ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 1614 din data de 24 noiembrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Judecătoriei Constanța, printre altele, s-au dispus următoarele:

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. în infracțiunea prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015.

În baza art. 386 alin. (1) din C. proc. pen., a fost respinsă, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii art. 75 alin. (1) lit. d) din C. pen.

A fost condamnată inculpata A. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și reținerea art. 19 din Legea nr. 682/2002 la pedeapsa de 4 ani și 6 luni închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) și (3) din C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatei, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu inculpații B., C., D. și E..

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatei, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 60 din C. pen., s-a dispus ca pedeapsa să fie executată în regim de detenție.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 03.08.2016 la 13.12.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar cu privire la inculpata A., urmând sa fie verificată cel mai târziu la data de 22.01.2018.

A fost condamnat inculpatul F. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la contrabandă, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la pedeapsa de 5 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) și (3) din C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu inculpații G., B., C., D. și E..

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 60 din C. pen., pedeapsa se execută în regim de detenție.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 03.08.2016 la 16.11.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul F., urmând sa fie verificată cel mai târziu la data de 22.01.2018.

A fost condamnat inculpatul C. pentru săvârșirea infracțiunii de contrabandă, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 raportat la art. 274 din Legea nr. 86/2006 cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și reținerea art. 396 alin. (10) din C. proc. pen. penal la pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 66 alin. (1) și (3) din C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen., s-a interzis inculpatului, ca pedeapsă complementară, pe o perioadă de 4 ani, exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., constând în interzicerea exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și interzicerea exercitării dreptului de a comunica cu inculpații G., B., A., D., E. și F..

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen., s-au interzis inculpatului, ca pedeapsă accesorie, drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen. pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen.

În baza art. 60 din C. pen. pedeapsa se execută în regim de detenție.

În baza art. 72 din C. pen., s-a dedus perioada reținerii, a arestării preventive și a arestului la domiciliu de la 03.08.2016 la 16.11.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. b) raportat la art. 399 alin. (1) din C. proc. pen., a fost menținută măsura controlului judiciar cu privire la inculpatul C., urmând sa fie verificată cel mai târziu la data de 22.01.2018.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie instituită prin ordonanța nr. 15762/P/2015 din 12.08.2016: asupra imobilului proprietatea inculpatei A., situat în Constanța, strada x nr. 12, jud. Constanța, cu suprafața utilă de 78,37 mp, balcon în suprafață de 3,77 mp și teren aferent în folosință cu suprafața indiviză de 22,00 mp număr cadastral x, CF vechi x; asupra imobilului situat în comuna Agigea, strada x nr. 11, format din P + 1, pe un teren în suprafață de 300 mp., conform numărului cadastral x, ID electronic x, proprietatea inculpatului F.; asupra autoturismului marca x, cu nr. de înmatriculare x, serie șasiu x, proprietatea inculpatului F..

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) din C. proc. pen. raportat la art. 249 alin. (5) din C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie instituită prin ordonanța nr. 15762/P/2015 din 17.08.2016 asupra autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x, număr de identificare x, utilizat de inculpatul C..

În baza art. 404 alin. (4) lit. g) din C. proc. pen. raportat la art. 256 din C. proc. pen. s-a dispus restituirea: către inculpatul F. a sumei de 7100 Ron, depusă la H. conform recipisei de consemnare x DIN 05.08.2016, a sumei 50 dolari USD, depuși la H., conform recipisei de consemnare nr. x din 05.08.2016 și a sumei 9990 euro, depuși la H., conform recipisei de consemnare nr. x din 05.08.2016 și către inculpata A. a sumei de 1500 euro, ce a fost consemnată la H. conform chitanței nr. x/1 din 05.08.2016.

În baza art. 404 alin. (4) lit. d) din C. proc. pen. raportat la art. 112 lit. b) din C. pen., s-a dispus confiscarea specială în folosul statului a: telefonului mobil marca x, cu nr. de apel x, a telefonului mobil marca x, cu seria x, cu nr. de apel x, de la inculpata A.; telefonului mobil x cu serie x, cu nr. de apel x, telefon mobil marca x, Dual SIM având seriile IMEI x și x, cel din urmă cu nr. de apel x, și a telefonului marca x cu serie x de la inculpatul C.

În baza art. 1443 din C. civ., s-a luat act că a fost achitat debitul stabilit prin x/18.08.2016, y/18.08.2016, w/18.08.2016 și z/18.08.2016 în sarcina inculpaților G., B., A., F., C. și D..

