ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1726/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Procedura în fața primei instanțe

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reclamantul Municipiul Piatra Neamț a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice (MDRAP), anularea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.02.2013 emise de pârât și a deciziei nr. 136/23.01.2013 de soluționare a contestației administrative.

De asemenea, s-a solicitat suspendarea actelor administrative până la soluționarea irevocabilă a cauzei.

Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 152 din 17 noiembrie 2015, Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Municipiul Piatra Neamț, în contradictoriu cu pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice și a anulat Nota de constatare nr. x/12.02.2013 emisă de pârât.

Recursul exercitat în cauză

Împotriva sentinței pronunțată de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, invocând ca temei al cererii de recurs dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În dezvoltarea motivelor de recurs, recurentul a reluat pe larg situația de fapt, concluzionând că în mod greșit Curtea de Apel Bacău a admis acțiunea reclamantei UAT Municipiul Piatra Neamț și a dispus anularea notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.02.2013, raportându-se la Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 prin care au fost declarate neconstituționale dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011.

Potrivit art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 "Activitățile de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare care sunt în desfășurare la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se finalizează și se valorifică cu aplicarea prevederilor O.G. nr. 79/2003, aprobată cu modificări prin Legea nr. 529/2003, cu modificările și completările ulterioare".

Prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/22.02.2015, publicată în Monitorul Oficial nr. 237/07.04.2015, s-a reținut că dispozițiile art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt norme tranzitorii, care reglementează "măsurile ce se instituie cu privire la derularea raporturilor juridice născute în temeiul vechii reglementări care urmează să fie înlocuită de noul act normativ" și care "trebuie să asigure, pe o perioada determinată, corelarea celor două reglementări, astfel încât punerea în aplicare a noului act normativ să decurgă firesc și să evite retroactivitatea acestuia".

Legiuitorul a ales drept criteriu pentru rezolvarea situațiilor tranzitorii, existența în curs de desfășurare a unor activități de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, în sensul că pentru aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003, se aplică aceasta ordonanță numai dacă activitățile menționate sunt în curs desfășurare. În schimb, dacă aceste activități nu sunt în curs de desfășurare, aprecierea legalității raporturilor juridice născute în perioada de activitate a O.G. nr. 79/2003 se realizează prin prisma noilor prevederi.

Întrucât cele două acte normative cuprind, în ceea ce privește activitatea de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare, reguli de drept substanțiale specifice, instanța de fond a reținut greșit că legiuitorul a încălcat principiul neretroactivității legii atunci când a ales acest criteriu pentru situațiile tranzitorii, în condițiile în care raportul juridic nu mai este guvernat de legea în vigoare la data nașterii sale, ci de o lege ulterioară, străină acestuia.

În speță, prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.02.2013 a fost aplicată o corecție financiară pentru contractul nr. x/13.09.2010, actul normativ în vigoare la momentul săvârșirii neregulii fiind O.U.G. nr. 66/2011.

Conform art. 147 4) din Constituția României "Deciziile Curții Constituționale se publică în Monitorul Oficial al României. De la data publicării, deciziile sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".

Efectul ex nunc "pentru viitor" al actelor Curții Constituționale constituie o aplicare al principiului neretroactivității, garanție fundamentală a drepturilor constituționale de natură a asigura protecția drepturilor omului în fața legii. Pe cale de consecință, într-o opinie juridică, efectele deciziei Curții nu pot viza decât actele, acțiunile, inacțiunile sau operațiunile ce urmează a se înfăptui în viitor de către autoritățile publice implicate în conflictul juridic de natură constituțională.

Ca urmare, efectele Deciziei nr. 66/2015 se vor răsfrânge numai asupra procedurilor de control și actelor administrative încheiate după momentul publicării acesteia în Monitorul Oficial (07.04.2015).

Deși Curtea Constituționala a adus critici măsurilor prevăzute la art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, în sensul dispunerii modalității în care urmează a fi calificate neregulile și stabilite creanțele bugetare, nu au fost menționate și condițiile/cadrul legal în care se poate restabili situația juridică a actelor administrative emise deja de instituția noastră și contestate în instanță.

