ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1256/2015

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin

cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 6 București la data de 24

octombrie 2014, sub nr. 20213/3031/2014, contesta toarea C.P.S. a M.A.N., a

solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 192 și urm. art. 711 și urm. C. proc.

civ., în contradictoriu cu pârâții B.E.J.A., B.Ș.C. și D.N., și S.A.C.,

suspendarea executării silite până la data soluționării definitive a

contestației la executare; anularea tuturor actelor de executare dispuse de

Biroul executorilor judecătorești asociați B.Ș.C. și D.N. în Dosarul execuțional

nr. 1298/2014.

Prin sentința nr. 616 din 27 ianuarie 2015

Judecătoria sector 6 București a declinat competența de soluționare a cauzei în

favoarea Tribunalului Argeș, reținând că întrucât prin Decizia Curții

Constituționale nr. 348 din 17 iunie 2014 a fost declarat neconstituțional art.

650 alin. (1) C. proc. civ., normă cu caracter special care prevedea stabilirea

competenței teritoriale a instanței de executare în funcție de locul situării

biroului executorului judecătoresc, pentru stabilirea instanței de executare în

sensul C. proc. civ. raportarea se face la dispozițiile de drept comun care

reglementează stabilirea competenței teritoriale a Instanței, respectiv

dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora cererea de

chemare în judecată se introduce ia instanța în a cărei circumscripție

domiciliază sau își are sediul debitorul, respectiv Judecătoria sectorului 6

București, instanța care a și pronunțat încheierea de încuviințare a executării

silite în dosarul de executare contestat. Instanța a mai reținut însă că, în

concret, contestatoarea a invocat motive de contestație fa executare care atrag

atât competența materială a Judecătoriei sectorului 6 București, respectiv

critice aduse modalității de stabilire a cheltuielilor de executare, cât și

motive care atrag competența materială a Tribunalului Argeș.

Astfel, prin contestația ia executare

formulată, s-a invocat intervenirea unui impediment Ia executarea sentinței

civile nr. 2453/2012 pronunțată de Tribunalul Argeș în Dosarul nr. 5935/109/2011,

constând în intrarea în vigoare a O.U.G. nr. 1/2011, care a modificai

prevederile legale în material stabilirii drepturilor de pensie.

Pe cale de consecință, soluționarea

contestației la executare prin prisma acestor motive presupune analiza

dispozițiilor legale specifice în materia pensiei și impactul acestor

dispoziții legale asupra deciziei vizate de sentința civilă pusă în executare

silită.

Or, analiza acestor aspect este de

competența exclusivă a instanței specializate în materia asigurărilor sociale.

Potrivit art. 153 lit. i) din Legea nr.

263/2030, tribunalul judecă în primă instanță litigiile privind contestațiile

împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza prezentei legi și

având în vedere și dispozițiile art. 154 alin. (2) din același act normativ,

rezultă că motivele de contestație anterior analizate atrag competența

Tribunalului Argeș de soluționare a cauzei.

În cauză se solicită și o contestație

la titlu așa cum rezultă din susținerile orale ale conîestatoarei, iar potrivit

art. 713 alin. (3) C. proc. civ. contestația privind lămurirea înțelesului,

întinderii sau aplicării titlului executoriu se introduce la instanța care a

pronunțat hotărârea ce se execută, în speță Tribunalului Argeș.

Având în vedere faptul că unele motive

de contestație atrag competența Judecătoriei sectorului 6 București, iar altele

competența Tribunalului Argeș, în cauză devin incidente dispozițiile art. 99 alin.

(2) C. proc. civ., potrivit cărora în cazul în care mai multe capete principale

de cerere întemeiate pe un titlu comun ori având aceeași cauză sau chiar cauze

diferite, dar aflate în strânsă legătură, au fost deduse judecății printr-o

unică cerere de chemare în judecată, instanța competentă să le soluționeze se

determină ținându-se seama de acea pretenție care atrage competența unui

instanțe de grad mai înalt.

Prin sentința nr. 804 din 01 aprilie

2015 Tribunalul Argeș, secția conflicte ele muncă și asigurări sociale, a

declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sector 6

București, a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat

cauza Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru soluționarea regulatorului de

competență.

Pentru a se pronunța astfel,

Tribunalul Argeș a reținut că potrivit art. 152 din Legea nr. 263/2010 privind

sistemul unitar de pensii publice, jurisdicția asigurărilor sociale se

realizează prin tribunale și curți de apel, iar conform art, 153 lit. i) din

același act normativ, tribunalele soluționează în primă instanță litigiile

privind contestațiile împotriva măsurilor de executare silită, dispuse în baza

prezentei legi.

Prin „măsurile de executare silită

dispuse în baza prezentei legi se înțeleg măsurile de executare promovate de

autoritatea/autoritățile prevăzute de lege și reglementate special pentru

aplicarea și respectarea sistemului unic de pensii publice, în speță C.N.P.P.,

casele teritoriale județene și cele sectoriale etc, printre aceste măsuri

regăsindu-se, eu titlu de exemplu, executarea debitelor datorate de pensionari

cu titlu de drepturi de pensii încasate necuvenit, din variate motive.

Or în speța de față, actele de

executare contestate nu au fost efectuate de organele învestite cu autoritate

publică și personalitate juridică și constituite expres pentru punerea în

aplicare a dispozițiilor legale în materie de asigurări sociale, ci de către

executorul judecătoresc, la solicitarea creditorului - pensionarul căruia

trebuia să i se mențină în plată pensia de serviciu, așa cum s-a stabilit prin

titlu executoriu.

