ÎCCJ, decizie (scj.ro #133961)

Acțiune în contrafacere a unui model industrial comunitar. Cerere reconvențională având ca obiect anularea înregistrării modelului comunitar. Legea aplicabilă. Analizarea îndeplinirii condițiilor de validitate în raport cu normele de drept european.

Cuprins pe materii

: Dreptul proprietății intelectuale. Desene și modele industriale.

Index alfabetic

: model /desen comunitar

-contrafacere

-cerere privind declararea nulității unui desen sau model industrial

-noutate

-dată certă

Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele

sau  modelele industriale, art. 4 -9, art. 25

Legea nr. 129/1992, art. 1, art. 2

Cererea privind declararea nulității modelului/desenului comunitar trebuie analiză prin prisma dispozițiilor actului normativ în baza căruia titlul de protecție a fost obținut, și anume potrivit prevederilor Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului din 12 decembrie 2001 privind desenele sau modelele comunitare, neputând fi reținută incidența legii naționale – Legea nr. 129/1992 privind desenele și modelele industriale și, consecutiv a Regulamentului de aplicare a acestui act normativ, aprobat prin HG nr. 211/2008. Aceasta, întrucât analiza validității înregistrării poartă asupra unui model comunitar, iar nu a unui model industrial protejat prin înregistrare în condițiile Legii nr. 129/1992.

De asemenea, nici prevederile art.1 alin. (2) din Legea nr. 129/1992, potrivit cărora: ”Prezenta lege se aplică desenelor și modelelor ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România ori care își produc efectele în România, ca urmare a unei protecții comunitare sau internaționale” nu conduc la o altă concluzie, întrucât față de obiectul cererii - declararea nulității înregistrării unui model comunitar - în cauză nu se verifică niciuna dintre ipotezele descrise de această normă: (i) desene sau modele ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România -, iar analiza cererii de declarare a nulității înregistrării unui model industrial este incompatibilă și cu teza finală a normei citate – (ii) desene sau modele care își produc efectele în România, întrucât dacă un model industrial își produce efectele în România, astfel cum este cazul oricărui modelului comunitar înregistrat după data aderării României la Uniunea Europeană, această ipoteză are ca premisă validitatea înregistrării lui, așadar o înregistrare valabilă.

În consecință, nu se poate susține că cererea de declarare a nulității unui model comunitar ar putea fi analizată pe temeiul altui act normativ decât cel în baza căruia au fost analizate condițiile de registrabilitate. Ca atare, în mod legal instanța de apel a apreciat că înscrisurile distructive de noutate în privința modelului comunitar contestat, trebuie analizate exclusiv din perspectiva condițiilor de înregistrare prevăzute de Regulamentul nr. 6/2002/CE, iar nu din cea a reglementărilor interne referitoare la condițiile de înregistrare a unui model industrial  național.

Secția I civilă, decizia nr. 1591 din 23 septembrie 2016

Prin cererea înregistrată la data de 30.11.2010 pe rolul Tribunalului București, reclamanții S.C. A. SRL și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. C. S.R.L., în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 111 și urm. C.proc.civ., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună obligarea pârâtei de a se abține de la orice folosire a modelelor înregistrate comunitar al căror titular este reclamantul B., precum și a modelelor publicate în cataloagele de produse și comercializate de către S.C. A. SRL., respectiv să se abțină de la următoarele acte, astfel cum sunt enumerate în art. 30 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor: reproducerea, fabricarea, comercializarea ori oferirea spre vânzare, punerea pe piață, importul, exportul sau folosirea unui produs în care modelul este încorporat ori la care acesta se aplică sau stocarea unui astfel de produs în aceste scopuri; obligarea pârâtei la plata de despăgubiri pentru contrafacerea modelelor comunitare al căror titular este reclamantul B., precum și a modelelor publicate în cataloagele de produse și comercializate de către S.C. A. SRL, astfel cum prevăd dispozițiile art. 52 alin. (4) teza I din Legea nr. 129/1992 coroborate cu dispozițiile Codului civil, și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamanții au arătat că la data de 18.01.2010 reclamantul B. a devenit titularul desenelor/modelelor comunitare înregistrate sub numerele 001635186-0001, publicat în Buletinul desenelor și modelelor comunitare nr. 2010/011 din data de 18.01.2010 și 001635186-00012, publicat în Buletinul desenelor și modelelor comunitare nr. 2010/011 din data de 18.01.2010. Reclamantul B. a fondat societatea comercială A. SRL. În calitatea sa de asociat și administrator a cesionat către SC A. SRL drepturile pentru folosirea modelelor create în vederea fabricării acestora la scară largă și obținerii unui profit.

În 2001, între S.C. A. S.R.L. și S.C. C. S.R.L. a intervenit contractul de export în comision nr. x din 13.08.2001, prelungit prin act adițional pana la data de 31.12.2005. La data de 01.04.2005, d-na D., angajata societății A. S.R.L. cu contractul de muncă înregistrat la 18.06.1998, în funcția de asistent direcție, și-a prezentat demisia. Prin decizia nr. x din 13.04.2004, S.C. A. S.R.L. a decis desfacerea contractului de muncă individual al d-nei D., începând cu data de 15.04.2005. Din e-mail-urile primite de la clienții reclamanților, reiese faptul că, anterior desfacerii contractului de muncă, respectiv la data de 22.03.2005, aceștia au fost contactați de către d-na D. cu propuneri de colaborare directă cu S.C. C. S.R.L., oferindu-le la prețuri cu 20-30% mai mici aceleași modele, sub aceleași nume și coduri, ca și cele pe care S.C. A. S.R.L. le comercializa. În decursul lunilor următoare au fost informați de proprii clienți care s-au arătat contrariați de comportamentul d-nei D. și i-au asigurat că doresc în continuare colaborarea cu S.C. A. S.R.L.

Reclamanții au susținut că pârâta SC C. SRL a reușit să stabilească o relație comercială cu clienții societății reclamante tocmai din cauza relațiilor frauduloase pe care le-a avut cu angajații S.C. A. S.R.L, în special cu d-na D., chiar în perioada desfășurării contractului dintre cele două părți. Încă din momentul în care au luat cunoștință de situația creată, s-au adresat autorităților. Motivarea acestor demersuri a avut la baza dispozițiile prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenței neloiale, respectiv: „deturnarea clientelei unui comerciant prin folosirea legăturilor stabilite cu această clientelă în cadrul funcției deținute anterior”. Pierderea a trei clienți vechi au susținut afirmațiile reclamanților.