Consecințele și implicațiile financiare/instituționale ale unei astfel de ipoteze trebuie să fie analizate și asumate la nivelul Guvernului, astfel încât să fie asigurată o punere în aplicare unitară a acestei decizii, de către toate instituțiile publice.

Pe rolul Curții Europene de Justiție se află în soluționare cauzele conexate C-260/14 și C-261/2014 Județul Neamț și alții, o decizie cu privire la retroactivitatea/neretroactivitatea aplicării prevederilor O.U.G. nr. 66/2011, urmând a fi luată după ce vor fi analizate toate punctele de vedere, inclusiv cel al Comisiei Europene cu privire la interpretarea unor termeni și definiții, determinanți pentru clarificarea aspectelor reținute și prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015.

De altfel, chiar din considerentele Deciziei nr. 66/2015 reiese faptul că legislația națională este emisă într-un domeniu deja reglementat la nivel European, fiind invocate atât Regulamentul nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 - de stabilire a unor dispoziții generale privind Fondul European de Dezvoltare Regională, Fondul Social European și Fondul de Coeziune și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1260/1999, cât și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995 - privind protecția intereselor financiare ale Uniunii Europene, publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene seria x nr. x din 23 decembrie 1995.

Pe de altă parte, conform art. 2 alin. (1), lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011, neregula reprezintă "orice abatere de la legalitate, regularitate și conformitate în raport cu dispozițiile naționale și/sau europene, precum și cu prevederile contractelor ori a altor angajamente legal încheiate în baza acestor dispoziții, ce rezultă dintr-o acțiune sau inacțiune a beneficiarului ori a autorității cu competențe în gestionarea fondurilor europene, care a prejudiciat sau care poate prejudicia bugetul Uniunii Europene/bugetele donatorilor publici internaționali și/sau fondurile publice naționale aferente acestora printr-o sumă plătită necuvenit".

Se poate concluziona că structura de control analizează existența unei nereguli nu prin raportare la modul în care acesta este definită în O.G. nr. 79/2003 și/sau nr. O.U.G. nr. 66/2011, ci prin raportare la prevederile comunitare ale celor două regulamente susmenționate, care se aplică în mod direct statelor membre, conform art. 288 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

Apare ca fiind lipsit de relevanță criteriul privitor la data la care se desfășoară activitatea de constatare a neregulilor și cea de stabilire a creanțelor bugetare, ori data inițierii procedurii de achiziție a contractului pentru care a fost formulată o suspiciune de neregulă, întrucât acestea prezintă interes numai în raport cu incidența definiției neregulii din cele două acte normative naționale (O.G. nr. 79/2003 și O.U.G. nr. 66/2011).

În ceea ce privește neregulile având ca obiect încălcarea legislației privind achizițiile publice, trebuie avut în vedere că principiul proporționalității a fost reglementat în O.U.G. nr. 66/2011 prin stabilirea de corecții financiare, conform COCOF/2007 aprobat prin Decizia Comisiei C/2001/476, respectiv "Orientări pentru stabilirea corecțiilor financiare care trebuie aplicate cheltuielilor cofinanțate din fondurile structurale și fondul de coeziune în caz de nerespectare a normelor în materie de contracte de achiziții publice", așa cum a fost preluat în legislația națională - Anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

În data de 19.12.2013, a fost aprobat de către Comisia Europeană prin Decizia C(2013) 9527, noul Ghid COCOF, potrivit căruia "nivelul corecțiilor financiare ce vor fi aplicate beneficiarilor care nu respectă întocmai principiile europene și prevederile legislației în vigoare devine mai flexibil, penalizarea beneficiarilor, în funcție de gravitatea abaterii săvârșite, putând fi făcută prin aplicarea unor corecții financiare diminuate.

Prevederile Deciziei menționate au fost transpuse în legislația românească prin amendarea cadrului legal existent, respectiv prin aprobarea O.U.G. nr. 47/2014 - privind modificarea O.U.G. nr. 66/2011 și prin aprobarea H.G. nr. 519/2014. OUG 66 - privind stabilirea ratelor aferente reducerilor procentuale/corecțiilor financiare aplicabile pentru abaterile prevăzute în anexa la O.U.G. nr. 66/2011.