Au fost obligați în solidar inculpații G., B., A., F. și C. la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate la debitul de 564038 RON de la 19.08.2016 până la 22.06.2017 (y/18.08.2016).

Au fost obligați în solidar inculpații G., A. și F. la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate la debitul de 87841 RON de la 19.08.2016 până la 22.06.2017 (w/18.08.2016).

Au fost obligați în solidar inculpații G., A., F., E. și D. la plata dobânzilor și penalităților de întârziere calculate la debitul de 21968 RON de la 19.08.2016 până la 22.06.2017 (z/18.08.2016).

A fost obligat inculpatul C. la plata către partea civilă a sumei de 21594 RON cu titlu de debit principal și la plata dobânzilor și penalităților de întârziere de la 19.08.2016 până la data achitării sumei, inclusiv (s/18.08.2016).

Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut, printre altele, următoarele:

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu din data de 05.12.2016, judecătorul de cameră preliminară a constatat legalitatea sesizării instanței, a administrării probelor și a efectuării actelor de urmărire penală, dispunând începerea judecății.

În urma efectuării unei ample analize a probelor administrate în cursul procesului penal, instanța de fond a reținut că fapta inculpatei A., constând în aceea că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpații G., B., C., D. și complicitatea inculpaților F. și E., în baza aceleiași rezoluții infracționale a colectat, deținut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut și vândut un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, întrunește elementele constitutive ale infractiunii de:

"colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predare, desfacere si vânzare de bunuri sau mărfuri, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia" - contrabandă asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal cu reținerea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a reținut că urmarea imediată constă în starea de pericol pentru regimul vamal prin eludarea drepturilor la import ale statului și prejudicierea în concret a bugetului consolidat al statului prin sustragerea de la plata taxei vamale, accizei și TVA pentru cantitățile de țigări identificate, reprezentând drepturi de import al statului pentru această categorie de bunuri. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Din punct de vedere subiectiv, s-a reținut că inculpata a acționat cu intenție directă conform art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.

Referitor la condiția de a cunoaște că bunurile provin din contrabandă, instanța de fond a reținul incidența Deciziei nr. 32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Inculpata A. cunoștea proveniența țigărilor, din altă țară, că nu au fost plasate sub un regim vamal, a transportat în repetate rânduri baxuri de țigarete la diferiți distribuitori și a participat alături de G. la primirea țigărilor de la K. în parcarea magazinului L., aceasta nefiind o modalitate uzuală de comercializare legală a țigaretelor.

Drept urmare, instanța de fond a constatat că, din modalitatea de săvârșire a faptei, inculpata A. a cunoscut că țigările provin din contrabandă.

Referitor la inculpatul F., instanța de fond a reținut că fapta acestuia, constând în aceea că, în perioada aprilie 2016 - 02.08.2016, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlesnit colectarea, deținerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea unui număr de 1.199.960 țigarete de diferite mărci netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, de către inculpații G., A., C., D. cu complicitatea inculpatului E., cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia și a pus la dispoziție imobilul situat în Agigea, strada x, nr. 11, proprietatea sa, pentru staționarea autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de complicitate la "colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predare, desfacere si vânzare de bunuri sau mărfuri, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia" - contrabandă asimilată, prev. de art. 48 din C. pen. raportat la art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal cu reținerea art. 35 alin. (1) din C. pen.

S-a reținut că urmarea imediată constă în starea de pericol pentru regimul vamal prin eludarea drepturilor la import ale statului și prejudicierea în concret a bugetului consolidat al statului prin sustragerea de la plata taxei vamale, accizei și TVA pentru cantitățile de țigări identificate, reprezentând drepturi de import al statului pentru această categorie de bunuri. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Din punct de vedere subiectiv, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenție indirectă, conform art. 16 alin. (3) lit. b) din C. pen. în sensul că a prevăzut rezultatul faptei sale și, deși nu l-a urmărit, a acceptat posibilitatea producerii lui.

Pe parcursul procesului penal inculpatul a invocat permanent că nu a știut că în autotutilitara parcată în curtea sa se aflau țigări, invocând practic eroarea drept cauză de neimputabilitate.

Dintre formele reglementate ale erorii, inculpatul a invocat eroarea de fapt asupra tipicității.

Instanța de fond a apreciat că eroarea este exclusă în caz de îndoială, de cunoaștere nesigură, deoarece în acest caz inculpatul acceptă posibilitatea producerii faptei sale care, astfel este săvârșită cu intenție indirectă.