În scopul soluționării plângerii, au pus la dispoziția Ministerului Finanțelor Publice, prin Direcția Generală Ajutor de Stat, Practici Neloiale și Prețuri Reglementate toate documentele solicitate, plângerea fiind soluționată în sensul sancționării fostei angajate pentru practici neconcurențiale. În cadrul atribuțiilor de serviciu ale fostei angajate era menționat în mod expres faptul că aceasta nu trebuia să dezvăluie aspecte ale activității desfășurate de către societatea reclamantă.

Reclamanții au mai arătat că, în ciuda tuturor demersurilor legale la care s-a făcut apel, S.C. C. S.R.L. a continuat și continuă să reproducă și să comercializeze modele publicate în catalogul de produse al S.C. A. S.R.L., modele înregistrate comunitar pe numele reclamantului B. Chiar și cataloagele de produse din ultimii ani aparținând pârâtei SC C. SRL sunt foarte asemănătoare atât din punct de vedere conceptual, cât și din punct de vedere al conținutului cu cataloagele de produse aparținând societății reclamante (spre exemplu, catalogul C. din anul 2010 se aseamănă „izbitor” cu catalogul S.C. A. S.R.L din anul 2009). Scopul urmărit de pârâtă prin tipărirea unor cataloage aproape identice cu cataloagele aparținând societății reclamante este în mod evident inducerea în eroare și crearea de confuzie în rândul clienților obișnuiți cu un standard înalt de calitate și profesionalism, standard oferit și asigurat de către societatea reclamantă.

Totodată, faptele privind reproducerea și copierea modelelor care au alți creatori și titulari decât pârâta SC C. SRL au existat și există în continuare deoarece pârâta nu face altceva decât să copieze modele create de alte persoane fără niciun pic de respect pentru munca creatorului sau autorului de modele. Pârâta a copiat și copiază în continuare modele înregistrate comunitar ale căror autor este reclamantul B., SC C. SRL copiind și reproducând la milimetru dimensiunile unor modele create de reclamantul B.

SC C. SRL este producătoare de mobilă ce execută modele de piese de mobilier nu pe baza unor creații proprii, a unui tipar sau schițe proprii, ci pe baza unor modele (schițe) de mobilă puse la dispoziție de partenerii comerciali. Pârâta doar execută comenzile unor vânzători de mobilier fără să o intereseze dacă modelele executate sunt protejate prin lege, dacă sunt cauzate prejudicii unor alte persoane fizice sau juridice. Simpla obținere a unui profit justifică încălcarea flagrantă a legislației românești și europene.

Modelele înregistrate comunitar beneficiază de protecție în orice țară membră a Uniunii Europene, implicit și pe teritoriul României, în conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 44 din Legea nr. 129/1992, acestea nemaiputând fi înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci. Reclamanții au susținut că acest aspect a fost confirmat și de către consilierii Oficiului de Stat pentru Invenții și Mărci, care au informat reclamanții că modelele înregistrate comunitar nu mai pot fi înregistrate la Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci, întrucât acestea se bucură de protecția conferită de înregistrarea în statul membru al Uniunii Europene.

În conformitate cu dispozițiile prevăzute la art. 1 alin. (2) din Legea nr. 129/1992: „

Prezenta lege se aplică desenelor și modelelor ce fac obiectul unei înregistrări sau solicitări de înregistrare în România ori care își produc efectele în România, ca urmare a unei protecții comunitare sau internaționale

”, rezultând astfel că legea română recunoaște protecție modelului comunitar.

În drept, au fost invocate dispozițiile prevăzute la art. 1 alin. (2), art. 30, art. 34 alin. (2) teza 2, art. 43, art. 44, art. 47, art. 50 și art. 52 din Legea nr. 129/1992, art. 111 și urm. C.proc.civ. și ale Codului civil, iar în temeiul art. 242 alin. (2) C.proc.civ., s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Pârâta S.C. C. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanții S.C. A. S.R.L. și B., având în vedere că se impune a li se pune în vedere reclamanților să precizeze modelele înregistrate la nivel comunitar de către reclamantul B., pe care pârâta le-ar fi contrafăcut și în privința cărora i se solicită despăgubiri pentru contrafacere și abținerea de la orice folosire; modelele publicate în cataloagele de produse și comercializate de către S.C. A. S.R.L. sau, cel puțin, individualizarea catalogului/cataloagelor la care se referă obiectul acțiunii reclamanților, pe care pârâta le-ar fi contrafăcut, temeiul legal pe baza căruia aceste modele ar fi protejate împotriva contrafacerii, dacă ele nu sunt înregistrate, cu privire la care i se solicită plata unor despăgubiri pentru contrafacere; valoarea concretă a despăgubirilor solicitate și, în consecință, să achite taxa de timbru aferentă potrivit pretențiilor sale, în conformitate cu prevederile Legii nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, astfel cum a fost modificată.

De asemenea, pârâta a solicitat reclamantei S.C. A. S.R.L. să depună la dosarul cauzei documentele care atestă drepturile sale de folosință asupra modelelor ce fac obiectul cererii de chemare în judecată, care să dovedească în persoana sa calitatea procesuală activă în prezentul litigiu. În conformitate cu actele anexate cererii de chemare în judecată, mai precis certificatele de înregistrare a modelelor comunitare nr. 0016351186-0001, respectiv nr. 0016351186-0002, rezultă că titularul celor două modele comunitare, de altfel, singurele modele precizate prin cererea de chemare în judecată, este reclamantul B. Or, se precizează de asemenea că, în calitatea sa de asociat și administrator al S.C. A. S.R.L., reclamantul a cesionat către S.C. A. S.R.L. drepturile pentru folosirea modelelor create, aspect neprobat de reclamanți.

Pe fond, pârâta a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată ca nefondată, susținând că afirmațiile reclamanților-pârâți sunt fanteziste și fără temei, reflectând doar atitudinea subiectivă a acestora față de S.C. C. S.R.L. și nicidecum realitatea obiectivă.

