ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 28 din 06 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, s-a respins cererea de repunere pe rol a cauzei.

Totodată, s-a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E. împotriva rezoluției nr. 44/P/2013 date de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, în temeiul art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen., constatând ca procurorul, în mod corect, a apreciat că nu este dovedită în cauză, existența vreunei infracțiuni dintre cele arătate în plângerea penală.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a constatat că prin plângerea înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași la 14 ianuarie 2013 sub nr. 44/P/2013, petentul B.E. a solicitat tragerea la răspundere penală a numiților A.V., R.R., D.O.M., B.V.I., I.L.S. și D.M.G., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și șantaj prev. de art. 194 C. pen., arătând că a fost sancționat în mod abuziv prin decizia cu nr. 26684 din 4 decembrie 2012 a Comisiei de Etică a Universității de Medicină și Farmacie "G.T.P." Iași, pentru încălcarea normelor Codului de Etică și Deontologie Profesională Universitară, deoarece l-a audiat mai multe ore în condiții improprii, a refuzat să îi divulge numele persoanelor care l-au reclamat și nu i-au permis să se apere, iar ulterior nu i-a comunicat un exemplar al deciziei prin care a fost sancționat.

Petentul B.E. a susținut că, prin această sancțiune, conducerea Universității de Medicină și Farmacie "G.T.P." Iași urmărește să îl intimideze cu scopul de a-l împiedica să mai participe ca intervenient în procesele care îl privesc pe rectorul universității, A.V.

Prin rezoluția din data de 29 octombrie 2013, emisă în dosarul penal nr. 44/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, în temeiul dispozițiilor art. 228 și art. 10 lit. a) C. proc. pen. s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de A.V., R.R., D.O.M., B.V.I., I.L.S. și D.M.G., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și șantaj prev. de art. 194 C. pen.

Pentru a dispune astfel, procurorul a reținut că în cauză nu sunt prezente elemente de natură infracțională.

Soluția dată plângerii a fost menținută de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași prin rezoluția nr. 1191/II/2/2013 din 27 noiembrie 2013.

Ca urmare, petentul B.E., în baza dispozițiilor art. 278

1

din C. proc. pen., a formulat plângere împotriva rezoluției nr. 44/P/2013 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, înregistrată pe rolul Curții de Apel la numărul 791/45/2013.

În motivarea plângerii, petentul B.E. a reiterat, în esență, susținerile din plângerea penală.

Examinând actele premergătoare efectuate în Dosarul nr. 44/P/2013 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, Curtea a considerat, în esență, că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de A.V., R.R., D.O.M., B.V.I., I.L.S. și D.M.G., pentru comiterea infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen. și șantaj prev. de art. 194 C. pen., întrucât faptele nu există.

Împotriva acestei sentințe penale a formulat apel petentul B.E., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 1 aprilie 2014, ca fiind contestație.

În esență, a solicitat trimiterea dosarul la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Structura Centrală, parchet apreciat ca fiind competent să efectueze cercetări în cauză, considerând totodată că soluția de neurmărire penală este nelegală și netemeinică.

Potrivit art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. hotărârile pronunțate în primă instanță după intrarea în vigoare a legii noi sunt supuse căilor de atac, termenelor și condițiilor de exercitare ale acestora, prevăzute de legea nouă.

Hotărârile supuse apelului, conform dispozițiilor art. 408 C. proc. pen., sunt sentințele, dacă legea nu prevede altfel.

Înalta Curte, în raport de dispozițiile art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind C. proc. pen. și art. 408 C. proc. pen., a recalificat calea de atac formulată de petent ca fiind apel.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 551 alin. (1) lit. a) C. proc. pen. hotărârile primei instanțe rămân definitive la data pronunțării, când hotărârea nu este supusă contestației sau apelului.

În cauza de față petentul a declarat apel împotriva Sentinței penale nr. 28 din 06 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, definitivă potrivit art. 278

1

alin. (10) C. proc. pen. anterior.

În conformitate cu prevederile art. 278 alin. (10) C. proc. pen. anterior, "hotărârea judecătorului pronunțată potrivit art. 278 alin. (8) este definitivă."

În privința sentinței penale atacate, pronunțată în baza art. 278

1

alin. (8) lit. a) C. proc. pen. anterior și definitivă, legea nu prevede posibilitatea exercitării vreunei căi ordinare de atac.

Recunoașterea unei căi de atac în situații neprevăzute de legea procesual penală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac și, din acest motiv, apare ca o soluție inadmisibilă în ordinea de drept.

În materia apelului, inadmisibilitatea intervine, în principal, în două situații: când apelul este îndreptat împotriva unei hotărâri nesusceptibile de apel și când a fost declarat de o persoană care nu are calitatea procesuală de a apela. Acestora li se adaugă și cazurile în care titularul dreptului de apel depășește limitele în care i se recunoaște dreptul său de apel, precum și cele în care se declară apel împotriva unei hotărâri pe care aceeași parte o atacase anterior printr-un alt apel.

În speță, apelul nu este obiectiv încuviințat de lege, hotărârea atacată făcând parte din cele care, potrivit legii, nu pot fi atacate cu apel sau nu sunt supuse niciunei căi de atac.

Prin urmare, petentului nu îi este recunoscută calea de atac a apelului împotriva Sentinței penale nr. 28 din 6 februarie 2014, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 791/45/2013.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., va respinge ca inadmisibil apelul petentului, întrucât acesta a fost formulat împotriva unei hotărâri definitive.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen. va obliga apelantul la plata sumei de 100 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibil, apelul formulat de petentul B.E. împotriva Sentinței penale nr. 28 din 06 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul la plata sumei de 100 RON cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 septembrie 2014.

Procesat de GGC - GV