Prin urmare, s-a reținut că fapta de a permite parcarea autotutilitarei în curtea casei sale, precum și ajutorul dat la descărcarea cutiilor din autoutilitară și încărcarea lor în diferite autoturisme, fără a verifica conținutul lor, activitate desfășurată pe parcursul mai multor luni, în condițiile în care sora sa nu avea o ocupație lucrativă, pentru a justifica depozitarea oricăror bunuri și nici celelalte persoane nu erau angajate - B. și C. - nu a fost săvârșită în condițiile erorii de fapt, întrucât cunoașterea nesigură a conținutului coletelor a implicat acceptarea de către F. a posibilității de a ajuta la depozitarea unor bunuri de contrabandă.

Referitor la condiția de a cunoaște că bunurile provin din contrabandă, instanța de fond a reținut incidența Deciziei nr. 32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Inculpatul F. a prevăzut că țigările aflate în cutii nu au o proveniență legală, deoarece persoanele care au depozitat baxurile de țigarete în autoutilitară nu aveau autorizație pentru a le comercializa, aceleași persoane nu aveau nici un fel de ocupație lucrativă, iar depozitarea țigaretelor în curtea unei case nu reprezintă modalitatea uzuală de comercializare, pentru a da o aparență de legalitate.

Drept urmare, instanța de fond a constatat că, din modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul F. a cunoscut că țigările provin din contrabandă.

În ceea ce îl privește pe inculpatul C., instanța de fond a reținut că fapta acestuia, constând în aceea că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpații G., B., A., D. în baza aceleiași rezoluții infracționale a colectat, deținut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut și vândut un număr de 1.039.800 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de:

"colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predare, desfacere si vânzare de bunuri sau mărfuri, care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoscând ca acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia" - contrabandă asimilată, prev. de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 coroborat cu art. 274 din Legea nr. 86/2006 privind Codul Vamal cu reținerea art. 35 alin. (1) din C. pen.

Referitor la contribuția inculpaților E. și F., instanța de fond a reținut că inculpatul C. nu știa dacă cei doi inculpați cunosc activitatea desfășurată la adresa din localitatea Agigea.

S-a reținut că urmarea imediată constă în starea de pericol pentru regimul vamal prin eludarea drepturilor la import ale statului și prejudicierea în concret a bugetului consolidat al statului prin sustragerea de la plata taxei vamale, accizei și TVA pentru cantitățile de țigări identificate, reprezentând drepturi de import al statului pentru această categorie de bunuri. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă în cauză din materialitatea faptei.

Din punct de vedere subiectiv, instanța de fond a reținut că inculpatul a acționat cu intenție directă conform art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., în sensul că a prevăzut rezultatul faptei, urmărind producerea lui prin săvârșirea acelei fapte.

Referitor la condiția de a cunoaște că bunurile provin din contrabandă, instanța a reținut incidența Deciziei nr. 32/2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, prin care s-a statuat că sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă" privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Inculpatul C. cunoștea proveniența țigărilor, din altă țară, că nu au fost plasate sub un regim vamal, a purtat discuții telefonice cu inculpatul G., a preluat în multiple ocazii țigarete și le-a transportat la diferiți distribuitori. De asemenea, inculpatul C. era conștient că niciunul din inculpați nu deține autorizație pentru a comercializa țigarete.

Drept urmare, instanța de fond a constatat că, din modalitatea de săvârșire a faptei, inculpatul C. a cunoscut că țigările provin din contrabandă.

Împotriva sentinței penale nr. 1614 din data de 24.11.2017 a Judecătoriei Constanța, pronunțată în dosarul penal nr. x/2016, au declarat apel, printre alții, inculpații A., F. și C..

Analizând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate prin prisma criticilor formulate, precum și din oficiu, în baza propriei analize, în raport de mijloacele de probă administrate pe parcursul procesului penal, Curtea de Apel Constanța a reținut următoarele:

În sarcina inculpatei A. s-a reținut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpații G., B., C., D. și complicitatea inculpaților F. și E., în baza aceleiași rezoluții infracționale, a colectat, deținut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut și vândut un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

S-a reținut în sarcina inculpatului F. că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, în baza aceleiași rezoluții infracționale, a înlesnit colectarea, deținerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea un număr de 1.199.960 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, de catre inculpații G., A., C., D., cu complicitatea inculpatului E., cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia și a pus la dispoziție imobilul situat în Agigea, strada x, nr. 11, proprietate sa, pentru staționarea autoutilitarei marca x cu nr. de înmatriculare x.