În perioada august 2001 – decembrie 2005, S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. au colaborat în baza contractului de export în comision nr. x/2001, în temeiul căruia S.C. C. S.R.L. își exporta mobilierul prin intermediul comisionarei S.C. A. S.R.L. Prin urmare, după ce ani de zile au exportat mobilierul creat și produs de pârâtă, tocmai pârâta este acuzată că le-ar contraface modelele. Din susținerile reclamanților-pârâți rezultă că i se impută însușirea fără drept a calității de autor și copierea unor modele publicate în catalogul de produse al S.C. A. S.R.L. (fără a se menționa catalogul/cataloagele), precum și asemănarea „izbitoare” între cataloagele celor două societăți, însă, concretizându-și susținerile, reclamații aduc în discuție de fapt două modele industriale comunitare pentru care au fost depuse certificate de înregistrare la nivel comunitar, avându-l titular pe reclamantul B.

Cu privire la așa-zisele exemple indicate de reclamanți prin cererea de chemare în judecată, pârâta a susținut că modelul industrial înregistrat la nivel comunitar sub nr. 001635186-0002 (Mobilier pentru echipamente audiovizuale) îi aparține și a fost înregistrat în mod abuziv și nelegal de către reclamantul B. Pârâta a apreciat că înregistrarea și certificatul de înregistrare a modelului comunitar sunt nule întrucât modelul comunitar nu prezintă caracter de noutate, neîndeplinind astfel condițiile stabilite de art. 4-9 din Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele sau modelele industriale comunitare.

În fapt, S.C. C. S.R.L. a fost înființată în anul 1994, iar de atunci și până în prezent a produs și a comercializat mobilier din lemn atât pe piața internă din România, cât și pe piața europeană, cu predilecție în Franța, Belgia, Olanda, Germania și Italia. În anul 2006, S.C. C. S.R.L. a introdus în oferta sa standard de mobilier adresată clienților săi modelul de mobilier destinat echipamentelor audiovizuale având cod PS175 (cu dimensiunile 129x50x70). La 12.11.2009, administratorul societății pârâte, dl. B., în nume propriu, a depus la OAPI o cerere de înregistrate a unui model industrial comunitar identic cu modelul industrial având cod PS175, produs și comercializat anterior de către S.C. C. S.R.L., pentru care OAPI a emis, la data de 18.01.2010, certificatul de înregistrare publicat în Buletinul OAPI nr. 2010/2011. În realitate însă, începând cu anul 2006, S.C. C. S.R.L. a produs și a comercializat, atât pe teritoriul României, cât și în străinătate, modelul industrial individualizat cu codul PS175, astfel încât, obligarea sa la a se abține de la orice folosire a propriului model, precum și de a achita despăgubiri pentru așa-zisa contrafacere a acestui model, este inadmisibilă.

Referitor la modelul industrial înregistrat la nivel comunitar sub nr. 001635186-0001 (Cuier) avându-l titular pe reclamantul B., conform certificatului de înregistrare emis în data de 18.01.2010, pârâta a arătat că modelul de cuier produs și comercializat de S.C. C. S.R.L. având cod PS241, cu privire la care reclamanții îi impută activități de contrafacere, este diferit de modelul înregistrat și comercializat de către reclamanți. Modelul industrial comercializat de S.C. C. S.R.L. diferă de modelul comunitar comercializat de reclamanți prin următoarele elemente semnificative: cuierul având cod PS241 comercializat de S.C. C. S.R.L. diferă în mod esențial de modelul comunitar al reclamanților prin dulăpiorul plasat în partea de jos a acestuia, în timp ce modelul comunitar invocat de reclamanți nu prezintă acest element, iar ornamentele folosite la cele două modele de cuier sunt diferite. Prin urmare, întrucât cele două modele sunt diferite, nu pot fi reținute în sarcina sa activități de contrafacere și, de asemenea, nici nu îi poate fi atrasă răspunderea și, în consecință, nici nu se poate dispune obligarea sa la plata de despăgubiri.

În ceea ce privește susținerile reclamantei cu privire la actele unei foste angajate a reclamantei însăși, S.C. A. S.R.L., pârâta a arătat că atitudinea și comportamentul unui fost angajat al reclamantei, terță persoană față de pârâtă, nu poate fi relevantă în aprecierea bunei sau relei-credințe. Ca atare, în raport cu obiectul cererii de chemare în judecată, aceste afirmații i se par irelevante și nepertinente cauzei. Pe cale de consecință, s-a solicitat respingerea acțiunii promovate de reclamanții S.C. A. S.R.L. și B. ca nefondată.

La data de 08.03.2011, pârâta S.C. C. S.R.L. a formulat, în contradictoriu cu reclamanții B. și S.C. A. S.R.L., în temeiul art. 24 alin. (1), art. 80 alin. (1) și art. 81 lit. d) și 84 din Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele sau modelele industriale comunitare, astfel cum a fost modificat, coroborate cu prevederile art. 47 din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, astfel cum a fost modificată, cerere reconvențională, prin care a solicitat a se constata nulitatea înregistrării modelului comunitar sub nr. 001635186-0002 (Mobilier pentru echipamente audiovizuale), având titular pe reclamantul B., înregistrat la nivel comunitar de Oficiul pentru Armonizare în Piața Internă conform certificatului de înregistrare emis în data de 18.01.2010, publicat în Buletinul OAPI nr. 2010/011.

În motivare, s-a arătat că S.C. C. S.R.L. a fost înființată în anul 1994, iar de atunci și până în prezent a produs și a comercializat mobilier din lemn atât pe piața internă din România, cât și pe piața europeană, cu predilecție în Franța, Belgia, Olanda, Germania și Italia. În anul 2006 S.C. C. S.R.L. a introdus în oferta sa standard de mobilier adresată clienților săi, modelul de mobilier destinat echipamentelor audiovizuale având cod PS175 (cu dimensiunile 129x50x70). Practic, începând cu anul 2006, S.C. C. S.R.L. a produs și comercializat, atât pe teritoriul României, cât și în străinătate modelul industrial individualizat cu codul PS175. Modelul PS175 nu a fost înregistrat de pârâta-reclamantă în vederea protejării lui, conform legislației drepturilor de proprietate intelectuală.