Luând act de faptul că la momentul aderării României la Uniunea Europeană, 1 ianuarie 2007, erau în vigoare atât Regulamentul nr. 1083/2006 al CONSILIULUI din 11 iulie 2006, cât și Regulamentul (CE, Euratom) nr. 2.988/1995 al Consiliului din 18 decembrie 1995, orice contract se află sub incidența direct aplicabilă a normelor europene invocate, respectiv a reglementării neregulii ca fiind "orice încălcare a unei dispoziții a dreptului comunitar care rezultă dintr-un act sau dintr-o omisiune a unui operator economic care are sau ar putea avea ca efect un prejudiciu la adresa bugetului general al Uniunii Europene printr-o cheltuială necorespunzătoare".

Autoritatea de management, atât în aplicarea prevederilor art. 6 și art. 9, dar și în aplicarea prevederilor art. 21 din O.U.G. nr. 66/2011, efectuează verificări în scopul stabilirii eligibilității cheltuielilor în raport de regulile impuse de Comisia Europeană, reguli ce derivă din legislația europeană și/sau națională a căror interpretare a fost dată prin rapoartele auditului Comisiei Europene și/sau rapoartele Autorității de Audit din cadrul Curții de Conturi a României, potrivit competențelor.

Judecătorului național are obligația de a asigura respectarea principiului supremației, care garantează superioritatea dreptului european asupra legislațiilor naționale, sens în care acesta poate să utilizeze procedura întrebărilor preliminare. Această procedură va permite instanței naționale sa consulte Curtea de Justiție a Uniunii Europene cu privire la interpretarea sau valabilitatea dreptului comunitar într-un litigiu în care aceasta este sesizată, oferind un mijloc de a garanta siguranța juridică printr-o aplicare uniformă a dreptului comunitar în întreaga Uniune Europeană, dacă există îndoieli privind aplicarea acestui principiu.

Supremația este o condiție existențială a dreptului UE și izvorăște din natura specifică, proprie, originală a dreptului UE și nu este tributară în niciun fel dreptului constituțional al statelor membre, sens în care nu poate să depindă de regulile divergente aplicabile într-un stat sau altul.

Ordinea juridică a UE este superioară, în ansamblul său, ordinilor juridice naționale. De supremație se bucură așadar toate normele de drept al UE, primare sau derivate, înzestrate sau nu cu efect direct.

În consecință, supremația se impune atât în raport cu drepturile fundamentale prevăzute de constituția națională, cât și în raport cu principiile unei structuri constituționale naționale, având astfel un caracter absolut.

Raportul dintre dreptul european și dreptul constituțional național este marcat de principiul priorității de aplicare a dreptului comunitar. Referitor la acest principiu, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a statuat în jurisprudența sa că dreptul european este parte integrantă din sistemul de drept al statelor membre și trebuie aplicat de instanțele acestora.

Prin Hotărârea din 16 decembrie 2008, Curtea de Justiție a Uniunii Europene a reafirmat prioritatea dreptului comunitar asupra oricărei norme interne contrare, fără a face diferența după cum acestea sunt norme infraconstituționale sau norme constituționale.

Potrivit Hotărârii 11/70, Internationale Handelsgesellschaft:

"invocarea atingerilor aduse, fie drepturilor fundamentale astfel cum sunt acestea formulate de constituția unui stat membru, fie principiilor structurii constituționale naționale, nu este susceptibilă să afecteze validitatea unui act al Comunității sau efectul său pe teritoriul acelui stat".

Prin hotărârea pronunțată în cauza C-285/98, Kreil, interpretând directiva referitoare la egalitatea de tratament între femei și bărbați, Curtea de Justiție a statuat că aceasta se opune reglementărilor naționale germane care excludeau, cu titlu general, femeile de la angajarea în funcții militare care implică utilizarea armelor. Astfel, Curtea de Justiție a dat prioritate dreptului UE în raport cu dispozițiile Constituției germane.

Potrivit hotărârii pronunțate în cauza 106/77, Simmenthal:

"instanța națională care trebuie să aplice, în cadrul competenței sale, dispozițiile de drept comunitar, are obligația de a asigura efectul deplin al acestor norme, înlăturând, dacă este necesar, din oficiu aplicarea oricărei dispoziții contrare a legislației naționale, chiar ulterioare, fără a fi necesar să solicite sau să aștepte înlăturarea prealabilă a acesteia pe cale legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional".