În sarcina inculpatului C. s-a reținut că, în perioada 20.02.2016 - 02.08.2016, împreună cu inculpații G., A., C., D. și complicitatea inculpaților F. și E., în baza aceleiași rezoluții infracționale a colectat, deținut, transportat, preluat, depozitat, predat, desfăcut și vândut un număr de 1.039.800 tigarete de diferite mărci (I., J., Classic, J&J, etc.) netimbrate, care trebuiau plasate sub un regim vamal, cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Instanța de apel a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 270 din Legea nr. 86/2006:

(1) Introducerea în sau scoaterea din țară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracțiunea de contrabandă și se pedepsește cu închisoare de la 2 la 7 ani și interzicerea unor drepturi.

(2) Constituie, de asemenea, infracțiune de contrabandă și se pedepsește potrivit alin. (1):

a) introducerea în sau scoaterea din țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mare de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

b) introducerea în sau scoaterea din țară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 RON în cazul produselor supuse accizelor și mai mică de 40.000 RON în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;

c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.

(3) Sunt asimilate infracțiunii de contrabandă și se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Obiectul juridic al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracțiunii de contrabandă, este unul complex, deoarece apără atât regimul administrării impozitelor, taxelor, contribuțiilor și altor sume datorate bugetului consolidat al statului, cât și regimul frontierei de stat.

Prin obligații fiscale se înțelege, conform art. 2 lit. e) din Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, obligațiile prevăzute de Codul fiscal și de Codul de procedură fiscală, iar taxele vamale formează obiectul de reglementare al Ordonanței Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările și completările ulterioare (Codul de procedură fiscală). Astfel, art. 1 alin. (2) din Codul de procedură fiscală prevede că prezentul cod se aplică și pentru administrarea drepturilor vamale, iar art. 2 alin. (2) că prezentul cod constituie procedura de drept comun pentru administrarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, în care intră TVA și accizele.

Ca și în cazul infracțiunii de contrabandă în variantele normative prevăzute de art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, prin infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din aceeași lege, se urmărește sustragerea de la plata taxelor datorate statului, cunoscând că bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

Acest scop specific al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, asimilată infracțiunii de contrabandă, o diferențiază de infracțiunea de frontieră, prin care se înțelege fapta prevăzută de lege ca infracțiune, săvârșită în scopul trecerii ilegale peste frontiera de stat a persoanelor, mijloacelor de transport, mărfurilor sau altor bunuri, conform art. 1 alin. (1) lit. l) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 105/2001 privind frontiera de stat a României.

Obiectul material al infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României este reprezentat de bunurile sau de mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia.

În jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene, în Cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz (Hotărârea din 2 aprilie 2009), noțiunea de "contrabandă" este legată de introducerea neregulamentară a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, observându-se, pe de o parte, riscul foarte ridicat ca aceste mărfuri să fie, în final, integrate în circuitul economic al statelor membre, iar pe de altă parte, necesitatea de a proteja resursele proprii ale Comunității. De asemenea, în Cauza C-230/08 Dansk Transport og M. împotriva Skatteminsteriet (Hotărârea din 29 aprilie 2010), noțiunea de contrabandă este legată de introducerea ilegală a mărfurilor pe teritoriul vamal al Uniunii Europene, reiterându-se că aceasta se produce din momentul trecerii mărfurilor de primul birou vamal situat în interiorul teritoriului menționat fără ca acestea să fie prezentate la biroul vamal respectiv.

Din considerentele Deciziei în interesul legii nr. 17 din 18 noiembrie 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 35 din 16 ianuarie 2014, rezultă legătura dintre noțiunea de "contrabandă" și introducerea în țară de bunuri sau mărfuri în mod fraudulos, sustragerea de la controlul vamal constituind elementul caracteristic al noțiunii de "contrabandă" la care se referă dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Astfel, prin decizia menționată s-a stabilit că:

"fapta de a deține în afara antrepozitului fiscal produse accizabile supuse marcării, fără a fi marcate sau marcate necorespunzător ori cu marcaje false, peste limitele prevăzute de lege, cunoscând că acestea provin din contrabandă, constituie infracțiunea prevăzută în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României". Totodată, s-a arătat:

"Contrabanda, atât în varianta-tip, cât și în cazul infracțiunii asimilate contrabandei, reprezintă (…) o infracțiune complexă, prin care se incriminează o modalitate specifică de sustragere de la plata taxelor, și anume prin introducerea sau deținerea bunurilor (atât a produselor accizabile, cât și a celor care nu sunt purtătoare de accize), care au intrat în țară cu încălcarea regimului juridic al frontierei. Deținerea de bunuri accizabile în afara antrepozitului fiscal reprezintă incriminarea generală în cazul omisiunii plății taxelor și impozitelor pentru acest tip de bunuri, iar infracțiunea de contrabandă (atât în cazul variantei-tip, cât și în cel al infracțiunii asimilatei celei de contrabandă) reprezintă o infracțiune complexă ce include în obiectul juridic și în elementul material al laturii obiective atât omisiunea plății acelorași taxe și impozite (…), cât și introducerea acestora în țară în mod fraudulos."