În perioada august 2001 – decembrie 2005, S.C. C. S.R.L. și S.C. A. S.R.L. au colaborat în baza contractului de export în comision nr. x/2001, în temeiul căruia reclamanta-pârâtă exporta în nume propriu mobilierul pus la dispoziția sa de către pârâta-reclamantă, modelul PS 175 fiind comercializat de către S.C. C. S.R.L. după încheierea colaborării sale cu S.C. A. S.R.L.

La 12.11.2009, administratorul societății pârâte, reclamantul B., în nume propriu, a depus la OAPI o cerere de înregistrate a unui model industrial comunitar identic cu modelul industrial având cod PS175, produs și comercializat anterior de către S.C. C. S.R.L. La data de 18.01.2010, OAPI a emis certificatul de înregistrare, publicat în Buletinul OAPI nr. 2010/011, aferent modelul industrial comunitar nr. 001635186-0002.

Pârâta-reclamantă a arătat că solicită constatarea nulității înregistrării modelului comunitar nr. 001635186-0002, având titular pe reclamantul B. Astfel, întrucât modelul comunitar nu îndeplinește condițiile stabilite de art. 4-9 din Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele sau modelele industriale comunitare [art. 25 (1) lit. b) din Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele sau modelele industriale comunitare]. În conformitate cu condițiile de protecție ale desenelor și modelelor industriale comunitare, prevăzute de art. 4 din Regulamentul nr. 6/2002/CE: „

Un desen sau un model industrial este protejat printr-un desen sau model industrial comunitar numai dacă are caracter individual și de noutate”. Potrivit art. 5 din același Regulament, referitor la noutatea unui model comunitar: „(1) Se consideră că un desen sau model industrial reprezintă o noutate dacă niciun desen sau model identic nu a fost făcut public: (a) în cazul unui desen sau model industrial comunitar neînregistrat, înainte de data la care desenul sau modelul pentru care se solicită protecție a fost făcut public pentru prima dată; (b) în cazul unui desen sau model industrial comunitar înregistrat, înainte de data de depunere a cererii de înregistrare a desenului sau modelului pentru care se solicită protecție sau, dacă se revendică o prioritate, înainte de data de prioritate. (2) Desenele sau modelele sunt considerate identice dacă caracteristicile lor diferă între ele numai la nivelul unor detalii nesemnificative

”.

Referitor la lipsa de noutate a modelului comunitar nr. 001635186-0002 a cărui nulitate o solicită, pârâta-reclamantă a arătat că modelul comunitar atacat nu îndeplinește condiția noutății prevăzută de Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele sau modelele industriale comunitare. În anul 2006, S.C. C. S.R.L. a produs și a început să comercializeze, aducând la cunoștința publicului pentru întâia oară modelul industrial PS 175, care este identic cu cel înregistrat în mod abuziv de reclamantul-pârât B. Deși prin cererea de înregistrare a modelului comunitar, reclamantul-pârât a invocat o prioritate din data de 13.05.2009 (cerere de înregistrare în fața autorităților competente franceze având nr. 09/23/06), în perioada 2006-2009, modelul industrial PS175, identic cu cel înregistrat în mod abuziv de reclamantul-pârât B., s-a aflat în portofoliul de produse standard al S.C. C. S.R.L., iar pârâta-reclamantă a produs și comercializat acest model atât pe teritoriul României, cât și pe teritoriul Uniunii Europene, astfel încât, la data depunerii cererii de înregistrare a modelului comunitar de către reclamantul-pârât B., modelul în cauză nu mai reprezenta o noutate pe piața industriei de profil de mai bine de doi ani de zile.

Referitor la identitatea dintre modelul industrial produs și comercializat de pârâta-reclamată începând cu 2006, având cod PS175, și modelul comunitar nr. 001635186-0002, a cărui nulitate o solicită, pârâta-reclamantă a solicitat a se observa că cele două modele în discuție sunt identice în toate detaliile semnificative. Ele diferă doar prin detalii nesemnificative ale mobilierului, și anume mânerele sertarelor, care sunt diferite la cele două modele și care nu reprezintă element de diferențiere.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 80, art. 81, art. 84, art. 24, art. 4-25 și urm. din Regulamentul nr. 6/2002/CE privind desenele sau modelele industriale comunitare, astfel cum a fost modificat, dispozițiile incidente din Legea nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor, astfel cum a fost modificată, precum și ale art. 720/5 din Codul de procedură civilă; cu cheltuieli de judecată.

La termenul din data de 10.05.2011, reclamanții-pârâți S.C. A. SRL și B. au formulat, în conformitate cu dispozițiile art. 115 și urm. C.proc.civ., întâmpinare față de cererea reconvențională înregistrată de către pârâta-reclamantă S.C. C. S.R.L., solicitând admiterea excepției inadmisibilității cererii reconvenționale, iar pe fond, respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată și obligarea pârâtei-reclamante la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 522 din 29.04.2014, Tribunalul București, Secția a IV-a Civilă a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte SC A. SRL și a admis acțiunea principală formulată de reclamanții-pârâți S.C. A. S.R.L. și B., în contradictoriu cu pârâta-reclamantă S.C. C. S.R.L., a obligat pârâta-reclamantă să se abțină de la utilizarea modelelor industriale înregistrate la nivel comunitar sub numerele 001635186-0002 și 001635186-0001 prin acte de reproducere, fabricare, comercializare, oferire spre vânzare, punerea pe piață, import, export sau folosire a produselor cu indicativele PS241 și PS175, să plătească reclamanților-pârâți suma de 130.000 lei cu titlu de despăgubiri, precum și suma de 19.593,12 lei, cheltuieli de judecată. Totodată, a respins ca neîntemeiată cererea reconvențională.

Pentru a hotărî astfel, în analiza excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei-pârâte SC A. SRL, tribunalul a apreciat că este neîntemeiată, constatând că reclamantul-pârât B., titular al modelelor comunitare înregistrate sub nr. 001635186-0002 și nr. 001635186-0001, în calitatea sa de asociat și de administrator, a cesionat către reclamanta-pârâtă S.C. A. S.R.L. drepturile neexclusive de a folosi modelele create, pentru fabricarea acestora la scară largă și obținerea unui profit, conform contractului de licență încheiat la data de 18.01.2010. Ca urmare, s-a apreciat că ambii reclamanți-pârâți au dreptul de a solicita instanței încetarea încălcării drepturilor conferite prin înregistrarea modelelor în cauză.