În concluzie, Curtea de Justiție a Uniunii Europene acordă prioritate absolută normei europene, chiar și asupra normei constituționale, având ca principal argument necesitatea asigurării eficienței și uniformizării dreptului comunitar în toate statele membre, aspect care prezintă două implicații principale:

- validitatea unei norme aparținând dreptului Uniunii Europene poate fi analizată exclusiv prin prisma dreptului comunitar și intră în competența de soluționare a Curții de Justiție a Uniunii Europene;

- Constituțiile statelor membre nu pot prejudicia prioritatea dreptului Uniunii Europene.

În hotărârea pronunțată în cauza Simmenthal, Curtea de Justiție a statuat că judecătorului național îi revine obligația de a lăsa neaplicată legea națională contrară dreptului UE. Într-o hotărâre ulterioară, Curtea de Justiție merge chiar mai departe, impunând judecătorului britanic, chiar în ipoteza în care legea națională îi interzicea în mod expres acest lucru, să suspende aplicarea unei legislații naționale a cărei incompatibilitate cu dreptul național era pusă în discuție.

Instanța de fond a admis acțiunea UATM Patra Neamț, cu consecința anulării actelor administrative emise făcând o aplicare greșită a dispozițiilor art. 147 și 148 din Constituția României, art. 288 TFUE, precum și a prevederilor din Regulamentul CE nr. 1083/2006, Regulamentul CE 2988/1995, în cauză fiind aplicabil motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., deoarece, prin aplicarea greșită a prevederilor menționate, instanța de fond a pronunțat hotărârea recurată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Apărările formulate în cauză

Intimatul-reclamant Municipiul Piatra Neamț a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat, în cauză fiind incidentă Decizia nr. 66/26.02.2015 a Curții Constituționale prin care a fost admisă excepția de neconstituționalitate a art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011 aplicabile în prezenta cauză.

Excepția de neconstituționalitate, fiind, de principiu, o chestiune prejudicială, adică o problemă juridică a cărei rezolvare trebuie să preceadă soluționarea litigiului cu care este conexă și un mijloc de apărare care nu pune în discuție fondul pretenției deduse judecății, nu poate constitui doar un instrument de drept abstract care să presupună aplicarea deciziilor de constatare a neconstituționalității numai raporturilor juridice care urmează a se naște, deci a unor situații viitoare ipotetice. întrucât și-ar pierde esențialmente caracterul concret.

Aplicarea pentru viitor a deciziilor Curții Constituționale vizează, în mod primordial, situațiile juridice pendinte, soluția instanței de fond fiind corectă.

Aplicarea deciziei Curții Constituționale în litigiile aflate în curs nu este condiționată de ridicarea unei excepții de neconstituționalitate anterior publicării deciziei, întrucât ceea ce are relevanță în privința aplicării acesteia este ca raportul juridic guvernat de dispozițiile legii declarate neconstituționale să nu fie definitiv consolidat, iar nu exercitarea unui mijloc procesual de apărare.

Prin admiterea excepției, efectele deciziei Curții Constituționale se produc erga omnes, iar o atare condiționare nu ar fi avut nici o rațiune și ar fi produs și consecințe discriminatorii între cetățeni aflați în aceeași situație juridică, respectiv având calitatea de părți într-un litigiu în care dispozițiile declarate neconstituționale sunt aplicabile și a cărui soluționare depinde de decizia pronunțată de Curtea Constituțională (decizia CC nr. 1222/2008).

În consecință, conform deciziei nr. 66/26.02.2015 a Curții Constituționale incidență în cauză, actele contestate au fost emise în temeiul dispozițiilor a căror neconstituționalitate a fost constatată, fiind lipsite de temei legal, motiv pentru care se impune anularea lor, așa cum a reținut și instanța de fond.

Contrar susținerilor recurentei, Curtea Constituțională a stabilit definitiv încălcarea principiului neretroactivității de către art. 66 din O.U.G. nr. 66/2011, iar soluția Curții Europene de Justiție în cauzele conexate C-260/14 și C-261/1 I nu poate influenta aplicarea deciziei Curții Constituționale.