De asemenea, în considerentele deciziei anterior menționate, s-a mai reținut că:

"la infracțiunea asimilată contrabandei, art. 270 alin. (3) din Codul vamal al României, elementul material constă în colectarea, deținerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea și vânzarea bunurilor sau mărfurilor cunoscând că provin din contrabandă, deci că au fost sustrase de la controlul vamal."

Sensul noțiunii de "contrabandă" este dat de dispozițiile art. 2 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, deoarece, în conformitate cu alin. (2) și alin. (3) ale acestui articol, introducerea sau scoaterea din țară a mărfurilor, a mijloacelor de transport și a oricăror alte bunuri este permisă numai prin punctele de trecere a frontierei de stat, în care sunt organizate birouri vamale care funcționează potrivit legii, iar potrivit alin. (4), la trecerea frontierei de stat, mărfurile, mijloacele de transport și orice alte bunuri sunt supuse controlului vamal și aplicării reglementărilor vamale numai de autoritatea vamală.

Urmarea imediată a infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României constă într-o stare de pericol pentru regimul vamal legal și pentru încrederea în mărfurile ce sunt introduse în circuitul comercial, infracțiunea asimilată în discuție fiind o infracțiune de pericol și nu de rezultat.

Așadar, se consideră că infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 nu este condiționată de existența infracțiunii de contrabandă incriminate în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, ci presupune, după caz, ca bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal:

- să provină din contrabandă, în sensul că au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora;

- să fie destinate săvârșirii contrabandei, în sensul că sunt menite să fie scoase din țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, dar prin sustragere de la control vamal, indiferent de valoarea în vamă a acestora.

Potrivit art. 4 pct. 18 din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, controlul vamal constă în "acte specifice efectuate de autoritatea vamală pentru a asigura aplicarea corectă a reglementărilor vamale și a altor dispoziții legale privind intrarea, ieșirea, tranzitul, transferul și destinația finală ale mărfurilor care circulă între teritoriul vamal al României și alte țări (…)".

În ambele situații, făptuitorul cunoaște proveniența sau destinarea bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal.

Cunoașterea provenienței din contrabandă a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, ca și cunoașterea destinației acestora, respectiv pentru săvârșirea contrabandei, înseamnă cunoașterea caracterului ilicit al provenienței sau destinației lor, a faptului că a fost ocolit controlul vamal ori că bunurile sau mărfurile de acest tip sunt menite să eludeze controlul vamal, aspecte care pot rezulta din diferite împrejurări de fapt, instanța urmând să țină seama de aceste circumstanțe în procesul de stabilire a încadrării juridice a faptei în infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României.

Prin decizia nr. 17 din 18 noiembrie 2013 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, invocată anterior, s-a precizat că, în considerarea sustragerii de la plata taxelor datorate statului, prin art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, legiuitorul a incriminat o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, având aceleași cerințe referitoare la obiectul juridic cu cele de la infracțiunea de contrabandă.

Ceea ce interesează este ca făptuitorul să fi știut că bunurile/mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal au fost introduse în țară sau sunt menite a fi scoase din țară în mod ilegal, prin ocolirea, evitarea controlului vamal, adică să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.

Dacă s-ar accepta că existența infracțiunii asimilate prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României ar fi condiționată de "infracțiunea de contrabandă", iar nu de "contrabandă", ar opera o anumită suspendare a cercetărilor penale pentru una dintre variantele reglementate, de realizare a infracțiunii, și anume când bunurile sau mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate săvârșirii contrabandei, întrucât sintagma "sunt destinate" exprimă o acțiune viitoare, astfel că întrunirea elementelor constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu s-ar putea verifica decât după examinarea pregătirii săvârșirii infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (1) sau art. 270 alin. (2) din Codul vamal al României, cu tot ce presupune conținutul constitutiv al acesteia.

