ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de

față;

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013

a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de

magistrații judecători B.G., M.M., C.P. din cadrul Curții de Apel Iași, T.Ș., P.A.

din cadrul Tribunalului Iași, C.A., C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei

Iași, magistrații procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași, ceilalți magistrați indicați, avocat H.R.A.

din cadrul Baroului Iași, executorii judecătorești Z.C., Z.C. C. din cadrul

Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, precum și față

de Universitatea de Medicină și Farmacie G.T.P. Iași, Ministerul de Finanțe, A.N.A.F.

- D.G.F.P.J. Iași A.V., D.D., R.R., D.V., U.S. și celelalte persoane indicate

sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248

1

C. pen. favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen, fals intelectual

prev. de art. 289 C. pen, uz de fals prev. de art. 291 C. pen., asocierea

pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 323 C. pen.

Cheltuielile

judiciare în sumă de 50 de lei au rămas în sarcina statului.

S-a reținut că la

data de 16 octombrie 2012, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a

înregistrat plângerea formulată de numitul B.E. prin care acesta a solicitat

efectuarea de cercetări față de magistrații judecători B.G., M.M., C.P. din

cadrul Curții de Apel Iași, T.Ș., P.A. din cadrul Tribunalului Iași, C.A., C.C.M.,

O.M., R.C., ș.a. din cadrul Judecătoriei Iași, magistrații procurori V.E., B.D.E.,

B.M.P., A.G. ș.a. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași,

avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iași, executorii judecătorești Z.C., Z.C.C. din

cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași,

precum și față de Universitatea de Medicină și Farmacie G.T.P. Iași, Ministerul

de Finanțe, A.N.A.F. - D.G.F.P.J. Iași A.V., D.D., R.R., D.V., U.S., ș. a. sub

aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor

persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 C. pen rap. la art. 248

1

C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., fals intelectual

prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., asocierea

pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen.

Sub aspectul

competenței de soluționare a prezentei cauze, din anul 2000 procuror V.E. a

obținut grad de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de

Casație și Justiție, astfel că, potrivit disp. art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc.

pen., competența de soluționare a revenit acestui parchet.

Analizând actele

aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că în cauză nu se poate reține

săvârșirea infracțiunilor reclamate pentru următoarei considerente:

Deși în plângerea

penală formulată au fost indicate mai multe persoane cu privire la care se

solicită efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii mai multor

infracțiuni, nu au fost indicate faptele comise de aceste persoane care ar

constitui infracțiunile indicate. De altfel, analizând aspectele descrise, s-a

constatat că nu există indicii privind existența vreuneia dintre infracțiunile

menționate, persoana vătămată fiind nemulțumită de soluțiile pronunțate de

magistrați într-o serie de cereri/memorii/ plângeri formulate de aceasta.

Or, în îndeplinirea

atribuțiilor de serviciu, magistrații - judecători și procurori - trebuie să

aplice legea la anumite situații de fapt date. Această activitate a presupus un

proces amplu, care a cuprins mai multe etape respectiv de stabilire pe bază de

probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de interpretare a

dispozițiilor legale și, în final, de identificare și aplicare a dispoziției

legale la cazul concret. Toate măsurile dispuse de magistrați au cuprins o

motivare în fapt și în drept, ca o garanție a justițiabililor împotriva

arbitrariului.

Pe de altă parte, în

cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub

aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu se poate

analiza legalitatea și temeinicia soluției date de acesta. Organul de urmărire

penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de magistrați, iar

sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de

natură a-l învesti cu astfel de atribuții. Aceasta pentru că scopul unei

cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest

rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci

este de a identifica, dincolo de această soluție, un act de conduită contrar

atribuțiilor de serviciu, act care să se înscrie în verbum regens indicat de

lege, și care, uneori, poate avea influențe asupra unei soluții.

În consecință, având

în vedere că din actele de la dosarul cauzei nu a rezultat indicii privind

existența vreunei infracțiuni, s-a constatat că există unul dintre cazurile

care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art.

