ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin rezoluția nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de magistrații judecători B.G., M.M., C.P. din cadrul Curții de Apel Iași, T.Ș., P.A. din cadrul Tribunalului Iași, C.A., C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei Iași, magistrații procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, ceilalți magistrați indicați, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iași, executorii judecătorești Z.C., Z.C. C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, precum și față de Universitatea de Medicină și Farmacie G.T.P.

Iași, Ministerul de Finanțe, A.N.A.F. - D.G.F.P.J. Iași A.V., D.D., R.R., D.V., U.S. și celelalte persoane indicate sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 C. pen. rap. la art. 248 1 C. pen. favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen, fals intelectual prev. de art. 289 C. pen, uz de fals prev. de art. 291 C. pen., asocierea pentru săvârșirea infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. Cheltuielile judiciare în sumă de 50 de lei au rămas în sarcina statului. S-a reținut că la data de 16 octombrie 2012, în cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, s-a înregistrat plângerea formulată de numitul B.E.

prin care acesta a solicitat efectuarea de cercetări față de magistrații judecători B.G., M.M., C.P. din cadrul Curții de Apel Iași, T.Ș., P.A. din cadrul Tribunalului Iași, C.A., C.C.M., O.M., R.C., ș.a. din cadrul Judecătoriei Iași, magistrații procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. ș.a. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iași, executorii judecătorești Z.C., Z.C.C. din cadrul Camerei Executorilor Judecătorești de pe lângă Curtea de Apel Iași, precum și față de Universitatea de Medicină și Farmacie G.T.P. Iași, Ministerul de Finanțe, A.N.A.F. - D.G.F.P.J. Iași A.V., D.D., R.R., D.V., U.S., ș. a. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prev. de art. 246 C. pen., abuz în serviciu contra intereselor persoanelor în formă calificată prev. de art. 246 C. pen rap.

la art. 248 1 C. pen., favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen., fals intelectual prev. de art. 289 C. pen., uz de fals prev. de art. 291 C. pen., asocierea pentru săvârșirea de infracțiuni prev. de art. 323 C. pen. Sub aspectul competenței de soluționare a prezentei cauze, din anul 2000 procuror V.E. a obținut grad de procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că, potrivit disp. art. 29 pct. 1 lit. e) C. proc. pen., competența de soluționare a revenit acestui parchet. Analizând actele aflate la dosarul cauzei, s-a constatat că în cauză nu se poate reține săvârșirea infracțiunilor reclamate pentru următoarei considerente: Deși în plângerea penală formulată au fost indicate mai multe persoane cu privire la care se solicită efectuarea de cercetări sub aspectul săvârșirii mai multor infracțiuni, nu au fost indicate faptele comise de aceste persoane care ar constitui infracțiunile indicate.

De altfel, analizând aspectele descrise, s-a constatat că nu există indicii privind existența vreuneia dintre infracțiunile menționate, persoana vătămată fiind nemulțumită de soluțiile pronunțate de magistrați într-o serie de cereri/memorii/ plângeri formulate de aceasta. Or, în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, magistrații - judecători și procurori - trebuie să aplice legea la anumite situații de fapt date. Această activitate a presupus un proces amplu, care a cuprins mai multe etape respectiv de stabilire pe bază de probe a situației de fapt supusă actului de justiție, de interpretare a dispozițiilor legale și, în final, de identificare și aplicare a dispoziției legale la cazul concret.

Toate măsurile dispuse de magistrați au cuprins o motivare în fapt și în drept, ca o garanție a justițiabililor împotriva arbitrariului. Pe de altă parte, în cadrul unei cercetări penale având ca obiect cercetarea unui magistrat sub aspectul săvârșirii unei infracțiuni în legătură cu serviciul nu se poate analiza legalitatea și temeinicia soluției date de acesta. Organul de urmărire penală nu are atribuții de control al soluțiilor pronunțate de magistrați, iar sesizarea sa cu o plângere penală îndreptată împotriva magistratului nu este de natură a-l învesti cu astfel de atribuții.

Aceasta pentru că scopul unei cercetări penale nu este analiza legalității și temeiniciei unei soluții, acest rol revenind exclusiv organelor de control competente, prevăzute de lege, ci este de a identifica, dincolo de această soluție, un act de conduită contrar atribuțiilor de serviciu, act care să se înscrie în verbum regens indicat de lege, și care, uneori, poate avea influențe asupra unei soluții. În consecință, având în vedere că din actele de la dosarul cauzei nu a rezultat indicii privind existența vreunei infracțiuni, s-a constatat că există unul dintre cazurile care împiedică punerea în mișcare a acțiunii penale, respectiv cel prevăzut de art. 10 lit. a) C. proc. pen., fapta nu există.

