ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3260/2018

CAMERĂ

civil_1

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3260/2018 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov sub nr. x/2018 la data de 27.04.2018, petentul BEJ A. a solicitat încuviințarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. (fosta C.) împotriva debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 23.05.2008, în vederea recuperării creanței rezultate din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare silită.

În motivare, petentul a invocat dispozițiile art. 666 C. proc. civ., arătând că executarea silită a început la cererea creditorului B., întrucât debitorul D. nu și-a executat de bunăvoie obligațiile stabilite în titlul executoriu menționat.

Prin sentința civilă nr. 4506/07.05.2018, Judecătoria Brașov a admis excepția de necompetență teritorială invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Sectorului 2.

În motivare s-a reținut că debitorul D. nu are domiciliul stabilit în România, fiind cetățean român cu domiciliul stabilit în Statele Unite ale Americii, începând cu data de 26.03.2018, conform verificării DEPABD efectuate din oficiu de către instanță, motiv pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 651 alin. (1) teza a II a C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține Judecătoriei Sectorului 2 București, ca instanță în a cărei circumscripție se află sediul ales al creditoarei.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 2 la data de 21.05.2018, sub nr. x/2018.

Prin sentința nr. 5481/24.05.2018, Judecătoria Sectorului 2 București a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Brașov. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru a-l soluționa.

În motivarea acestei sentințe s-a reținut că, în speță, nici domiciliul debitorului, nici sediul creditorului nu se află în țară, astfel că devine incidentă teza finală a art. 651 alin. (1) C. proc. civ., iar instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, respectiv Judecătoria Brașov.

Referitor la aspectele reținute de Judecătoria Brașov prin sentința de declinare a cauzei, instanța arată că reprezentantul creditorului și nu creditorul își are sediul în circumscripția Judecătoriei Sectorului 2. Potrivit art. 651 C. proc. civ., competența se stabilește însă în funcție de sediul creditorului, iar nu în raport de sediul reprezentantului acestuia.

Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Brașov s-a solicitat încuviințarea executării silite pornite la cererea creditoarei B. (fosta C.) împotriva debitorului D., în baza titlului executoriu reprezentat de Contractul de credit nr. x din data de 23.05.2008, în vederea recuperării creanței rezultate din titlul executoriu, precum și a cheltuielilor de executare silită.

Potrivit prevederilor art. 666 C. proc. civ., așa cum a fost modificat prin O.U.G. nr. 1/2016, executorul judecătoresc va solicita instanței de executare încuviințarea executării silite.

Conform dispozițiilor art. 651 alin. (1) C. proc. civ., instanța de executare este judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune altfel. Dacă domiciliul sau, după caz, sediul debitorului nu se află în țară, este competentă judecătoria în a cărei circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul sau, după caz, sediul creditorului, iar dacă acesta nu se află în țară, judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor.

În speță, din înscrisurile aflate la dosar rezultă că debitorul are domiciliul stabilit în Statele Unite ale Americii, începând cu data de 26.03.2018, iar creditoarea B. are sediul în Elveția, astfel că devine incidentă ultima teză a art. 651 alin. (1) C. proc. civ.

Sediul creditoarei reprezintă acel element de identificare a persoanei juridice și nu domiciliul ales la care o persoană solicită să îi fie comunicate actele de procedură.

De asemenea, este de reținut că, potrivit dispozițiilor art. 227 alin. (1) din Noul C. civ., "sediul unei persoane juridice se stabilește potrivit actului de constituire sau statutului".

Chiar dacă creditoarea și-a indicat un domiciliu procesual ales, în vederea comunicării actelor de procedură, pe raza sectorului 2 al municipiului București, respectiv la sediul reprezentantului său - E. S.A., acest domiciliu nu poate atrage competența Judecătoriei Sectorului 2 București, art. 651 alin. (1) C. proc. civ. având în vedere sediul stabil și efectiv al debitorului/creditorului.

Prin urmare, instanța competentă să soluționeze cererea de încuviințare este judecătoria în a cărei circumscripție se află sediul biroului executorului judecătoresc învestit de creditor, respectiv Judecătoria Brașov

În consecință, în aplicarea dispozițiilor legale menționate, Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Brașov.