ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2712/2016

Decizia nr. 2712/2016

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, solicitând să se constate nulitatea absolută a Adresei nr. 7 din 11 ianuarie 2011, iar pe cale de consecință, să se constate nulitatea absolută a Adresei nr. 253 din 12 ianuarie 2011, întocmită urmare a Adresei nr. 7 din 11 ianuarie 2011, precum și a actelor juridice izvorâte din cele două adrese.

A mai solicitat reclamantul, în baza art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea adreselor nr. 7 și 253 și a actelor izvorâte din acestea, precum și obligarea pârâtei să-i restituie dispozitivele de marcat proprietatea Ocolului Silvic Loviștea, predate acesteia, să-i remită user-ul și parola necesare funcționării Ocolului Silvic Loviștea, repunând ocolul în situația anterioară datei de 12.01.2011.

De asemenea, reclamantul a chemat în garanție pe consilierul juridic al Gărzii Forestiere, care a vizat cu știință nelegalitatea adresei nr. 253, respectiv Ministerul Mediului, care, de conivență cu juristul Gărzii Forestiere, nu a cenzurat intenționat adresa primită prin fax.

În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, la data de 12.01.2011, I.T.R.S.V. Râmnicu Vâlcea a emis adresa nr. 253, prin care a solicitat Ministerului Mediului să retragă autorizația de funcționare nr. 92 din 06.05.2009 a Ocolului Silvic Loviștea, având în vedere Adresa nr. 7 din 11.01.2011 a Obștii de Moșneni Boișoara Găujani.

Reclamantul a susținut că a solicitat Gărzii Forestiere Râmnicu Vâlcea anularea Adresei nr. 253, care i-a afectat dreptul la muncă, la viață și la demnitate umană, în mod direct, însă nu a primit niciun răspuns.

De asemenea, reclamantul a precizat că actele subsecvente a căror anulare o solicită sunt: Decizia nr. 215.396 din 14 ianuarie 2010, de retragere a autorizației de funcționare a Ocolului Silvic Loviștea; Procesul-verbal nr. 544 din 20 ianuarie 2011, de predare a dispozitivelor speciale de marcat și a Registrului de evidență a acestora; Avizul nr. 117 din 18 martie 2011, de revocare din funcție a șefului de ocol; Decizia nr. 904/ISZ/17.08.2011, de retragere a autorizației de funcționare a Ocolul Silvic Loviștea, precizând și capătul de cerere prin care a solicitat despăgubiri.

Totodată, reclamantul a arătat că, în temeiul Legii nr. 46/2008 privind Codul silvic, cât și în temeiul O.M. nr. 904/2010, au fost și sunt în raporturi de serviciu directe cu pârâta atât el, în calitate de reprezentant și șef al Ocolului Silvic Loviștea, cât și Ocolul Silvic Loviștea.

2.1. Prin sentința nr. 856 din 31 mai 2016, Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut că Deciziile nr. 215.396 din 14 ianuarie 2011 și nr. 904/ISZ din 17.08.2011, precum și Avizul nr. 117 din 8 martie 2011 sunt acte administrative emise de autorități publice centrale, caz în care sunt incidente prevederile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește celelalte acte a căror anulare se solicită (cele două adrese și procesul-verbal), instanța a apreciat că acestea nu sunt de natură să producă, prin ele însele, efecte juridice, fiind acte premergătoare (cele două adrese), respectiv, subsecvente (procesul-verbal) emiterii actelor încheiate de autoritățile publice centrale, putând fi contestate numai împreună cu acestea din urmă.

Referitor la celelalte capete de cerere (restituirea dispozitivelor de marcat, remiterea user-ului și parolei necesare funcționării Ocolului Silvic Loviștea, repunerea ocolului în situația anterioară datei de 12.01.2011 și acordarea de despăgubiri materiale) a reținut că operează prorogarea legală de competență, potrivit art. 123 alin. (1) C. proc. civ., fiind cereri accesorii.

2.2. Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 155 din 7 septembrie 2016, a admis excepția necompetenței materiale, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal, și, constatând existența unui conflict negativ de competență, a sesizat instanța competentă pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Curtea de apel a avut în vedere cadrul procesual subiectiv stabilit la tribunal și precizările reclamantului aduse prin cererea depusă la 06.09.2016, prin care a arătat că nu înțelege să cheme în judecată alte persoane fizice sau juridice.

Cum în cauză reclamantul a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, doar Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, instanța a apreciat că este fără relevanță, sub aspectul competenței materiale, împrejurarea că a fost chemat în garanție și Ministerul Mediului (în prezent Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor), iar raportat la celelalte cereri a făcut trimitere la prevederile art. 123 alin. (1) C. proc. civ.

Totodată, a reținut că, într-adevăr, s-a solicitat și anularea unor acte emise de o autoritate publică centrală - Ministerul Mediului Apelor și Pădurilor, însă reclamantul nu a înțeles să cheme în judecată și această instituție.

Prin urmare, în cauză, potrivit voinței părții, astfel cum este instituită de art. 9 alin. (2) C. proc. civ., calitatea de pârâtă o are numai Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, autoritate publică locală - emitenta Adresei nr. 235 din 12 ianuarie 2011 și a Procesului-verbal nr. 544/2011 a căror anulare, de asemenea, se solicită.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (1), art. 134 și art. 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează să pronunțe regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei și dispozițiile legale incidente pricinii.

Obiectul cererii deduse judecății vizează anularea Adresei nr. 235 din 12 ianuarie 2011, întocmită ca urmare a Adresei nr. 7 din 11 ianuarie 2011, și a Procesului-verbal nr. 544/2011, emise de pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, precum și Decizia nr. 215.396 din 14 ianuarie 2010, Avizul nr. 117 din 18 martie 2011 și Decizia nr. 904/ISZ/17.08.2011 emise de autorități publice centrale.

Totodată, reclamantul a solicitat suspendarea executării actelor atacate, restituirea dispozitivelor de marcat proprietate a Ocolului Silvic Loviștea, remiterea userului și parolei necesare funcționării Ocolului Silvic Loviștea, repunerea ocolului în situația anterioară datei de 12.01.2011 și acordarea de despăgubiri materiale.

Potrivit cadrului procesual fixat în cauză, se constată că cererea principală are ca obiect anularea Adresei nr. 235 din 12 ianuarie 2011, întocmită ca urmare a Adresei nr. 7 din 11 ianuarie 2011, și a Procesului-verbal nr. 544/2011, acte emise de pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, autoritate publică locală.

Conform art. 123 C. proc. civ., cererile accesorii se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială a altei instanțe judecătorești.

De asemenea, se reține că, în cauză, reclamantul a înțeles să cheme în judecată, în calitate de pârâtă, doar Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, fiind astfel lipsită de relevanță chemarea în garanție a unei autorități publice centrale, în speță Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor.

Potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora de până la 1.000.000 lei se soluționează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale, precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, precum și accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 lei se soluționează în fond de secțiile de contencios administrativ și fiscale ale curților de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel.”

Prin urmare, instanța de control judiciar constată că în mod corect curtea de apel a reținut că pricina intră sub incidența dispozițiilor art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/204, având în vedere că limitele competenței materiale, raportat la prevederile menționate, sunt fixate de cererea principală de chemare în judecată, care are ca obiect anularea unor acte administrative emise de pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, autoritate publică locală.

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Garda Forestieră Râmnicu Vâlcea, în favoarea Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă și pentru cauze de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, astăzi 20 octombrie 2016.