Relevant este obiectul sesizărilor CJUE, raportat la care instanța poate aprecia dacă, față de Decizia nr. 66/26.02.2015 a Curții Constituționale, acestea mai pot avea influență în speța pendinte.

Procedura de filtru a recursului

În procedura de filtru a recursului, reglementată de dispozițiile art. 493 C. proc. civ., pe baza motivelor de recurs, a apărărilor formulate, ținând cont de dispozițiile legale incidente, s-a întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raport ce a fost comunicat părților conform art. 493 alin. (2),(4) C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 2 februarie 2018, a fost admis în principiu recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 152 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și s-a dispus citarea părților în ședință publică.

Hotărârea instanței de recurs

Analizând sentința recurată în raport de criticile și apărările formulate, ținând cont de dispozițiile legale incidente, se constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:

Prin Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare încheiată la data de 12.02.2013 - cu privire la contractul de finanțare nr. x, cod SMIS 11178 "Reabilitarea și modernizarea Spațiilor din strada x nr. 23, Piatra Neamț, pentru furnizarea unor servicii sociale", beneficiar Parteneriatul dintre Municipiul Piatra Neamț și Consiliul Județean Neamț, proiect finanțat prin POR 2007-2013, Axa prioritară I "Sprijinirea dezvoltării durabile a orașelor - poli urbani de creștere". Domeniul major de intervenție 11 - s-a constatat săvârșirea unor nereguli, fiind aplicată o corecție financiară de 10% din valoarea eligibilă a contractului de execuție lucrări nr. x/13.09.2010 încheiat între Municipiul Piatra Neamț și S.C. A. S.R.L.

Prin decizia nr. 1361/23.04.2013 emisă de pârât prin Comisia de soluționare a contestației numită prin Ordinul Ministerului Dezvoltării Regionale și Administrației Publice nr. 1728/17.04.2013, a fost respinsă contestația formulată de Unitatea Administrativ Teritorială Municipiu Piatra Neamț, împotriva Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.02.2013.

Intimatul-reclamant Municipiu Piatra Neamț a investit instanța de contencios administrativ și fiscal să verifice legalitatea celor două acte, respectiv Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/12.02.2013 emisă de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului - Direcția Generală Constatare și Stabilire nereguli Fonduri Europene și a Deciziei nr. 136/23.04.2013 de soluționare a contestației administrative formulată împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor.

Instanța de fond a admis acțiunea și a anulat actele contestate raportându-se strict la Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015 prin care s-a constatat că dispozițiile art. 66 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 sunt neconstituționale.

Prima instanță a reținut că, contractul de achiziție publică pentru care a fost sancționată reclamanta în temeiul Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011, a fost încheiat anterior intrării în vigoare a actului normativ și în consecință actele contestate respectiv nota de constatare/decizia de soluționare a contestației administrative sunt lovite de nulitate, fiind emise cu încălcarea principiului neretroactivității legii civile.

Este adevărat că prin Decizia Curții Constituționale nr. 66/2015, dispozițiile art. 66 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 au fost declarate neconstituționale dar problema de drept ce se impune a fi dezlegată este dacă legea nouă poate fi aplicată și efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul legii vechi.

Așa cum arată și recurenta prin motivele de recurs formulate, cu privire la această problemă de drept a fost sesizată Curtea de Justiție a Uniunii Europene în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14, iar prin Hotărârea din 26 mai 2016, Curtea de Justiție a Uniunii Europene s-a pronunțat în sensul că "Articolul 1 alin. (2) din Regulamentul CE nr. 2988/95 al Consiliului din 18 decembrie 1995 privind protecția intereselor financiare ale Comunităților Europene și articolul 2 pct. 7 din Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11.06.2006 de stabilire a anumitor dispoziții generale privind Fondul european de dezvoltare regională, Fondul social european și Fondul de coeziune și de abrogare a Regulamentului CE nr. 1260/1990 trebuie interpretat în sensul că nerespectarea dispozițiilor naționale de către o autoritate contractantă care beneficiază de fonduri structurale în cadrul atribuirii unui contract de achiziții publice având o valoare estimată inferioară pragului prevăzut la art. 7 lit. a) din Directiva 2004/18/CE a Parlamentului European și al Consiliului din 31 mai 2004 privind coordonarea procedurilor de atribuire a contractelor de achiziții publice de lucrări, de bunuri și de servicii, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul CE nr. 1422/2007 al Comisiei din 4 decembrie 2007, poate constitui, cu ocazia atribuirii acestui contract, o abatere în sensul dispozițiilor art. 1 alin. (2), respectiv o neregularitate în sensul art. 2 pct. 7, în măsura în care această nerespectare are sau ar putea avea ca efect prejudicierea bugetului general al Uniunii prin imputarea unor cheltuieli nejustificate.

