expuse, Înalta Curte constată că fapta reținută în sarcina recurentului, astfel cum a fost descrisă în cuprinsul hotărârii recurate, întrunește elementele de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de contrabandă, prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal și nu ale contravenției prevăzută de art. 449 alin. (2) lit. k) Codul fiscal.

Sub un al doilea aspect, inculpatul recurent a invocat cazul de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", apreciind că pedeapsa aplicată este nelegală, întrucât nu se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina sa.

În jurisprudența sa recentă, delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat în sensul incidenței sale în cazul unor erori de drept produse ca urmare a stabilirii unei pedepse neprevăzute de legea penală sau cu o durată superioară ori inferioară limitelor legale speciale.

Acest caz de recurs în casație este incident atunci când sunt încălcate limitele prevăzute în partea specială, dispozițiile privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative. Jurisprudența referitoare la acest caz de casare este relevantă, stabilindu-se că o pedeapsă depășește, de regulă, limitele prevăzute de lege dacă se situează în afara limitelor speciale ale pedepsei prevăzute de C. pen. pentru o anumită infracțiune. Există însă situații, și nu puține, în care limitele speciale suferă modificări, în cadrul limitelor generale, datorită reținerii unor împrejurări care au drept consecință reducerea sau majorarea limitelor de pedeapsă. Aceste împrejurări țin de individualizarea legală a pedepsei și pot fi legate de faptă, de calitatea făptuitorului sau a victimei (cum sunt circumstanțele atenuante sau agravante, unitatea sau pluralitatea de infracțiuni, unele cazuri speciale de atenuare sau agravare etc.) - Decizia nr. 113/RC din 5 aprilie 2016; Decizia nr. 226/RC din 14 iunie 2016, Decizia nr. 63/RC din 2 martie 2016. Așadar, jurisprudența Înaltei Curți se referă, în esență, la instituții de drept material (dispoziții privind concursul de infracțiuni, recidivă, circumstanțe atenuante sau măsuri educative).

În acest context, Înalta Curte constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen. la pedeapsa de 3 ani și șase luni închisoare.

Potrivit dispozițiilor art. 270 alin. (1) din Legea nr. 86/2006 introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi; alin. (3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia; art. 274 din Legea nr. 86/2006 Faptele prevăzute la art. 270 - 273, săvârșite de una sau mai multe persoane înarmate ori de două sau mai multe persoane împreună, se pedepsesc cu închisoare de la 5 la 15 ani și interzicerea unor drepturi.

Prin reținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., limitele de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii se reduc cu o treime, în speță acestea fiind între 3 ani, 4 luni și 10 ani închisoare.

În ceea ce privește susținerea inculpatului potrivit căreia pedeapsa aplicată este nelegală, întrucât instanțele de fond nu au reținut circumstanța atenuantă prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen. și nu au redus cu o treime limitele legale ale pedepsei, aceasta nu poate fi primită de instanță, având în vedere că pentru a fi incidente dispozițiile anterior menționate este necesar ca acoperirea prejudiciului material cauzat prin infracțiune să se realizeze în cursul urmăririi penale sau al judecății, până la primul termen de judecată, ori, în cauză inculpatul a achitat prejudiciul la data de 25 ianuarie 2019, ulterior primului termen de judecată din data de 14 iunie 2018.

Evaluând cauza prin prisma acestor considerații teoretice și practice, Înalta Curte reține că pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare aplicată inculpatului se încadrează în limitele prevăzute de lege pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 406/P din data de 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 406/P din data de 19 aprilie 2019 a Curții de Apel Constanța, secția Penală și pentru Cauze Penale cu Minori și de Familie.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 627 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 14 februarie 2020.

Procesat de GGC - MM