ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2398/2018

Prin sentința civilă nr. 157 din 8 februarie 2016, Judecătoria Drăgășani a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea și a respins acțiunea reclamantului formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A admis, în parte, acțiunea în contradictoriu cu Regia Națională a Pădurilor - Romsilva, prin Direcția Silvică Vâlcea pentru Ocolul Silvic Drăgășani și a obligat-o pe pârâtă la plata sumei de 1625 RON, cu titlu de despăgubiri către reclamant.

Soluția primei instanțe a fost menținută de Tribunalul Vâlcea, secția I civilă, prin decizia nr. 1035/A din 24 octombrie 2017, prin care s-a respins apelul declarat de pârâta RNP - Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea pentru Ocolul Silvic Drăgășani împotriva sentinței pronunțate de judecătorie, în contradictoriu cu intimata - pârâtă Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, intimat - reclamant A. și intimații - chemați în garanție Comuna Șușani și B. - Primarul comunei Șușani.

Împotriva acestei din urmă decizii, pârâta Regia Națională a Pădurilor - Romsilva prin Direcția Silvică Vâlcea pentru Ocolul Silvic Drăgășani a declarat recurs, înregistrat la Tribunalul Vâlcea la data de 27 decembrie 2017.

Competența soluționării recursului declarat de pârâtă a fost declinată în favoarea Înaltei Curți de către Curtea de Apel Pitești, secția I civilă, prin decizia nr. 59 din 5 aprilie 2018.

S-a reținut în motivarea soluției, că față de natura litigiului pendinte, recursul nu se regăsește printre cazurile anume prevăzute de lege a se soluționa în calea extraordinară de atac de către curtea de apel, potrivit art. 96 alin. (3) C. proc. civ.

Având în vedere și dispozițiile art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ., s-a conchis în sensul recursul urmărește să supună Înaltei Curți examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, soluționarea acestuia fiind de competența instanței supreme și nu a celei ierarhic superioare instanței care a pronunțat hotărârea atacată.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, la data de 17 mai 2018.

Prin rezoluția din 21 mai 2018, s-a fixat termen la 13 iunie 2018 în vederea discutării competenței materiale a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului.

La acest termen, Înalta Curte a rămas în pronunțare asupra excepției necompetenței sale materiale în soluționarea recursului de față, pe care o va admite, în considerarea următoarelor argumente:

Hotărârea de declinare a competenței nu poate realiza o legală învestire a instanței supreme, temeiurile juridice la care se face referire nejustificând competența materială a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea recursului într-o cauză având ca obiect pretenții în cuantum de 1625 RON, soluționată în primă instanță de judecătorie și în apel de tribunal.

Astfel, dispozițiile art. 97 pct. 1 C. proc. civ., care stabilesc competența Înaltei Curți ca instanță de recurs, statuează expres că este vorba despre "hotărârile curților de apel sau alte hotărâri prevăzute de lege", care pot face obiectul unui astfel de control în fața instanței supreme.

Or, în speță, obiectul recursului nu se circumscrie celor două ipoteze ale art. 97 pct. 1 C. proc. civ., nefiind vorba nici de o hotărâre a curții de apel și nici de o altă hotărâre, într-o materie anume prevăzută de lege, pentru a fi dedusă judecății recursului de către Înalta Curte de Casație și Justiție.

Dispoziția procedurală menționată nu consacră plenitudinea de competență a Înaltei Curți în soluționarea recursurilor ci, dimpotrivă, folosește două criterii ale circumscrierii acestei competențe - unul care vizează ierarhia instanțelor de judecată în sistemul judiciar românesc (hotărârile curților de apel) și celălalt indicația expresă a legii ("cazurile anume prevăzute de lege").

Aceste două criterii utilizate de legiuitor exclud ideea unei competențe de drept comun, posibilă doar în situația în care norma nu ar circumscrie în mod specific domeniul ei de aplicare.

O interpretare în sens contrar a dispozițiilor art. 97 pct. 1 C. proc. civ., așa cum procedează curtea de apel, înseamnă nesocotirea conținutului expres al normei și extinderea nepermisă a sferei ei de aplicare, ajungându-se astfel la crearea unei reguli noi de competență, prin adăugarea la lege și încălcarea regulilor procedurale (conform art. 122 C. proc. civ. "reguli noi de competență pot fi stabilite numai prin modificarea normelor prezentului cod", iar potrivit art. 126 alin. (2) din Constituție, competența instanțelor este prevăzută numai prin lege).

Nici dispozițiile art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. la care face referire curtea de apel nu sunt de natură să demonstreze o plenitudine de competență în materia recursurilor pentru instanța supremă.

Potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ. "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Așadar, norma procedurală menționată are ca obiect de reglementare natura și scopul recursului, cale extraordinară de atac în cadrul căreia se realizează controlul de legalitate.

În ceea ce privește obiectul, respectiv hotărârile ce pot fi cenzurate de instanța supremă în recurs, el se determină cu observarea normei de competență înscrisă în art. 97 pct. 1 C. proc. civ., în termenii menționați anterior.

De asemenea, dispoziția din alin. (4) al art. 483 C. proc. civ. face referire la faptul că și celelalte instanțe, atunci când judecă în recurs, realizează același tip de control de legalitate.

Pentru toate aceste considerente, se constată că dezînvestirea curții de apel s-a făcut în mod eronat, cu nesocotirea normelor procedurale menționate anterior.

În consecință, judecata recursului va fi declinată la Curtea de Apel Pitești, căreia îi revine competența de soluționare, ca instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat decizia în apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Declină competența de soluționare a recursului declarat de pârâta RNP Romsilva, prin Direcția Silvică Vâlcea pentru Ocolul Silvic Drăgășani împotriva deciziei nr. 1035/A din 24 octombrie 2017 a Tribunalului Vâlcea, secția I civilă în favoarea Curții de Apel Pitești.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13.06.2018.