Modelele nr. 001635186-0002 și nr. 001635186-0001, înregistrate la nivel comunitar, beneficiază de protecție pe teritoriul României în conformitate cu dispozițiile art. 1 alin. (2) și ale art. 44 din Legea nr. 129/1992. Sunt astfel incidente în speță prevederile art. 30 din același act normativ, potrivit cărora: „

pe întreaga perioadă de valabilitate, certificatul de înregistrare conferă titularului un drept exclusiv de exploatare a desenului sau modelului industrial și dreptul de a interzice terților să efectueze, fără consimțământul său, următoarele acte: reproducerea, fabricarea, comercializarea sau oferirea spre vânzare, folosirea, importul sau stocarea în vederea comercializării, oferirea spre vânzare sau folosirea unui produs în care desenul sau modelul industrial este încorporat sau la care acesta se aplică

.”

Comercializarea unor produse încorporând, fără acordul titularului, modelele înregistrate la nivel comunitar de către reclamantul-pârât nu a fost contestată de către pârâta-reclamantă. De asemenea, prin concluziile raportului de expertiză tehnică în specialitatea proprietate industrială s-a stabilit că „modelul industrial înregistrat la nivel comunitar sub nr. 001635186-0002 poate fi considerat identic cu modelul industrial având cod PS 175, produs și comercializat de SC C. SRL, caracteristicile lor diferind între ele numai la nivelul unor detalii nesemnificative.”

În concluzie, modelele comercializate de către pârâta-reclamantă, începând cu data de 12.11.2009, sunt identice cu cele înregistrate la nivel comunitar sub nr. 001635186-0002 și nr. 001635186-0001.

În apărare, pârâta-reclamantă a susținut că modelul industrial înregistrat la nivel comunitar sub nr. 001635186-0002 (Mobilier pentru echipamente audiovizuale) îi aparține și a fost înregistrat în mod abuziv și nelegal de către reclamantul-pârât B., deși S.C. C. S.R.L. este cea care, începând cu anul 2006, a produs și a comercializat, atât pe teritoriul României, cât și în străinătate, acest model industrial, individualizat prin codul PS175. Probatoriul administrat în cauză la cererea pârâtei-reclamante nu a confirmat însă susținerile privind comercializarea unui model identic anterior datei înregistrării modelului comunitar în cauză.

În ceea ce privește catalogul anexat la adresa societății E. SRL, acesta nu are dată certă, în timp ce adresele societăților F., G. și H., referitoare la comercializarea modelelor PS241 și PS175, fac trimitere la un model dintr-un catalog a cărui dată certă, de asemenea, nu poate fi determinată. Modelul de mobilă este individualizat în cuprinsul facturilor după nume, cod de referință și preț, date din care nu rezultă însă identitatea dintre modelul comercializat în baza acestor facturi și modelul comunitar înregistrat. De asemenea, declarațiile vamale depuse în scopul dovedirii exportării modelelor de mobilier conțin numai mențiunea „mobilă din lemn”.

Soluționarea capătului de cerere privind acordarea de despăgubiri impune verificarea îndeplinirii condițiilor răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 C.civ. Astfel, în ceea ce privește fapta ilicită, aceasta constă în comercializarea de către pârâta-reclamantă, sub indicativele PS241 și PS175, a unor produse încorporând, fără acordul titularului, modelele înregistrate la nivel comunitar de către reclamantul-pârât sub nr. 001635186-0002 și nr. 001635186-0001.

Conform concluziilor expertizei contabile administrate în cauză, cifra de afaceri obținută de către pârâta-reclamantă ca efect al vânzării produselor cu indicativele PS241 și PS175 în perioada 12.11.2009-27.05.2012 a fost în valoare de 160.774,21 lei. La stabilirea întinderii prejudiciului au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 14 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 100/2005, ținându-se cont de volumul total al vânzărilor pârâtei-reclamante în perioada comercializării acestor produse și de profitul pe care l-ar fi obținut reclamanta-pârâtă în urma comercializării, estimat la suma de 130.000 lei.

Tribunalul a mai reținut că pentru atragerea răspunderii civile delictuale, este necesar ca fapta ilicită să fie săvârșită din culpa autorului său. Dispozițiile art. 998-999 C.civ. reglementează noțiunea de vinovăție, aceasta putând consta într-o greșeală sau neglijență, în forma cea mai ușoară, ajungându-se până la intenție, în forma sa agravată. Indiferent de forma pe care o îmbracă, existența culpei duce la atragerea răspunderii civile delictuale. În cauză, evoluția relațiilor comerciale dintre cele două societăți conduce la concluzia că pârâta-reclamantă a acționat cu vinovăție, sub forma intenției, întrucât avea cunoștință de faptul că încalcă dreptul unui titular de model comunitar, dar a continuat să comercializeze produse care încorporau acel model, fără acordul titularului, și după ce i s-au adus la cunoștință faptele de încălcare.

Corespunzător încălcării obligațiilor instituite conform art. 30 din Legea nr. 129/1992, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu este prezumată, nefiind necesară administrarea unor dovezi suplimentare. De asemenea, s-a apreciat că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 14 din O.U.G. nr. 100/2005, potrivit cărora „la cererea părții vătămate, instanța judecătorească competentă va ordona persoanei care cu intenție a desfășurat o activitate de contrafacere să plătească titularului dreptului încălcat daune-interese corespunzătoare prejudiciului pe care acesta l-a suferit, în mod real, ca urmare a încălcării săvârșite.”

În aceste circumstanțe, tribunalul a constatat că acțiunea principală este întemeiată, cu consecința obligării pârâtei-reclamante de a se abține de la utilizarea modelelor industriale înregistrate la nivel comunitar sub numerele 001635186-0002 și 001635186-0001 prin acte de reproducere, fabricare, comercializare, oferire spre vânzare, punerea pe piața, import, export sau folosire a produselor cu indicativele PS241 și PS175, precum și a obligării pârâtei-reclamante de a plăti reclamanților-pârâți suma de 130.000 lei, despăgubiri.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă a solicitat să se constate nulitatea

înregistrării modelului comunitar nr. 001635186-0002, susținând că nu au fost respectate condițiile stabilite de art. 4 și 5 din Regulamentul CE nr. 6/2002 privind desenele sau modelele industriale comunitare la data înregistrării, în sensul că modelul comunitar nu ar fi îndeplinit condiția de noutate la momentul revendicării priorității în fața autorităților franceze, la data de 13.05.2009.

