ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4239/2018

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial la Judecătoria Vișeu de Sus și ulterior pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca urmare a declinării soluționării cauzei în favoarea acestei din urmă instanțe, prin Sentința nr. 28 din 11.01.2017, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Parlamentul României, Avocatul Poporului, Președinția României, Guvernul României, Curtea Constituțională a României, toți prin reprezentanți legali, obligarea acestora, în solidar, să promulge legi, care să permită efectuarea de acte de liberalitate (donație, testament) în favoarea Direcției Naționale Anticorupție asupra unor bunuri imobile, ori asupra cotei de 2% din impozitul pe venit de cei care doresc.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor să emită un act normativ care să-i permită Direcției Naționale Anticorupție să poată accepta averea sa și să poată încheia donația sau testamentul în favoarea acesteia din urmă. 2. Hotărârea primei instanțe Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin Sentința nr. 111 din 16 martie 2017, a respins cererea formulată de reclamant, ca inadmisibilă. 3. Calea de atac exercitată Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul A., fără a depune însă și motivele de recurs, precizând doar că își menține acțiunea formulată. 4. Procedura de examinare a recursului în completul de filtru Raportul întocmit potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc.

civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru și comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 14 iunie 2018, potrivit art. 493 alin. (4) C. proc. civ. Totodată, ulterior, procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ. nu a mai fost parcursă, acordându-se termen de judecată în ședință publică, potrivit încheierii din 18 octombrie 2018. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului 1. Regularitatea promovării căii de atac Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte constată că este întemeiată. Instanța de control judiciar constată că recursul nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc.

civ., potrivit cărora " (1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Potrivit dispozițiilor art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." În temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)". În cauză, se constată că recurentul-reclamant nu a înțeles să invoce și să dezvolte motivele de nelegalitate prin cererea de recurs și nici ulterior, în termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, de 15 zile de la comunicarea hotărârii, potrivit prevederilor legale menționate.

2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nulitatea recursul formulat de reclamantul A. împotriva Sentinței nr. 111 din 16 martie 2017 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Definitivă. Pronunțată în ședință publică astăzi, 29 noiembrie 2018. GGC - GV