10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există.

Împotriva rezoluției a

formulat plângere petentul B.E. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate

susținând că în cauză nu s-au făcut cercetări nici de parchet și nici de

instanța de judecată, nefiind audiați învinuiții și martorii.

A mai susținut că

magistrații învinuiți nu au respectat legea și îi încalcă dreptul constituțional

de acces la justiție și dreptul constituțional la apărare și la un proces

echitabil întrucât au refuzat să trimită spre competentă soluționare la Curtea

Constituțională excepțiile de neconstituționalitate pe care le-a invocat și

care au incidență în cauza prezentă.

În cauză, în urma

actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reținut

corect situația de fapt potrivit căreia intimații magistrați judecători B.G., M.M.,

C.P. din cadrul Curții de Apel Iași, T.Ș., P.A. din cadrul Tribunalului Iași, C.A.,

C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei Iași, magistrații procurori V.E., B.D.E.,

B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, ceilalți

magistrați indicați, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iași, executorii

judecătorești Z.C., Z.C. Ciprian, precum și A.V., D.D., R.R., D.V., U.S. și

celelalte persoane indicate au pronunțat soluții defavorabile petentului în

cauza aflată pe rolul parchetului sau răspunsul la petițiile formulate de

petent la diverse instituții ale statului.

Totodată, se mai

constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților

magistrați judecători B.G., M.M., C.P. din cadrul Curții de Apel Iași, T.Ș., P.A.

din cadrul Tribunalului Iași, C.A., C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei

Iași, magistrații procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului

de pe lângă Curtea de Apel Iași, ceilalți magistrați indicați, avocat H.R.A.

din cadrul Baroului Iași, executorii judecătorești Z.C., Z.C.C., precum și A.V.,

D.D., R.R., D.V., U.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor deduse judecății

este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în

cauză nu a rezultat faptul că pe parcursul desfășurării cauzei în care

judecătorii intimați, procurorii, executorii judecătorești sau instituțiile în

discuție au instrumentat cauzele în care au fost desemnați, ar fi săvârșit

infracțiunile sesizate de petent, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor

legale ale unei persoane.

Întrucât, în speță,

nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul

efectuării actelor procedurale în cadrul soluționării cauzei penale de către

intimați, aceștia ar fi săvârșit cu intenție vreo faptă de natură a antrena

răspunderea lor penală și, cu atât mai puțin, săvârșirea unor fapte prin care

să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane, s-a apreciat, în mod

justificat, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

de urmărire penală și criminalistică, prin pronunțarea rezoluției atacate cu

prezenta plângere, că susținerile petiționarului nu au niciun suport probator.

De altfel, Înalta

Curte constată că petiționarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate

și nu a făcut referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive

ale acestor infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament

real.

Faptul că patentul a

fost nemulțumit de modul cum magistrații intimați judecători, procurorii,

executorii judecătorești sau instituțiile implicate au soluționat plângerile

sau petițiile care au participat, nu poate să conducă la concluzia că au fost

săvârșite fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară a

intimaților atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părți

în vederea dispunerii de către parchet a unei soluții legale și temeinice. De

asemenea, faptele nu există în materialitatea lor cât timp nu se poate reține

că au fost săvârșite cu intenție și că prin aceasta s-a cauzat o vătămare a

intereselor legale ale persoanei.

În consecință,

respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de

intimați, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică, a dispus o rezoluție temeinică și legală.

În baza art. 278

1

alin. (8) lit. a)

teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de

petentul B.E. împotriva Rezoluției nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013 a Parchetului

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică.

În baza art. 192 alin.

(2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare,

conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondată, plângerea formulată

de petentul Balaure Emil împotriva rezoluției nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013 a

Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire

penală și criminalistică.

Menține ca legală și

temeinică rezoluția atacată.

Obligă petentul la

plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință

publică, azi 21 noiembrie

2013

.