Tribunalul a constatat că prin probatoriul administrat pârâta-reclamantă nu a demonstrat însă data certă și accesul publicului la modelul comunitar înregistrat, anterior datei de revendicare a priorității. Pentru a se dovedi că un model identic cu cel înregistrat a fost făcut public înainte de data revendicării priorității au fost depuse la dosar înscrisuri care nu probează însă caracterul public al comercializării de către pârâta-reclamantă a produsului denumit PS175, înainte de momentul menționat.

Conform art. 5 alin. (3) din Regulamentul de aplicare a Legii nr. 129/1992 privind protecția desenelor și modelelor industriale, aducerea la cunoștința publicului, în condițiile art. 7 alin. (1), a unui desen sau model industrial poate fi luată în considerare dacă există materiale de orice natură, cu dată certă.

Catalogul anexat la adresa societății E. SRL nu are dată certă, iar imprimarea acestuia nu face dovada aducerii conținutului acestuia la cunoștința publicului, în sensul prevederilor art. 10 din Legea nr. 129/1992 sau ale art. 7 din Regulamentul CE nr. 6/2002. Adresele societăților F., G. și H., referitoare la comercializarea modelelor PS241 și PS175, fac trimitere la un model dintr-un catalog a cărui dată certă nu poate fi determinată și nu dovedesc aducerea modelelor înregistrate la cunoștința publicului. Astfel cum s-a reținut anterior, modelul de mobilă este individualizat în cuprinsul facturilor depuse la dosar după nume, cod de referința și preț, date din care nu rezultă însă identitatea dintre modelul comercializat în baza acestor facturi și modelul comunitar înregistrat, iar declarațiile vamale depuse în scopul dovedirii exportării modelelor de mobilier conțin numai mențiunea „mobilă din lemn”.

Pentru aceste considerente, cererea reconvențională a fost respinsă ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței tribunalului, pârâta S.C. C. S.R.L. a declarat apel prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței apelate, respingerea acțiunii intimaților și admiterea cererii sale reconvenționale, precum și obligarea intimaților la plata cheltuielilor de judecată, aducând soluției atacate critici de nelegalitate și netemeinicie; motivele de apel inițiale au fost completate de apelanta-pârâtă prin cererea depusă la data de 29.04.2015.

Intimații-reclamanți S.C. A. SRL și B. au formulat întâmpinare la apelul formulat de apelanta-pârâtă, atât la motivele de apel inițiale, cât și cu privire la completarea acestora, solicitând respingerea apelului, precum și obligarea apelantei-pârâte-reclamante la achitarea cheltuielilor de judecată ocazionate de această fază procesuală.

Prin decizia civilă nr. 130/A din 24.02.2016 a Curții de Apel București, Secția a IV-a civilă, a fost admis apelul declarat de pârâta-reclamantă SC C. SRL, sentința apelată a fost schimbată în parte, în sensul că s-a admis în parte cererea principală, s-a admis în parte cererea reconvențională și, în consecință, instanța a dispus anularea înregistrării DMC 001635186-0002, obligarea pârâtei la plata către reclamanți a sumei de 3.830,89 lei cu titlu de despăgubiri pentru încălcarea drepturilor decurgând din înregistrarea DMC 001635186-0001 și a menținut sentința în ceea ce privește obligarea pârâtei la abținerea de a utiliza modelul industrial comunitar 001635186-0001 prin acte de reproducere, fabricare, comercializare, oferire spre vânzare, punere pe piață, import, export sau folosire a produsului PS 241.

Reclamanții-pârâți au fost obligați la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 10.123,3 lei, reprezentând cheltuieli de judecată în primă instanță, acordate proporțional cu culpa procesuală a reclamanților-pârâți (19,3 lei taxă de timbru și timbru judiciar pe cererea reconvențională atât cât a fost admisă, 6.736 lei onorariu de avocat pe cererea reconvențională și 3.368 lei reprezentând 1/2 din onorariul de avocat pe cererea principală achitate de pârâta-reclamantă).

Pârâta-reclamantă a fost obligată la 5.081,64 lei cheltuieli de judecată în primă instanță, proporțional cu culpa procesuală a acesteia (39 lei taxa de timbru, 102,33 lei taxa de timbru, aferentă pretențiilor acordată proporțional - 3/100 - cu admiterea acestor pretenții, 2.764,45 lei reprezentând ½ din onorariul de avocat aferent primului capăt de cerere, 165,86 lei reprezentând 3/100 din onorariul de avocat aferent capătului de cerere privind pretențiile și 2000 lei

reprezentând onorariu de expertiză contabilă).

S-a dispus compensarea în parte a cheltuielilor de judecată acordate pentru judecata în primă instanță, rămânând ca reclamanții-pârâți să plătească pârâtei-reclamante suma de 5.041,66 lei.

S-a dispus obligarea intimaților la plata către apelantă a sumei de 26.380 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând taxă judiciară de timbru și onorarii de avocat, acordate proporțional (3/4 din: 2.114,5 lei taxă de timbru, 16,508 lei onorariu de avocat, 5.476,96+5.483,53+5.590,54 lei onorarii de avocat).

Pentru a decide în acest sens, instanța de apel, analizând lucrările dosarului în raport cu motivele de apel formulate, a reținut următoarele:

Într-un prim motiv de apel s-a susținut că în mod greșit prima instanță a apreciat că modelul PS175 aparținând SC C. S.R.L., identic cu cel înregistrat de reclamant, nu ar fost făcut public înainte de data revendicării priorității, în sensul Regulamentului nr. 6/2002/CE.

Această critică a fost apreciată ca fondată.

S-a reținut că modelul industrial 001635186-0002 este înregistrat ca model comunitar, începând cu 13.05.2009, astfel încât, îi sunt aplicabile dispozițiile Regulamentului CE nr. 6/2002.

Ca atare, competența instanțelor române specializate în domeniul desenelor și modelelor industriale este atrasă în condițiile art. 81 lit. d) din Regulamentul CE nr. 6/2002, ca excepție de la regula că cererile în constatarea nulității desenelor și modelelor comunitare înregistrate sunt de competența Oficiului de armonizare din cadrul pieței interne.