Prin urmare, nu pot fi incidente

dispozițiile art. 153 lit. i) din Legea nr. 263/2010, ci dispozițiile art. 713 alin.

(1) C. proc. civ., motiv pentru care soluționarea cauzei ține de competența

materială a instanței de executare, în speță Judecătoria sectorului 6

București.

Înalta Curte, competenta să

soluționeze conflictul conform art. 133 pct. 2 raportat la art. 135 alin. (2) C.

proc. civ., stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea

Judecătoriei sector 6 București, pentru argumentele ce succed:

Reclamanta a sesizat Judecătoria

sector 1 București cu o cerere prin care a solicitat suspendarea executării

silite până la soluționarea contestației la executare, anularea actelor de executare

dispuse în Dosarul execuțional nr. 1298/2014 și cenzurarea onorariului

executorului judecătoresc, apreciindu-I neconform dispozițiilor art. 39 din

Legea nr. 188/2000.

Acțiunea a fost formulată urmare a

modificărilor legislative în materie intervenite ulterior pronunțării sentinței

nr. 2453 din 18 septembrie 2012 a Tribunalului Argeș (rămasă irevocabilă prin

Decizia nr. 137/AS/2012 a Curții de Apel Pitești), prin care a fost admisă

acțiunea reclamantului Stanciu Adrian Cezar, anulată Decizia de pensionare nr.

92509 din 31 decembrie 2010 și menținută decizia de pensionare emisă de Casa de

Pensii a M.A.N. în temeiul Legii nr. 164/2001.

Contestatoarea și-a întemeiat cererea

pe dispozițiile art. 711 Noul C. proc. civ., care, în alin. (1) prevede că

„împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc,

precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de

către cei interesați sau vătămați prin executare. De asemenea, se poate face

contestație la executare și în cazul în care executorul judecătoresc refuză să

efectueze o executare silită sau să îndeplinească un act de executare silită în

condițiile legii".

Textul legal anterior menționat

reprezintă sediul materiei pentru controlul legalității executării silite

atunci când, pe parcursul derulării acesteia, părțile sau terții sunt vătămați

de modalitatea în care s-a realizat o atare procedură, aceștia putând astfel

obține anularea sau îndreptarea actelor de executare nelegale și uneori, chiar

lipsirea de efecte juridice a titlului executoriu.

Argumentele ce țin de modificarea

cadrului legislativ prin introducerea unor reglementări ce nu au constituit

obiect al investirii instanței de fond și care ar limita temporal întinderea

efectelor hotărârii judecătorești ce reprezintă titlu executoriu, nu sunt de

natură a atrage calificarea litigiului ca fiind o contestație la titlu de

competența instanței de dreptul muncii, întrucât prin contestația la titlu,

instituție menită a explicita dispozitivul hotărârii ce urmează a fi

valorificat în procedura executării silite, nu se poate anula sau modifica

titlul executoriu, această finalitate fiind atributul exclusiv al căilor de

atac.

Prin urmare, fața de aceste dispoziții

legale și față de scopul pentru care a fost sesizată instanța (constatarea

nulității tuturor actelor de executare, respectiv, controlul de legalitate al

onorariului executorului judecătoresc), rezultă că în cauză este vorba de o

contestație la executare, iar nu de o contestație la titlu, cum greșit a

reținut Judecătoria sector 6 București.

Cu alte cuvinte, prin intermediul

contestației la titlu nu se poate pune în discuție legalitatea actelor de

executare și nici nu se poate solicita constatarea nulității acestora, așa cum

contestatoarea și-a manifestat voința prin prezenta cerere,

Contrar celor reținute de către

Judecătoria sector 6 București, împrejurarea că la termenul de judecată

contestatoarea a precizat că înțelege să formuleze și contestație la titlu, nu

are nicio o relevanță, întrucât la acel termen, cererea cu care a fost

învestită instanța nu mai putea fi modificată cu respectarea dispozițiilor art.

204 Noul C. proc. civ. care reglementează termenul și modalitatea unei atare

modificări. În plus, în fața Tribunalului Argeș, contestatoarea a revenit

asupra precizării, afirmând că a înțeles să învestească instanța cu o contestație

la formele de executare.

Chiar dacă art. 153 lit. i) din Legea nr.

263/2010 stabilește competența tribunalului de a soluționa contestațiile

împotriva măsurilor de executare silită, textul condiționează ca aceste măsuri

să fi fost dispuse „în baza prezentei legi", or, În speță, măsurile

contestate de către petentă privesc actele dispuse de către executorul

judecătoresc ca urmare a încuviințării executării silite în temeiul art. 665 Noul

C. proc. civ., ceea ce exclude competența materială a tribunalului.

Art. 713 alin. (1) Noul C. proc. civ.

stabilește competența de soluționare a cererilor formulate în temeiul art. 711

din același cod în favoarea instanței de executare, iar art. 650 Noul C. proc. civ.

(astfel cum a fost modificat prin Legea nr. .138/2014 publicată în M. Of. nr.

753 din 16 octombrie 2014), statuează că instanța competentă material să

soluționeze contestațiile la executare este „.judecătoria în a cărei

circumscripție se află, la data sesizării organului de executare, domiciliul

sau, după caz, sediul debitorului, în afara cazurilor în care legea dispune

altfel."

Cum în speță sediul C.P.S. a M.A.N. se

află în București, sector 6, competența de soluționare a cauzei va fi stabilită

în favoarea Judecătoriei sector 6 București.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a

cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 6 București.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi,

13 mai 2015.