Noțiunea de "contrabandă" din textul legal ce reglementează infracțiunea asimilată prevăzută de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu poate primi decât un singur înțeles. Nu se poate admite că legiuitorul a avut în vedere infracțiunea de contrabandă în ipoteza provenienței bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal și, în mod diferit, a avut în vedere noțiunea de "contrabandă" în sens larg, în cealaltă ipoteză, când bunurile sau mărfurile care trebuie plasate sub un regim vamal sunt destinate contrabandei, în contextul în care în textul legal nu se face nicio distincție, iar unde legea nu distinge nici noi nu trebuie să distingem (ubi lex non distinguere nec nos distinguere debemus).

În consecință, noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia.

Din interpretarea normelor juridice, respectiv a dispozițiilor art. 2 și ale art. 270 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, se concluzionează că noțiunea de "contrabandă" folosită de legiuitor în art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

În ce privește decizia nr. 32/2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, invocată de apărare, instanța de apel a constatat că, prin această decizie, instanța supremă a stabilit următoarele: noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României, în sintagma "cunoscând că acestea provin din contrabandă", privește contrabanda constând în introducerea în țară a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori introducerea în țară a acestor bunuri sau mărfuri prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

Față de conținutul acestei decizii, care stabilește fără echivoc faptul că noțiunea de "contrabandă" utilizată de legiuitor în dispozițiile art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal al României nu echivalează cu infracțiunea de contrabandă prevăzută în art. 270 alin. (1) și art. 270 alin. (2) din aceeași lege, cu toate elementele constitutive ale acesteia și că este suficient ca persoana care a comis fapta prev. la art. 270 alin. (3) să fi cunoscut că bunurile/mărfurile provin din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă în raport cu autorul acestei fapte prevăzute de legea penală aceasta are sau nu caracter penal.

Cât privește latura subiectivă, instanța de apel a reținut că infracțiunea de contrabandă, în forma asimilată, poate fi comisă cu vinovăție sub forma intenției directe, calificată prin îndeplinirea condiției ca făptuitorul să cunoască faptul că bunurile provin din contrabandă sau sunt destinate săvârșirii acesteia. Subiectul activ al infracțiunii poate fi orice persoană fizică căreia i se poate angaja răspunderea penală, în condițiile normelor generale de drept penal, acesta fiind deci supus condiției de a cunoaște proveniența/destinația ilicită a bunurilor sau mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, cunoașterea provenienței/destinației acestora urmând a fi probată din circumstanțele faptice obiective ale cauzei. Așadar, legiuitorul a stabilit că este suficientă reprezentarea autorului că bunurile provin din/sunt destinate contrabandei, fără a fi necesar ca acesta să cunoască, în mod exact, încadrarea juridică ce ar putea fi atribuită faptei din care provine bunul sau căreia îi este destinat și nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal. În general, această din urmă precizare nu este necesară, dat fiind și faptul că în doctrină sau în practica judiciară nu s-a pledat niciodată pentru o asemenea condiție, respectiv cunoașterea exactă a naturii faptei din care provine bunul sau valența ce i-ar putea fi atribuită din punct de vedere penal.

Așadar, instanța de apel a reținut că, pentru ca intenția să întregească latura subiectivă a infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, trebuie îndeplinită cerința esențială ce constă în cunoașterea de către autor că bunurile/mărfurile ce trebuie plasate sub un regim vamal, pe care le colectează, deține, transportă, preia, depozitează, predă, desface ori vinde provin din săvârșirea contrabandei ori sunt destinate acesteia. Nu este nevoie pentru îndeplinirea acestei cerințe ca autorul infracțiunii de contrabandă, în forma asimilată, să cunoască natura juridică a faptei din care provine bunul, nici cine este autorul acesteia din urmă ori dacă răspunde penal ori contravențional, fiind suficient ca, în momentul săvârșirii acțiunilor/operațiunilor enumerate în art. 270 alin. (3) din Codul vamal, să-și fi dat seama că bunul provine din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală. Așa încât, Curtea de Apel Constanța a reținut că bunurile/mărfurile sustrase de la controlul vamal pot să provină din fapte prevăzute de legea penală care nu sunt identificate la momentul consumării lor, astfel încât bunurile/mărfurile pătrund pe teritoriul României, sunt integrate în circuitul comercial și pot face obiect al infracțiunii de contrabandă prevăzute de art. 270 alin. (3) din Legea nr. 86/2006 privind Codul vamal. În această ipoteză, fapta prevăzută de legea penală poate fi probată ulterior prin orice mijloc de probă, respectiv verificări în contabilitatea firmelor, declarații de martori etc. De asemenea, instanța de apel a reținut că bunurile/mărfurile sustrase de la controlul vamal pot să provină din/pot fi destinate faptei săvârșite conform alin. (1) al art. 270 din Codul vamal sau pot să provină din/pot fi destinate faptelor săvârșite conform alin. (2) lit. a), b) și c) al aceluiași articol.