În consecință, analiza nulității desenelor sau modelor comunitare, chiar realizată de instanța română, trebuie să se raporteze la condițiile de înregistrare a desenelor și modelelor comunitare cuprinse în Regulamentul CE nr. 6/2002 și Regulamentul CE nr.  2245/2002 al Comisiei din 21 octombrie 2002 privind normele de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 6/2002 al Consiliului privind desenele sau modelele comunitare.

Invocarea de către intimați a dispozițiilor art. 1 alin. (2) și 44 din Legea nr. 129/1992 s-a apreciat a fi irelevantă în cauză, întrucât nu se pune problema ”protecției modelului comunitar”, ci problema validității înregistrării acestuia. Validitatea înregistrării se analizează în raport cu dispozițiile legale în baza cărora s-a realizat înregistrarea, dispoziții care, în prezenta cauză, sunt cele reprezentate de Regulamentul CE nr. 6/2002 și de Regulamentul de punere în aplicare a acestuia.

Prin urmare, curtea de apel a apreciat a fi corectă  susținerea apelantei în sensul că documentele distrugătoare de noutate în privința unui model comunitar trebuie analizate exclusiv din perspectiva condițiilor de înregistrare stipulate în Regulamentul nr. 6/2002/CE, iar nu din perspectiva reglementărilor interne referitoare la condițiile de înregistrare a modelului național.

Potrivit art. 28 alin. (1) lit. b) pct. (v) din Regulamentul CE nr.  2245/2002, ”

O cerere pentru declararea nulității, introdusă în fața Oficiului în temeiul articolului 52 din Regulamentul (CE) nr. 6/2002, conține următoarele informații: … în cazul în care cauzele de nulitate se întemeiază pe faptul că desenul sau modelul comunitar înregistrat nu îndeplinește condițiile enunțate la articolele 5 (Noutatea) și 6 (Caracterul individual) din Regulamentul (CE) nr. 6/2002, precizarea și reproducerea desenelor sau a modelelor anterioare care ar putea constitui o piedică în declararea noutății sau a caracterului individual al desenului sau al modelului comunitar înregistrat, precum și documentele care dovedesc existența respectivelor desene sau modele anterioare

.”

Ca atare, se poate observa că în Regulamentul CE nr. 2245/2002 de punere în aplicare a Regulamentului CE nr. 6/2002 nu se instituie cerința ”datei certe” a înscrisurilor invocate în dovedirea lipsei de noutate, cerință regăsită în art. 5 alin. (3) din Regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 129/1992, coroborat cu art. 1182 Cod civil.

Potrivit practicii EUIPO, reflectată în Ghidul de examinare realizat de această entitate, ”Este suficient că dezvăluirea a avut loc la un moment dat în timp, care poate fi identificat cu certitudine rezonabilă înainte de data de depozit sau data de prioritate a desenului sau modelului comunitar contestat, chiar dacă data exactă de divulgare este necunoscută.”

Examinând probele administrate, instanța de apel a constatat că pârâta-reclamantă reconvențională a depus la dosar, în susținerea faptului că a comercializat dulapul model P175 anterior cererii de înregistrare a modelului industrial 001635186-0002 și că această comercializare este distructivă de noutate, catalogul tipărit de SC E. SRL pentru apelantă și ștampilat pe fiecare filă de societatea menționată și adresa nr. 137 din 1.04.2011 emisă de SC E. SRL prin care arată că în luna august 2008, în urma acceptului beneficiarului SC C., a tipărit catalogul de prezentare a mobilierului comercializat de SC  C., catalog pe care îl atașează adresei.

La fila 14 din catalogul menționat, se află modelul PS 175, identic cu cel înregistrat de reclamanta ca model comunitar sub nr. 001635186-0002.

Curtea de apel a constatat că apelanta nu a depus vreo factură ulterioară lunii august 2008 prin care să facă dovada comercializării modelului PS 175 în baza catalogului menționat mai sus.

Prin urmare, doar din coroborarea adresei 137/2011 emisă de SC E. SRL, a catalogului C. – 2008 și a facturilor depuse nu se poate trage concluzia că mobila menționată în facturile depuse ca purtând referința PS 175 au caracteristicile care rezultă din catalog și, prin urmare, comercializarea lor ar fi fost distructivă de noutate pentru modelul ce a fost înregistrat sub nr. 001635186-0002.

Însă, apelanta a depus la dosar o adresă emisă de SC J. SRL, prin care această societate arată că a achiziționat de la SC C. SRL produsul ”Dulap TV cu 8 sertare – PS175” menționat în factura 7073505 din 18.08.2006, identificat prin schița și desenul anexate adresei.

La dosarul din apel a fost depusă factura menționată în adresă, precum și schița modelului PS 175, purtând ștampila societății care a emis adresa sus-menționată. Din schița depusă, s-a constatat că aceasta este reprezentarea în plan din față și din lateral a unui dulap identic (atât ca aspect, cât și ca dimensiuni) cu cel a cărui imagine apare în catalogul C.-2008 sub referința PS 175.

Apelanta a mai depus și jurnalul de vânzări pe luna august 2006 în care, la poziția 8, figurează factura nr. 7073505 și denumirea beneficiarului – J. SRL, valoarea facturilor pe luna august 2006, precum și totalul TVA datorat.  De asemenea, la dosar, a depus fost depus formularul 300 – Decont de TVA, întocmit pentru luna august 2006, în vederea depunerii la organul fiscal competent, precum și formularul 100 – Declarație privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, întocmit pentru luna august 2006.

Curtea de apel a apreciat că documentele și formularele fiscale depuse confirmă realitatea vânzării realizate în august 2006 între SC C. și SC J., iar adresa emisă de societatea menționată, împreună cu schița anexată adresei, atestă faptul că la nivelul anului 2006 SC C. comercializa sub referința PS 175 un dulap TV identic cu cel având același cod de identificare PS175 în catalogul C.-2008.

În ceea ce privește susținerile intimaților, în sensul că declarațiile  societăților H., F. și G. sunt întocmite ”ulterior datei la care au promovat acțiunea, fapt ce ar putea sugera constituirea acestora special pentru a fi folosite în această cauză, cu atât mai mult cu cât destinatarul este chiar SC C. SRL”, curtea de apel a reținut că în cauza de față nu aceste declarații sunt reținute ca având singure valoare doveditoare, ci aspectele rezultate din adresele respective și din schițele anexate acestora, prin coroborare cu acte contabile și fiscale care confirmă existența raporturilor comerciale, astfel încât, în lipsa contestării validității acestor acte sunt de natură să dovedească atât caracteristicile obiectului vândut și, respectiv, cumpărat, cât și momentul la care a avut loc actul de comercializare a acestuia.

