ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2418/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată adresată Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la data de 02.12.2015. reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Piatra-Neamț, prin primar, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, a solicitat anularea Deciziei nr. 96/14.05.2015 privind suspendarea soluționării contestației administrative.

1.2. Soluția instanței de fond

Prin sentința nr. 22/2016 din 24 martie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respinsă acțiunea reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Piatra-Neamț, ca nefondată.

1.3. Cererea de recurs

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Piatra-Neamț, prin primar, susținându-se că instanța de fond a făcut o greșită aplicare a prevederilor legale, motiv de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Recurenta a arătat că soluționarea contestației administrative a fost suspendată de pârât, considerându-se că în cauză au fost identificate indicii certe cu privire la prezentarea de declarații sau documente false, incorecte sau incomplete, care au ca efect deturnarea sau reținerea incorectă de fonduri din bugetul general al Comunităților Europene sau din bugetele gestionate de Comunitățile Europene sau în numele acestora.

Recurenta a susținut că pârâtul nu a făcut dovada celor afirmate, întrucât nu a atașat adresa prin care a fost sesizată Direcția Națională Anticorupție și nici adresa prin care a fost sesizat Departamentul pentru Luptă Antifraudă despre existența unor indicii de fraudă. Ca atare, recurenta a concluzionat că, prin emiterea actului administrativ atacat, pârâtul a încercat tergiversarea soluționării contestației administrative.

1.4. Apărările intimatei

Prin întâmpinarea depusă la motivele de recurs formulate, Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a sentinței pronunțate de instanța de fond.

II. Procedura de soluționare a recursului

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., a fost analizat în completul filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 15.03.2018, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 08.05.2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Analizând actele și lucrările dosarului, în raport cu sentința atacată, cu motivele de recurs formulate și dispozițiile legale incidente cauzei, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Prin acțiunea depusă la instanța de fond, recurenta-reclamantă a supus controlului judiciar decizia intimatei-pârâte de suspendare a soluționării contestației administrative.

Prin decizia contestată a fost suspendată soluționarea contestației administrative formulată de reclamantă, în temeiul art. 50 alin. (2) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, având în vedere că structura de control a procedat la sesizarea organelor în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, a cărei constatare ar avea o influență hotărâtoare asupra soluției ce urmează să fie dată în procedură administrativă.

Prin hotărârea ce face obiectul controlului judiciar, a fost respinsă acțiunea reclamantei, motivat de faptul că singura critică adusă deciziei atacate este aceea că nu s-a făcut dovada sesizării organelor în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni, instanța de primă jurisdicție reținând că din adresele nr. x și nr. x/27.03.2015 emise de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice rezultă că organul de control a sesizat, în condițiile art. 8 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, Departamentul pentru Luptă Antifraudă și organul de urmărire penală.

Înalta Curte reține că singura critică adusă hotărârii atacate nu privește aplicarea greșită a unor dispoziții legale, ci recurenta critică în ansamblu hotărârea instanței de primă jurisdicție argumentat de faptul că nu se sprijină pe probele administrate, întrucât intimatul-pârât nu a prezentat dovada sesizării organelor în drept cu privire la existența indiciilor săvârșirii unei infracțiuni.

Or, la dosarul instanței de fond, se află depuse adresele mai sus indicate prin care intimatul-pârât prin Direcția Constatare și Stabilire Nereguli- Serviciul Constatare și Stabilire Nereguli a sesizat Departamentul pentru Luptă Antifraudă-DLAF și Direcția Națională Anticorupție-Serviciul Teritorial Bacău referitor la suspiciune de fraudă aferentă contractului de finanțare nr. x, proiect cod SMIS 11177 "Restaurarea și punerea în valoare a zonei istorice și culturale-Curtea Domnească, din municipiul Piatra Neamț-prin amenajări urbanistice, amenajări ale circulațiilor pietonale și carosabile-pasaj auto subteran, parcaje subterane", beneficiar Unitatea Administrativ Teritorială municipiul Piatra Neamț.

Constatând că nu sunt motive de reformare a sentinței atacate, Înalta Curte va menține ca legală hotărârea instanței de fond și, pe cale de consecință, recursul formulat va fi respins ca nefondat.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Piatra-Neamț împotriva sentinței nr. 22/2016 din 24 martie 2016 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2018.