Instanța de apel a constatat că din mijloacele de probă administrate pe parcursul urmării penale (procesele-verbale de constatare a infracțiunilor flagrante, procesele-verbale de redare a convorbirilor telefonice, procesele-verbale de supraveghere tehnică, procesele-verbale de percheziție domiciliară, declarațiile inculpaților) reiese, fără dubiu, vinovăția inculpaților sub aspectul infracțiunilor deduse judecății.

Astfel cum în mod judicios a subliniat prima instanță, intenția inculpaților de a săvârși faptele rezultă din modul, împrejurările și scopul în care au fost comise și este dovedită prin numărul țigaretelor depistate asupra inculpaților, lipsa marcajului prevăzut de lege, deținerea unor mărci de țigarete care nu sunt comercializate în mod licit pe teritoriul României, care în mod evident nu aveau aplicat timbru fiscal românesc, achiziționate în condiții de clandestinitate, la un preț vădit inferior celui practicat de comercianții autorizați.

S-a reținut că nu sunt întemeiate cererile de schimbare a încadrării juridice în sensul reținerii infracțiunii prev. de art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, această infracțiune putând fi incidentă numai în situația în care inculpații nu ar fi cunoscut că țigaretele deținute și puse în vânzare proveneau din contrabandă.

Or, având în vedere faptul că în posesia inculpaților au fost identificate cantități însemnate de țigarete netimbrate ce au fost puse în vânzare în mod nelegal, este evident faptul că aceștia au avut reprezentarea faptului că țigaretele respective au fost introduse în țară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal ori au fost introduse în țară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragerea de la controlul vamal.

De altfel, în acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia penală nr. 3287/16.10.2012, pronunțată în dosarul nr. x/2011, a stabilit că lipsa banderolelor care atestă plata taxelor către autoritățile române este suficientă pentru a proba latura subiectivă a infracțiunii de contrabandă,

Referitor la susținerile inculpatului F., în sensul că nu a cunoscut ce conținea autoutilitara parcată în curtea casei sale, instanța de apel a reținut că acestea sunt infirmate de mijloacele de probă ce au evidențiat următoarele: din mașină erau scoase cu regularitate diferite baxuri de țigări și transportate la mașina lui C., de către acesta din urmă sau de către B.; această activitate se desfășura inclusiv în prezența inculpatului F., astfel cum reiese din planșele fotografice de la dosar, precum și din declarația sa; inculpatul F. a cărat câteva baxuri și a declarat că i s-au părut ușoare. Or, având în vedere dimensiunea cutiilor și presupunerea inculpatului că înăuntru se află cutii de whisky, s-a reținut că afirmațiile sale sunt în mod vădit nesincere.

În raport de cele expuse, prin decizia penală nr. 264/P din data de 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2016, printre altele, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., F. și C. împotriva sentinței penale nr. 1614/24.11.2017 pronunțată de Judecătoria Constanța în dosarul penal nr. x/2016

Împotriva deciziei penale nr. 264/P din data de 27 aprilie 2020 a Curții de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, pronunțată în dosarul nr. x/2016, au declarat recurs în casație inculpații A., F., C., B. și G..

Prin încheierea nr. 236/RC din data de 21 iulie 2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală în dosarul nr. x/2016, au fost admise, în principiu, cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., F. și C. împotriva deciziei penale nr. 264/P din 27 aprilie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția penală și pentru cauze penale cu minori și de familie, în dosarul nr. x/2016.

Prin aceeași încheiere, au fost respinse, ca inadmisibile, cererile de recurs în casație formulate de inculpații B. și G. împotriva aceleiași decizii.

În considerentele acestei încheieri, referitor la cererile de recurs în casație formulate de inculpații A., F. și C., s-au reținut următoarele:

În ceea ce privește cererea formulată de recurentul inculpat F., s-a reținut că acesta, invocând cazul de casare prev. de art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., a susținut că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, respectiv complicitate la contrabandă asimilată având ca obiect țigări aduse dintr-o țară membră UE, respectiv Bulgaria, nefiind întrunite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii, întrucât introducerea pe teritoriul României a țigărilor prin transportarea acestora din Bulgaria nu aduce atingere frontierei de stat a României, atât țara noastră, cât și Bulgaria făcând parte din teritoriul unic vamal european, neexistând, prin urmare, obligația de vămuire a bunurilor transportate din Bulgaria în România.