Intimații-reclamanți-pârâți nu s-au înscris în fals cu privire la vreunul dintre actele sau documentele menționate mai sus și nici cu privire la vreun alt înscris depus de apelantă. De asemenea, nu au făcut vreo probă de natură să infirme conținutul adreselor sau autenticitatea schițelor anexate acestora.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că apelanta a făcut dovada că dulapul înregistrat de reclamant ca model comunitar cu nr. 001635186-0002 nu îndeplinea una dintre condițiile de înregistrare, respectiv cea a noutății, întrucât acesta a fost adus la cunoștința publicului - prin comercializarea de către apelantă - cu mai mult de 2 ani anterior datei la care reclamantul a formulat cererea de înregistrare.

De altfel, apelanta a mai depus la dosar facturi fiscale, facturi externe, jurnale de vânzări, documente vamale, documente de transport, formulare fiscale și pentru alte vânzări realizate către alte persoane (G. Franța, F. Franța, H. Anglia) în perioada 2006-2008. Documentele menționate nu fac prin ele însele dovada că produsul comercializat sub referința PS175 era identic cu cel înregistrat de reclamant ca model comunitar sub nr. 001635186-0002. Însă, având în vedere identitatea produsului care apare în schița ce reprezintă produsul vândut de apelantă în august 2006 către SC J. SRL cu cel din catalogul C. din august 2008, se poate prezuma că toate vânzările realizate în intervalul de timp august 2006 – august 2008 au privit un produs PS175 care avea caracteristicile rezultate din schița menționată și care era identic cu cel din catalogul C. din 2008 și, implicit, cu cel înregistrat de reclamant ca model comunitar sub nr. 001635186-

0002.

Însă, chiar în lipsa acestei prezumții, curtea de apel a constatat că în cauză s-a făcut dovada că la momentul priorității invocate pentru modelul 001635186-0002, acesta nu îndeplinea condițiile de înregistrare prevăzute de art. 5 și 6 din Regulamentul CE nr. 6/2002, referitoare la noutate și la caracterul individual, modelul comunitar înregistrat sub nr. 001635186-0002 fiind identic cu cel comercializat de C. în august 2006 și, ulterior, în perioada 2006-2008.

Prin al doilea motiv de apel, s-a susținut că SC C. S.R.L. are, în privința PS241, un drept propriu de utilizare, întemeiat pe utilizarea sa anterioară, prevăzut de art. 22 din Regulamentul nr. 6/2002/CE, că apelanta a invocat această apărare în fața primei instanțe, dar aceasta nu a analizat-o.

Intimații s-au apărat susținând că această apărare a pârâtei a fost formulată prin notele scrise depuse la termenul la care s-a judecat fondul cauzei, nefiind motivată în fapt și că,  o decizie prin care instanța ar fi reținut aceste aspecte în sensul solicitat de apelantă, ar fi dat naștere unui drept de utilizare a modelului, practic, un drept nou în patrimoniul apelantei-pârâte, efect ce nu ar putea fi conferit unei simple apărări de fond și, prin urmare, cele solicitate de apelanta-pârâtă se încadrează în noțiunea de ”pretenții proprii” regăsită la prevederile art. 119 C.proc.civ., fiind necesară formularea unei cereri reconvenționale pentru valorificarea acestora, iar pârâta nu mai era în termen să își completeze cererea reconvențională.

Aceste apărări ale intimaților, au fost înlăturate de instanța de apel ca nefondate.

Astfel, invocarea de către pârâtă a unui drept în temeiul art. 22 alin. (1) din  Regulamentul nr. 6/2002/CE are natura unei apărări de fond, prin care nu se neagă dreptul reclamanților asupra modelului comunitar pe care aceștia îl invocă, ci se neagă dreptul acestora de a interzice pârâtei utilizarea modelului pe care aceasta îl folosea anterior înregistrării modelului comunitar și, prin urmare, caracterul ilicit al utilizării realizate de pârâtă cu privire la propriul model.

Totodată, în caz de validare a acestei apărări, hotărârea instanței nu ”dă naștere unui drept de utilizare nou în patrimoniul pârâtei”, așa cum au susținut intimații, ci doar constată existența acestui drept, drept care este recunoscut de dispozițiile art. 22 alin. (1) din Regulamentul nr. 6/2002/CE.

Prin urmare, curtea de apel a reținut că nu era necesar ca acest drept să fi fost invocat de către pârâtă prin cerere reconvențională.

Analizând susținerile apelantei în sensul că ar fi titulara unui drept întemeiat pe utilizarea anterioară în ceea ce privește cuierul comercializat sub referința PS241, instanța de apel a reținut următoarele:

Potrivit art. 22 alin. (1) din Regulamentul nr. 6/2002/CE: ”

Se poate prevala de un drept întemeiat pe utilizarea anterioară orice terț care poate demonstra că, înainte de data de depunere a cererii sau, dacă se revendică prioritatea, înainte de data de prioritate, începuse să utilizeze cu bună-credință în Comunitate – sau se pregătea în mod serios în sensul unei astfel de utilizări – un desen sau un model care intră în sfera de protecție a unui desen sau model comunitar înregistrat și care nu constituie o copie a acestuia din urmă

.”

Din raportul de expertiză efectuat la prima instanță, rezultă că modelul de cuier comercializat de apelantă sub referința PS241 este identic cu modelul înregistrat de reclamant sub nr. 001635186-0001.

Prin urmare, deși din probele dosarului (coroborarea între adresa emisă de G. cu schița anexata, factura 7073566/24.01.2007, jurnalul pentru vânzări pe luna ianuarie 2007 și formularul 300 – decont pe TVA pe luna ianuarie 2007) rezultă comercializarea anterioară (ianuarie 2007) de către apelantă a cuierului PS241, curtea de apel a constatat că nu este îndeplinită ultima condiție impusă de textul legal citat, anume aceea care impune ca modelul utilizat anterior să nu fie identic cu cel înregistrat