Împotriva rezoluției a formulat plângere petentul B.E. criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate susținând că în cauză nu s-au făcut cercetări nici de parchet și nici de instanța de judecată, nefiind audiați învinuiții și martorii. A mai susținut că magistrații învinuiți nu au respectat legea și îi încalcă dreptul constituțional de acces la justiție și dreptul constituțional la apărare și la un proces echitabil întrucât au refuzat să trimită spre competentă soluționare la Curtea Constituțională excepțiile de neconstituționalitate pe care le-a invocat și care au incidență în cauza prezentă. În cauză, în urma actelor premergătoare efectuate, Înalta Curte constată, că procurorul a reținut corect situația de fapt potrivit căreia intimații magistrați judecători B.G., M.M., C.P.

din cadrul Curții de Apel Iași, T.Ș., P.A. din cadrul Tribunalului Iași, C.A., C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei Iași, magistrații procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, ceilalți magistrați indicați, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iași, executorii judecătorești Z.C., Z.C. Ciprian, precum și A.V., D.D., R.R., D.V., U.S. și celelalte persoane indicate au pronunțat soluții defavorabile petentului în cauza aflată pe rolul parchetului sau răspunsul la petițiile formulate de petent la diverse instituții ale statului. Totodată, se mai constată că soluția de neîncepere a urmăririi penale împotriva intimaților magistrați judecători B.G., M.M., C.P.

din cadrul Curții de Apel Iași, T.Ș., P.A. din cadrul Tribunalului Iași, C.A., C.C.M., O.M., R.C., din cadrul Judecătoriei Iași, magistrații procurori V.E., B.D.E., B.M.P., A.G. din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, ceilalți magistrați indicați, avocat H.R.A. din cadrul Baroului Iași, executorii judecătorești Z.C., Z.C.C., precum și A.V., D.D., R.R., D.V., U.S. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor deduse judecății este legală și temeinică, întrucât din actele premergătoare administrate în cauză nu a rezultat faptul că pe parcursul desfășurării cauzei în care judecătorii intimați, procurorii, executorii judecătorești sau instituțiile în discuție au instrumentat cauzele în care au fost desemnați, ar fi săvârșit infracțiunile sesizate de petent, cauzând prin aceasta o vătămare intereselor legale ale unei persoane.

Întrucât, în speță, nu s-au identificat indicii sau alte elemente din care să rezulte că în timpul efectuării actelor procedurale în cadrul soluționării cauzei penale de către intimați, aceștia ar fi săvârșit cu intenție vreo faptă de natură a antrena răspunderea lor penală și, cu atât mai puțin, săvârșirea unor fapte prin care să aducă atingere intereselor legale ale vreunei persoane, s-a apreciat, în mod justificat, de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, prin pronunțarea rezoluției atacate cu prezenta plângere, că susținerile petiționarului nu au niciun suport probator. De altfel, Înalta Curte constată că petiționarul nu a produs dovezi în sprijinul celor relevate și nu a făcut referire la aspecte concrete, ce țin de elementele constitutive ale acestor infracțiuni, fiind simple afirmații lipsite de orice fundament real.

Faptul că patentul a fost nemulțumit de modul cum magistrații intimați judecători, procurorii, executorii judecătorești sau instituțiile implicate au soluționat plângerile sau petițiile care au participat, nu poate să conducă la concluzia că au fost săvârșite fapte penale care să atragă răspunderea penală, disciplinară a intimaților atâta timp cât au fost avute în vedere actele administrate de părți în vederea dispunerii de către parchet a unei soluții legale și temeinice. De asemenea, faptele nu există în materialitatea lor cât timp nu se poate reține că au fost săvârșite cu intenție și că prin aceasta s-a cauzat o vătămare a intereselor legale ale persoanei. În consecință, respingând plângerea și dispunând neînceperea urmăririi penale față de intimați, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică, a dispus o rezoluție temeinică și legală.

În baza art. 278 1 alin. (8) lit. a) teza ultimă C. proc. pen., va respinge ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.E. împotriva Rezoluției nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., petentul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispozitivului prezentei sentințe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E Respinge, ca nefondată, plângerea formulată de petentul Balaure Emil împotriva rezoluției nr. 896/P/2012 din 7 mai 2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de urmărire penală și criminalistică. Menține ca legală și temeinică rezoluția atacată. Obligă petentul la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 21 noiembrie 2013 .