Înalta Curte a constatat că sunt îndeplinite formal condițiile prevăzute de lege, criticile care fundamentează cererea de recurs în casație putând fi analizate prin intermediul cazului de casare invocat, art. 438 pct. 7 din C. proc. pen., astfel că se impune sesizarea instanței pentru examinarea pe fond a căii de atac promovate.

Referitor la cererile formulate de recurenții inculpați A. și C., s-a reținut că, în argumentarea cazului de casare prev. de art. 438 pct. 7 C. proc. pen., aceștia au susținut, în esență, că nu sunt întrunite condițiile de tipicitate obiectivă ale infracțiunii de contrabandă în condițiile în care țigările provin din spațiul comunitar și nu au fost introduse în Uniunea Europeană în alte modalități decât cele prevăzute de art. 270 alin. (1) sau 2 din Legea nr. 86/2006. Întrucât România și Bulgaria fac parte din teritoriul unic vamal european, nu există obligația de vămuire a bunurilor transportate din Bulgaria în România.

Având în vedere faptul că recurenții critică lipsa de tipicitate a infracțiunii pentru care au fost condamnați, concordanța între situația de fapt reținută de instanța de apel și modelul abstract (tip) prevăzut de norma de incriminare, Înalta Curte a apreciat că recursul este admisibil, sub acest aspect.

În ceea ce privește cazul de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., recurenții au susținut că pedepsele aplicate sunt nelegale, întrucât instanța în mod greșit a respins cererea de judecare în procedura simplificată a inculpatei A. și a ignorat incidența dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen.. Într-o teză subsidiară în cadrul aceluiași caz de casare prev. de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., s-a susținut că s-a dat o încadrare greșita faptelor reținute în sarcina inculpaților, în sensul că în mod greșit s-a reținut infracțiunea prev. de art. 270 alin. (3) cu aplicarea art. 274 din Legea nr. 86/2006, corecta încadrare juridică a faptelor fiind cea dată de prevederile art. 452 alin. (1) lit. h) din Legea nr. 227/2015, iar, în măsura în care instanța va considera critica fondată, pedeapsa aplicată depășește maximul prevăzut de lege pentru această infracțiune.

Delimitând sfera de aplicabilitate a cazului de recurs în casație prev. de art. 438 pct. 12 C. proc. pen. potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, instanța supremă a stabilit că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, este nelegală. Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor legale ori a tratamentului sancționator.

Înalta Curte a constatat că în favoarea inculpatei A. au fost reținute dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2002, pedeapsa pe care o execută fiind de 4 ani și 6 luni închisoare, ca urmare a reducerii cu 1/3 a limitei de pedeapsă de 7 ani prevăzută de legiuitor pentru infracțiunea de contrabandă. Instanțele nu au reținut și dispozițiile referitoare la judecarea în procedura simplificată, în privința acestei inculpate, arătând că a avut o atitudine de nerecunoaștere a implicării fratelui său, inculpatul F..

S-a reținut că recurenta inculpată, prin criticile formulate, nu a invocat în realitate nelegalitatea pedepsei aplicate, ci a contestat desfășurarea judecății potrivit procedurii de drept comun și nereținerea dispozițiilor art. 396 alin. (10) din C. proc. pen., cu consecința reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, în condițiile în care, instanțele au reținut o situație de fapt diferită de cea recunoscută de către aceasta. În aceste condiții, s-a constatat că solicitarea recurentei depășește limitele recursului în casație, căci implică reanalizarea de către Înalta Curte de Casație și Justiție a poziției sale procesuale și a situației de fapt, aspecte ce nu pot fi examinate în această cale extraordinară de atac, al cărei scop este verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Analizând celelalte motive invocate de recurenți, respectiv neaplicarea dispozițiilor art. 75 alin. (2) lit. a) din C. pen., precum și cererea de schimbare a încadrării juridice, astfel cum a fost formulată, Înalta Curte a constatat că nici acestea nu pot fi circumscrise cazului de casare prevăzut în art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., întrucât presupun o reevaluare a circumstanțelor reale în care s-au comis faptele, reevaluare care să aibă drept consecințe reținerea unei alte situații de fapt, precum și a unor beneficii în favoarea inculpaților pentru reducerea pedepselor aplicate de către instanță. Or, în procedura recursului în casație, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 pct. 12 din C. proc. pen., se verifică legalitatea pedepsei aplicate, în raport cu încadrarea juridică și circumstanțele de fapt reținute, în mod definitiv, de instanța care a judecat apelul.

Prin urmare, s-a constatat că