Art. 92 alin. (2) primul paragraf a doua teză din Regulamentul CE nr. 1083/2006 trebuie interpretat în sensul că corecțiile financiare efectuate de statele membre în cazul în care acestea au fost aplicate unor cheltuieli cofinanțate din fondurile structurale pentru nerespectarea dispozițiilor în materia atribuirii unor contracte de achiziții publice, sunt măsuri administrative în sensul art. 4 din Regulamentul nr. 2988/95.

Principiul securității juridice și protecției încrederii legitime trebuie interpretat în sensul că nu se opune aplicării de către un stat membru a unor corecții financiare reglementate printr-un act normativ intern intrat în vigoare după ce a avut loc o pretinsă încălcare a unei dispoziții în materia atribuirii unor contracte de achiziție publică, cu condiția să fie vorba despre aplicarea unor reglementări noi la efectele viitoare ale unei situații apărute sub imperiul reglementării anterioare, aspect a cărei verificare este de competența instanței de trimitere, care trebuie să țină seama de ansamblul împrejurărilor relevante din litigiile principale".

În speță, contractul pentru care a fost aplicată corecția a fost încheiat înainte de intrarea în vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 66/2011 iar noile reglementări au fost aplicate efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Mai mult, la data încheierii contractului și la data săvârșirii neregulilor reținute, era și este în vigoare Regulamentul CE nr. 1083/2006 care se aplică în mod direct, fiind parte a legislației naționale și ca urmare stabilirea corecției financiare de 10% în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 66/2011, respectă principiul securității juridice și protecția încrederii legitime.

Hotărârile Curții de Justiție a Uniunii Europene sunt obligatorii pentru instanța națională, noile reglementări fiind aplicabile efectelor viitoare ale unor situații apărute sub imperiul reglementării anterioare.

Este de reținut că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006 iar în jurisprudența Curții de Justiție a Uniunii Europene s-a statuat că, deși principiul securității nu impune aplicarea retroactivă a unor reglementări același principiu impune ca legea nouă să poată fi aplicată și efectelor ulterioare ale unei situații apărute sub imperiul legii vechi.

Ca urmare, având în vedere Hotărârea CJUE în cauzele conexe C-260/14 și C-261/14 precum și faptul că O.U.G. nr. 66/2011 a fost emisă în baza Regulamentului CE nr. 1083/2006, criticile recurentului cu privire la neretroactivitate urmează a fi admise, actele contestate, respectiv procesul-verbal de constatare a neregulilor și decizia de soluționare a contestației fiind emise cu respectarea principiului neretroactivității legii, considerentele expuse de prima instanță fiind greșite.

Nu în ultimul rând, se constată că instanța de fond a fost investită să verifice legalitatea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare CA 11325/12.02.2013 și a Deciziei nr. 136/23.04.2013 de soluționare a contestației administrative iar prin sentința recurată prima instanță se pronunță doar cu privire la Nota de constatare deși în considerente face referire și la Decizia de soluționare a contestației, fiind o vădită contradicție între minută și dispozitiv.

Având în vedere că instanța nu s-a pronunțat pe fondul cauzei, în sensul că nu a analizat motivele de nelegalitate invocate, pronunțându-se doar cu privire la încălcarea principiului neretroactivității legii, pentru respectarea dublului grad de jurisdicție, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. raportat la art. 20 din Legea nr. 554/2004, va admite recursul formulat de Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice, va casa sentința nr. 152 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale și Administrației Publice împotriva sentinței nr. 152 din 17 noiembrie 2015 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată.

Trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 mai 2018.